Nu mă lansez în reiterări istorice despre Unire și nici nu mă prea preocupă în prezent subiectul. România are suficiente nedefiniri interne de identitate ca să mă intereseze ceva ce ne-ar crea o problemă de neanticipat în dimensiuni pe viitor.
Este de notorietate că NATO și UE nu au dorit apartenența noastră la cele două structuri pentru enorma forță militară a unei armate fără încălțări, pe care o poți învinge doar aruncând piuneze pe jos și nici pentru gradul de civilizație, ci pentru poziția geografică valoroasă din coasta vestică a rușilor pe harta strategică a mai marilor lumii. Adică, prin aderare la aceste organisme militaro-economice ne-am expus la ceva mai mult decât niște cutii de piuneze. Nu am învățat ca stat nimic din povestea ucrainienilor cu Crimeea, ironic, tot cam în această perioadă. De fapt, majoritatea revoluțiilor și mișcărilor sângeroase se programează primăvara.
Acum ne băgăm noi în „tamponul” Republica Moldova. E drept, a fost a noastră. Dar, la fel de a noastră precum cadrilaterul, Basarabia, o părticică din Ucraina de la nord de noi sau tezaurul confiscat într-un final de ruși. A existat vreun semn că foștii sovietici ne-ar repune în vreun drept?
În realitate, nu în asta a noastră de stat vasal condus de ospătari care se gudură pe la mesele puterilor acestei lumi, Republica Moldova este împărțită în două și spiritual și ca administrare de teritoriu. O parte cu Rusia și cealaltă cu țara mamă. Și dacă o mai ardem mult cu alipiri de teritorii, așa se va și rupe, cu singurul amendament la raționament că partea nostalgică după românesc va fi lovită puternic de tutorele celei rusofone. Pentru orice om conștient de exemplul rusesc din Crimeea, când și dinspre NATO și UE s-a auzit doar un scâncet chelălăit în derizoriu, este clar că Moldova de peste Prut nu va rămâne o singură bucată. Ghearele celebrului urs de la răsărit își vor sfâșia bucata care să le hrănească prestigiul de forță mondială.
Susținătorii ideii de Unire ne arată ca avantaje mărirea teritoriului cu vreo 30 de mii de kilometrii pătrați, implicit creșterea suprafeței agricole și o infuzie de forță de muncă. Aceștia nu ne spun nimic despre faptul că pentru majoritatea covârșitoare a moldovenilor frați, România postdecembristă a însemnat doar pașaportul spre occident cu tătucul Putin în suflet și în glas. Cei câțiva cu adevărat patrioți vocali din jurul Chișinăului nu reprezintă voința populară, ei fiind mai repede unelte cu sau fără voie ale unui joc extrem de periculos pentru securitatea regiunii.
Dezavantajul major este hora în sine. Hora în care s-a băgat miorița românească excitată de băgatul în seamă din partea unora care au tuns și muls oi și prin Irak și Afganistan. Nu i-a fost oii lui Daea de-ajuns nisipul, acum vrea iarbă radioactivă.
Transnistria are pe teritoriul să trupe militare rusești cu dotări pentru război. Găgăuzii din Republica Moldova sunt pulberea care va aprinde fitilul destabilizării zonei și implicit a României. Cu impact major asupra vieții și viitorului românilor.