Spuneam, în editorialul trecut, că Partidul Social Democrat a ajuns, în actuala componentă la vârf, un partid anti-democrat, instigând populaţia ţării la revolta împotriva Justiţiei şi Partidului Democrat Liberal, împotriva firavei noastre democraţii. După emiterea mandatului de arestare pentru preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, social-democratul Constantin Nicolescu, PSD a făcut din acesta o victimă politică a actualei puteri şi a anunţat pichetarea sediilor portocalii din întreaga ţară, reclamând comenzi politice ale lui Traian Băsescu şi PDL. “Trebuie să transformăm asta în războiul românilor cu Băsescu şi PDL”, a zis Victor Ponta, sugerând dezlănţuirea războiului româno-român, transformarea ţării în teatru de război rece. Luni, săptămâna aceasta, în jurul prânzului, la Piteşti şi în unele oraşe ale ţării, câteva sute de membri ai PSD s-au strâns, în semn de solidaritate cu arestatul, în faţa sediilor PDL. “Excepţională” demonstraţie de forţă! La apelul conducerii superioare de partid au răspuns peste 1215 membri din toată ţara, adică aproape toţi aceia care au mai rămas convinşi de democraţia pesediştilor lui Iliescu. Iată cel mai mare partid din ţară. Iată forţa de mobilizare a revoluţionarului de profesie, procurorul Victor Ponta, care a dorit să le arăte tuturor că nimeni nu se joacă cu subordonaţii săi politic iar procurorii, foştii lui colegi de breaslă, nu mai pot aresta aşa, când vor ei! Aţi văzut şi la sindicate, când cu mitingul şi marşul din Bucureşti, nu? Din 70.000 de participanţi anunţaţi, nu au venit decât vreo câteva mii. Sau la mitingul zurbagiilor Badea şi Ciutacu? La invitaţia lor au venit doar 200 de spectatori, din Alexandria, de la pesedistul Dragnea, plus 32 – din Rahova (cu micu-n geantă) şi 46 – din Ferentari. Ce, sunt puţini? Ni s-a umplut inima de bucurie când am văzut că până şi la Arad, în fieful duşmanilor oranj, au fost 46,5 pesedişti solidari (adică patruzeci şi şase şi jumătate, un copil, că nu avea mă-sa cu cine să-l lase acasă). Protestele aleşilor PSD n-au fost făcute pentru ca legea să se aplice corect şi fără discriminare politică. Ei au protestat supăraţi că le-a fost arestat baronul de la Argeş, pe care-l consideră om cinstit şi curat ca lacrima, bun de cheie la biserică, deşi Nicolescu n-a rezistat tentaţiei de a băga mâna în banii publici, după cum au spus procurorii DNA şi premierul Boc. A crezut că partidul îi va fi scut în faţa legii şi că nimeni nu va îndrăzni să-l tragă la răspundere. Iată că procurorii DNA au avut curajul să-l bage la zdup. Şi de vreme ce judecătorii au validat mandatul de arestare pentru 29 de zile, adică pentru perioada maximă prevăzută de lege, înseamnă că vinovăţia lui Nicolescu este evidentă şi certă. Faptul că social-democraţii au „sângerat”, din nou, pentru a-şi apăra baronii, confirmă pe deplin faptul că „ce se naşte din pisică, tot şoareci mănâncă”. Altfel spus, de vreme ce PSD-ul este vlăstarul PCR-ului, se comportă şi ei ca şi comuniştii. Ei vor ca legea să fie aplicată, dar numai celor care le sunt împotrivă. În loc ca Ponta să spele partidul de ruşinea adusă de Iliescu şi Năstase, s-a lăsat şi el scufundat în mocirlă. Nu de azi de ieri pesediştii au făcut scut în jurul infractorilor, dacă ne amintim de cazul Bivolaru, din 1997, când tot activul de cadre de vârf ale PSD s-a adunat în jurul consăteanului din Tărtăşeşti al lui Năstase, încercând să influenţeze, pe faţă, Justiţia, la intimidare. Şi acum se repetă procedeul, experimentat şi la arestarea lui Cătălin Voicu, iar prin atmosfera şi presiunea pe Justiţie pe care o creează intenţionat, susţinuţi de trusturile media ale unor moguli penali, încearcă o evidentă obstrucţionare a actului de justiţie. La aflarea veştii că va sta în arest 29 de zile, şeful administraţiei publice argeşene a făcut infarct sau a leşinat, nu se ştie, căzând din picioare. După un şir de intoxicări şi manevre dezinformatoare legate de contextul arestării lui Nicolescu, ba cu atac de cord, ba cu lipotimie de fapt, ba cu leşinuri provocate în lanţ, pe un fond de circotecă mediatică nebună, prefaţată de un Vântu care se îmbolnăveşte de inimă la ginecolog şi de rotulă la cardiolog, se ajunge, cu Salvarea, la Spitalul Floreasca. Aici, diagnosticul s-a agravat, fiind anunţat pe rând de medicii Şerban Brădişteanu şi Mircea Beuran, ambii membri marcanţi ai PSD. Primul, dr. Beuran, a invocat posibilitatea unui accident vascular cerebral. La nici o oră, dr. Brădişteanu a prezentat “o fişă de observaţie” din care rezultă că starea pacientului impune chiar o intervenţie chirurgicală. “Arterele care hrănesc inima sunt obturate 90%. Este posibil să fie nevoie de o intervenţie chirurgicală”, a spus el, într-o ieşire la televiziune. Afirmaţia doctorului Brădişteanu (fost senator PSD de Vâlcea), precum că arterele lui Nicolescu sunt obturate pe 90% din deschiderea vasului sangvin, nu înseamnă nici atac de cord, nici infarct. Este o boală cronică şi înseamnă o ateroscleroză avansată, care duce la cardiopatia ischemică cronică – irigarea insuficientă, de lungă durată a muşchiului inimii cu sânge oxigenat din cauza stenozei (îngustarea) vaselor inimii. E adevărat că aceasta poate duce la un infarct, dar nu e sinonim cu infarctul. Operaţia s-a făcut tocmai pentru a preveni infarctul. Ce putem observa? Cu siguranţă, doar solidaritatea celor care se simt cu musca pe căciula şi care nu au pârghiile (ascunse) de a interveni în felul în care se aplică legea, nefiind la putere. Pesediştii, în loc să lase justiţia să-şi facă treaba, simt nevoia să se manifeste prin această solidaritate de gaşcă. Justiţia nu se face în piaţa publică. Probele şi apărările se fac în faţa instanţei de judecată, în condiţiile şi cu respectarea garanţiilor oferite de lege. Justiţia nu este nici a opoziţiei, nici a puterii. Justiţia este independentă iar această independenţă trebuie păstrată nu numai de judecători, ci şi de membrii clasei politice, prin abţinerea de la manifestări sau declaraţii incompatibile cu independenţa justiţiei. Ca o concluzie, veţi vedea, „războiul rece” politic continuă. Până când ţara va fi făcută praf şi pe ruinele ei se va ridica învingătorul. Dacă va mai fi vreunul…
• ROMEO POPESCU