Unul din motivele pentru care l-am votat pe Klauss Iohannis, în 2014, a fost acela că am sperat ca omul acesta să ajungă preşedintele ţării fără să fi fost nomenclaturist. Prin propaganda liberală am aflat că mama sa a lucrat la un spital de copii, iar tatăl acestuia a fost blănar, ceea ce mi-am zis că este altceva. Nu-mi vine să cred, nici până acum, că Iohannis a putut ajunge preşedinte fără să fi fost fiul sau ginerele unor colonei, generali sau înalţi demnitari comunişti. În plus, nu este nici absolvent de „ştiinţe gălăgioase” şi n-are nici „pontorat”.
Am votat Iohanis pentru că nu mai suportam minciunile şi aroganţa lui Ponta. Am sperat că sasul Iohanis va fi un pic cu gândul şi la ţară. Ce dezamăgire! Ăstuia nu-i pasă de români, deloc. Ce a făcut pentru ţara asta, de când este preşedinte? Comuniştii şi-au luat drepturile înapoi, pensii speciale, salarii mărite, toate cu binecuvântarea preşedintelui. România a ajuns o ţară a vacanţelor perpetue, cu un preşedinte căruia îi place turismul şi un parlament care „munceşte” jumătate de mandat, cealaltă având vacanţe (când vor ei) şi sărbători legale prelungite. Care e diferenţa dintre el şi comunişti? Niciuna!
Am ajuns demult la concluzia că Traian Băsescu a fost şi este cel mai bun preşedinte român, al tuturor timpurilor. Doamna Băsescu nu avea o mulţime de designeri de modă, era o femeie la locul ei, în schimb, madam Carmen nu ştie cât de scurte să îşi facă rochiile, să-şi arate celulita şi chiloţii când se aşează pe scaun. Mai mare ruşinea! Dacă te uiți pe statistica României, Iohannis și Carmen sunt pe podiumul UE, reprezentând sărăcia, bolile, mortalitate, educație de slabă calitate, droguri în expansiune și… și chiar mafie cu crimă organizată la scară națională.
L-am votat pe Iohannis că-i sas, cu neuroni germani, calități ale minorități săsești, dar m-am înşelat. Mi-l amintesc, în campania electorală, îmbrăcat în acelaşi veşnic palton cu guler dublu, înduioşat de sărăcia bătrânilor noştri şi iritat de risipa lui Ponta în deplasările din Italia, făcute pe banii românilor, pentru care cerea cu vehemenţă justificări. Cine făcea asta? Ăsta care nu se mai satură de lux şi a cerut din start salariu supradimensionat faţă de marea parte a românilor? Dar ne supărăm degeaba. Iohannis a promis că va face altfel de politica şi asta face. Salarii mai mari pentru ei, pensii mai mari pentru ei, confort şi renovări de lux, plimbări cu sau fără scop, sfidarea alegătorilor şi blat cu plagiatorul.
Am impresia că de la o vreme Klaus Iohannis trăiește o dramă. A descoperit, la aproape doi ani după ce a fost ales, că nu îi place deloc să fie președintele unei țări sărace, prea mică pentru el, nebăgată în seamă de liderii europeni. În afară de prilejul de a călători, nimic nu îi surâde la Cotroceni. O vacanță cu soția în mările calde îi este de folos, e de înțeles. El se crede tot profesoraş de fizică în provincie. Acum este vacanţa mare, de 3 luni, deci trebuie să profite. Doar 4 vacanţe făcute, din decembrie 2014 până în decembrie 2015, şi una în 2016? Dacă punem la socoteală şi weekend-urile prelungite şi toate destinaţiile gratuite, rezultă un bilanţ mulţumitor pentru primii 2 ani.
Urmează un turneu asiatic de mare succes. ICR a început, printr-o acţiune în China, publicându-i cartea de mare succes internaţional „Pas cu pas”. Apoi, vizite în China, la familia Imperială Japoneză, Singapore, Malaezia şi India. Pas cu pas, pune România pe harta lumii şi îşi ţine promisiunea faţă de Iubi: “în 5 ani vizităm 100 de state”. Mandatul 2 nu contează, îşi ating obiectivele în primul mandat, apoi pensia la Miami! Apoi, urmează o carte (bestseller!): “Impresii de călătorii ca familie Suverană”.