Moto: „Văzându-l cum dospeşte-n îngâmfare/Şi cum se umflă-n pene un nimic/Ca şi Vasile Conta pot să zic/O, tu nimic, cât ai ajuns de mare.” – Păstorel Teodoreanu
O mare nenorocire s-a abătut, iar, asupra imaginii ţării noastre. La sfârşitul săptămânii trecute, preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul „Referendumul”, după ce în primă instanţă acesta primise ca pedeapsă un an de închisoare cu suspendare pentru folosirea influenţei sau a autorităţii în scopul obţinerii de foloase necuvenite. Dragnea, cu ocazia organizării şi desfăşurării referendumului din 29 iulie 2012, a uzat de influenţa şi autoritatea sa în partid în scopul obţinerii unor foloase de natura electorală, necuvenite, pentru alianţa politică din care făcea parte partidul reprezentat de el, şi anume îndeplinirea cvorumului de participare cu ajutorul voturilor obţinute în alte condiţii decât cele legale.
Soluţia de suspendare pronunţată a produs stupoare în ţară şi în străinătate. Ştiu că nu e voie să critici o decizie judecătorească, dar se poate vedea cum completul de la ICCJ, împreună cu Dragnea şi PSD, îşi bat joc de ţară, o ţară europeană în care politica este coordonată de un infractor, ca şef al celui mai mare partid. După aflarea condamnării, întregul activ superior de partid i-a cerut condamnatului să nu demisioneze din funcţie. Adică să sfideze Legea dar şi statul PSD care spune extrem de clar că membri lui care primesc condamnări definitive trebuie să facă un pas în spate. Menţinerea pe funcţie a infractorului induce în întreg spaţiul politicii româneşti ideea că infractorii pot conduce instituţii democratice de forţă, precum partidele parlamentare.
Legea pedepseşte nu numai furtul de bani ci şi furtul de voturi sau furtul intelectual, adică plagiatul. Orice fel de furt se pedepseşte, însă cei cu 7 clase primare nu ştiu să facă diferenţa. Pentru ei numai furtul de bani e furt, restul sunt fapte de laudă. Cum poţi să convingi un om simplu, de la ţară, fără acel minim de educaţie politică şi neinformat că Dragnea e, de fapt, un infractor, un fraudator, un hoţ îmbogăţit pe banii statului, când însăşi justiţia îl lasă liber, vinovat, dar liber? Omul acela simplu, de la tară ştie că răufăcătorii trebuie închişi. Nu este o surpriză că socialiştii rămân solidari cu penalii lor. Surpriză ar fi să se detaşeze de ei ca să poată rămâne un partid „curat”.
Concluzia mea la această atitudine este că socialiştii şi aliaţii lor nu mai trebuiesc votaţi deloc, pentru nicio funcţie. Liviu Dragnea ar trebui să se retragă. Pentru sănătatea sistemului politic românesc, nu este în regulă ca un mare partid politic să fie condus de un lider condamnat penal prin sentință definitivă.
P.S.: Felicitări completului de judecată. Nici Dumnezeu, cât e de mare, nu putea să fie aşa de drept. Aşa le trebuie şi proştilor care s-au dus la tribunal să declare că semnătura lor a fost falsificată de oamenii lui Dragnea. Nu mai văd rostul alegerilor. Dacă ai lui Dragnea ajung iar la putere, vom asista din nou la izolarea României, aşa cum s-a întâmplat imediat după lovitura de stat a lui Ponta şi Antonescu împotriva preşedintelui ales al României, domnul Traian Băsescu. Dragnea nu va auzi apelul din parlamentul european, semnal clar de „je m’en foutisme socialist” românescă. Pe surse, am aflat că Dragnea se va retrage luni, 25 aprilie. Vom vedea cum activul PSD îl va aclama pe Zgonea. Lichelele pesediste, mai ales Codrin Ştefănescu, vor merge pe rând să-i sărute pantofii noului şef. Aşa cum se înghesuiau în spatele lui Dragnea, se vor înghesui şi în spatele acestuia.