Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Politicul şi curvele lui traseiste

De ceva timp, asistăm la un exod al parlamentarilor PDL, declanşat de plecarea unuia dintre greii partidului – Sorin Frunzăverde, către Opoziţie. După dezertarea acestuia, care a zdruncinat serios partidul de guvernământ, am asistat la plecarea altor doi deputaţi şi a unei senatoare. Dacă românii aşteptau să se înfăptuiască reforma administrativă mult necesară în această legislatură, speranţa lor a fost risipită prin trecerea senatoarei de Iaşi din barca PDL în barca PSD, modificând majoritatea în favoarea USL la Senat, cameră decizională în materie de reorganizare administrativă. Şi, după cum se prefigurează, şi în Camera Deputaţilor se va produce răsturnarea dorită de uslamişti pentru “detronarea” preşedintei Roberta Anastase. Explicaţiile oferite de dezertori sunt cel puţin comice, fiecare încercând să convingă că a făcut acest pas din motive morale, în spiritul încrederii cu care au fost învestiţi de cei care i-au votat. Vorbe fără acoperire… Traseismul politic este cea mai josnică metodă prin care un politician se poate remarca. În alte ţări, asemenea practici sunt sancţionate, în primul rând de electorat, însă, şi partidele se comportă altfel decât cele mioritice. Traseismul nu este altceva decât vechea meteahnă a politicianului român de când se face politică în ţara românească, lipsa verticalităţii şi a virtuţilor şi se cuvine ca domnii liberali să-l anunţe pe şeful lor că un băţ înfipt în partea de jos a coloanei verticale nu ţine locul verticalităţii politice. În altă ordine de idei, este hilar ca majorităţi formate în urma unor voturi să fie schimbate datorită acestor migraţii în timpul legislaturilor. Cum hilar este şi de ce pesediştii cu pedigri îi scriu lui Victor Ponta, în carneţel, ce a uitat, cum a rămas cu legea care interzice aceste practici şi de ce acceptă Opoziţia aceşti transfugi, dacă sunt atât de siguri că vor câştiga detaşat alegerile? Vor câştiga alegerile însă nu cu peste 50 %, scorul fiind undeva la 40 – 45 %, ei având nevoie, astfel, de un partener de coaliţie, ca să poată guverna hotărâtor. Asupra acestui fapt nimeni nu suflă o vorbă. Cine ar putea fi acest partener: PP-ul lu’ DD “Zero TV”  sau UDMR-ul? La fel, nimeni nu suflă o vorbă despre rolul preşedintelui după victoria opoziţiei şi dacă el îl va numi sau nu pe Ponta prim-ministru. Sunt convins că Ponta nu va avea privilegiul de a fi acceptat, iar după două rateuri, preşedintele va numi o altă persoană din rândul câştigătorilor, spre exemplu pe Mihai Tănăsescu, să formeze un guvern. O coaliţie cu PP al lu’ DD “Zero TV” ar arunca ţara cu 20 de ani înapoi şi România ar fi iarăşi la marginea prăpastiei. Îmi provoacă frisoane această perspectivă, România având toate şansele să alunece, ca Ungaria, într-un totalitarism exacerbat, ţara izolându-se precum Belorusia de restul Europei. Eu nu aş fi aşa de sigur pe victoria în alegerile parlamentare a USL. Nu trebuie să fii mare sociolog sau analist ca să-ţi dai seama că trădătorii care pleacă de la un partid la altul nu iau cu ei şi electoratul. Cu atât mai mult în cazul PDL, al cărui electorat e ataşat ideii de reformă şi justiţie şi nicidecum de vreo persoană care trădează aceste deziderate. Ba mai mult, aceste trădări vin să radicalizeze o parte a celor care nu erau convinşi că votul lor are vreo importanţă şi ca urmare se vor prezenta la vot. Sondajele de opinii sunt irelevante (s-a demonstrat de-a lungul timpului) pentru că se ştie deja că electoratul PDL, mai puţin zgomotos, nu participă la ele sau, dacă unii participă, o fac tocmai pentru a induce în eroare. Aşa se face că rezultatele sondajelor ziceau una şi a doua zi, după vot, rezultatele reale erau altele (diferenţa de procente fiind între 5 şi 15 procente). Urmarea va fi crearea unor preşedinţi pentru o noapte, alianţe politice câştigătoare tot pentru o noapte şi multă supărare pentru cei care conform sondajelor se vedeau deja cu caşcavalul în guşă. Aşadar, supărătoare sunt migrările PDL-iştilor nu pentru că ar ciunti un partid aflat la guvernare, ci pentru că ele demonstrează neîncrederea lor, ca politicieni, în reformarea statului (educaţie, sănătate, justiţie). Dezertările demonstrează prostia şi fuga de responsabilitate. Dar aceste “calităţi” au putut fi văzute şi auzite chiar în Parlament, unde săracii de ei se ascundeau ca să nu voteze legi importante, dar se îngrămădeau să apere câte un penal dintre ai lor. Dezertările astea au o singură justificare: trebuie întărite rândurile pentru stoparea reformelor la care nu participă partidele din USL. Oportuniştii nu credeau că se va ajunge aşa departe până la confiscarea averilor dobândite ilicit. În ce ţară ne aflăm? Cum este posibil ca cel mai dovedit turnător (dovedit cu acte în regulă) să poată avea asemenea putere prin posturile sale tv, cât de proşti sunt românii să accepte ca toată hoarda asta de mafioţi aflaţi în pragul condamnării să hotărască destinele lor şi, mai important, ale copiilor lor? Şi o să plângă cu lacrimi de crocodil, naivii, mai târziu, când vor simţi şi vedea ce au făcut, urlând că n-au avut noroc. Îmi aduc aminte cum l-au votat bucureştenii pe Oprescu, după ce se ştia cine a fost tatăl lui, ce impostor, mincinos şi “scamator” este, că a mers până acolo de a fi pus pe lista de susţinere a candidaturii sale bebeluşi şi decedaţi, că este un plagiator ordinar şi cât de incompetent este ca doctor. Ce ruşine… ne-a tembelizat pe toţi comunismul şi alcoolul? Dacă ar avea spirit civic, dacă s-ar gândi la viitorul copiilor lor, mulţimea conştientă de realitatea celor ce ni se întâmplă subliminal, ar ieşi în stradă, cum a fost la adevărata Piaţă a Universităţii, ca să susţină reforma şi pe cei ce au iniţiat-o, să li se respecte voinţa lor exprimată prin referendum.

• Romeo POPESCU