Crizele economice s-au dovedit a fi un bun prilej de relansarea unor curente şi partide extremiste. În toate ţările cunoscute nouă, prin contemporaneitate, care au trecut prin regimuri dictatoriale, după un timp, s-a putut observa o creştere a nostalgiei populaţiei după personaje precum Ceauşescu, Franco, Brejnev, Pinochet … dar şi după marii criminali Stalin, Hitler, Dej. Auzim, deseori, spunându-se „dacă ar veni iar comuniştii la putere”… Şi iată că aceştia au venit, au scos capul, iar. Râmniceanul Constantin Rotaru, trepăduş comunist necunoscut lumii politice ante-decembriste, dar şi după, a reînviat PCR-ul, dându-se cel mai acerb susţinător al partidului ruşinii naţionale, partid renumit pentru aşa-zisele încercări de „reeducare”, spre crearea omului nou – comunistul de omenie, efectuate sub autorizaţia lui (cunoscute şi sub denumirea Experimentul Piteşti). Iată, va prezentăm, istoricul partidului regenerat precum râma, din „tăieturi” adunate, spre deruta românilor. După Revoluţie, mai întâi, a fost Partidul Alianţa Democrată, pe ale cărui structuri, după eliminarea samavolnică de pe eşichierul politic naţional, prin manevre oculte, s-a născut Partidul Socialist al Muncii, condus de Verdeţ. Apoi, pe structura PSM-ului s-a format Partidul Alianţa Socialistă, condus de Constantin Rotaru. Iar acum, insignifiantul partid şi-a schimbat denumirea în Partidul Comunist Român, partid cu un viitor şi mai incert. Evenimentul a avut loc săptămâna trecută, în Bucureşti, la Congresul Partidului Alianţa Socialistă. Adunătura prezentă a declarat îmbulzeala din sală drept „primul congres al PCR, anul 10, mileniul al III-lea”. Printre cei prezenţi au fost zăriţi şi delegaţi ai ambasadelor Chinei şi Coreei de Nord. În sala prăfuită a Palatului Copiilor care a găzduit reprobabilul eveniment, au fost prezenţi delegaţi din toată ţara, mare parte dintre ei fiind nostalgicii de vârsta a treia, iar „comuniştii” au aplicat aceleaşi metode ca mai înainte de 1989: fast cu imnuri, steaguri, carnete şi acelaşi limbaj de lemn şi aceeaşi prostie ca pe vremea lui Ceauşescu. Şeful de partid, tovarăşul Constantin Rotaru, este un întreprinzător prosper în judeţul nostru, necunoscut multora dintre noi. Cum se împacă, oare, faptul că exploatează munca angajaţilor, cu principiile comuniste, nu trebuie să-l mai întrebăm pe acest individ că ne abureşte. Atacul pe faţă al comuniştilor aflaţi ascunşi, până acum, prin cotloanele vieţii noastre sociale, este o dovadă certă de reconsiderarea unor jocuri politice şi economice ce se fac peste capul nostru, în conspirativitate. În perioadele de criză economică şi politică, în perioadele în care guvernele ţărilor se dovedesc a fi putred de corupte, iau amploare partidele extremiste, indiferent că sunt de extremă stânga sau de extremă dreapta. Democraţia este în pericol oricum, aşa că nu mai este nevoie şi de partide care să atragă nemulţumiţii ţării. Când America ea însăşi alunecă pe panta stânga a istoriei, când democraţia şi-a arătat limitele, nimic nu ne mai poate uimi. Dar să judecăm un pic. Credeţi că idealurile socialiste de înaintea anilor 1900 nu aveau adepţi? Sigur că aveau. Lumea de atunci trăia exploatarea la un nivel maxim. Adepţii doreau o formă de guvernământ prin care să se regăsească grija pentru omul de rând. Şi au făcut revoluţii. Problema a venit după ce aşa-zişii guvernanţi ai poporului au deturnat revolta populară în folosul lor. Şi astfel poporului i-a fost furată ultima speranţă, devenind sclavii celor pe care i-au ales. Nu vi se pare că trăim în aceste zile o repetare, la zi, a acestor lucruri? Să devenim, iar, sclavii unor nomenclaturişti creaţi de Constantin Rotaru? Acum, când întreaga Românie este încă o rană comunistă, vine acest individ, insipid şi aproape necunoscut, să bage şi mai adânc cuţitul în rană comunistă românească ce se cicatrizează. Crimele comunismului sunt rănile din vocea românilor, de pe chipul fiecărui român trist şi împovărat de griji, crimele comunismului le vedem în spitalele rămase lagăre de exterminare umană, în şcolile româneşti unde dezumanizarea tinerilor este la vedere şi unde torţionarii de altă dată ai minţilor româneşti sunt acum „profesori” fune(b)rii, crimele comuniştilor le vedem în Parchete şi-n Instanţele judecătoreşti, acolo unde torţionarii de altă dată, din închisorile comuniste, sunt acum magistraţi şi avocaţi plătiţi pe bani grei. Crimele comunismului sunt, acum, cuţitul din mâna politrucilor comunişti care ne dovedesc, prin faptele lor inuman-criminale, că pot ucide sute, mii de români, dacă averile lor ar fi în pericol de o reală condamnare a crimelor comunismului. Ce arhive să se mai deschidă când întreaga Românie este o arhivă trecută, prezentă şi, odată cu reapariţia criminalului PCR „legalizat”, nu disipat (în PSD-PDL-UNPR-PC..)… şi viitor. Este abominabil şi revoltător cum un fost comunist, îmbogăţit datorită corupţiei postdecembriste, se crede salvatorul sărăciţilor ţării. Rotaru Constantin este cu mult mai rău decât Băsescu şi Iliescu, plus Ceauşescu la un loc. Are case, terenuri şi alte bunuri procurate în timpul reocupării ţării de către kgb-iştii lui Ion Iliescu. Acest individ, care nu s-a afirmat cu nimic în societatea vâlceană, vorbeşte despre demnitatea României… El, un fost slugarnic pecerist, proletar racolat de PCR-ul dejisto-ceauşist pentru că nu avea coloană vertebrală, nu a avut şi nu are demnitatea şi onoarea unui OM adevărat! Nu este admisibil ca într-o ţara membră a Uniunii Europene unde nazism-stalinism-comunismul este interzis prin lege, să apară, din iadul stalinisto-comunist, Rotaru Constantin cu fantoma comunismului lângă el. Comunismul din Europa de est este de sorginte stalinist-nazistă, aşa cum a stabilit OSCE în iunie 2009 şi a fost, este şi va fi o crimă împotriva umanităţii. Să le trăieşti, iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu, celor ce azi au nevoie de-un „tătuc” care să le arate calea de urmat. Măreţele realizări ale Epocii de Aur vor fi continuate,spre binele clasei muncitoare, al proletariatului, întru propăşirea morală şi materială a poporului român!
Romeo Popescu