Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Parandărătelea

Deşi toamna s-a instalat bine în calendar, vara nu se lasă dusă, refuzând schimbarea climei fierbinţi cu răcoarea corespunzătoare începutului de sfârşit de an. E cald, există tensiune acumulată de-a lungul guvernării Boc, iar speranţele românilor sunt întinse la maximum, aşteptându-se ce s-o putea mai bine să se întâmple. Pe întregul cuprins al ţării, este tot vară. Ca şi în lumea politicului mare, poluatorii propagandişti ai conştiinţelor electorilor, sunt tot în vacanţă sau se simt eliberaţi, temporar, de obligaţiile demnităţilor pe care le ocupă, copilărind în insule exotice sau pe lângă eşichierul politic naţional, fără probleme de conştiinţă. În curând, politicienii, parlamentarii şi cozile lor de topor de prin mass-media se reîntorc la ceea ce ştiu ei mai bine să facă, să măcăne, să sucească minţile celor care nu şi-au dat seama cât de perverşi sunt ei, să promită şi să nu se ţină de cuvânt. Minţile unor revoltaţi pe cursul nefiresc al stării sociale generale şi al economiei naţionale, gândesc cu speranţă la politicienii din Opoziţie. Care, acum, execută o mişcare previzibilă la USL… datul înapoi. Adică, parandărătelea. Nu mai mergem pe mâna a ceea ce am promis noi (erau oricum promisiuni mult prea gogonate), mergem pe mâna a ceea ce nu fac ceilalţi, aflaţi la guvernare. Cei doi păcălici (ştiţi, evident, la cine mă refer) au fost suficienţi de nerozi, încât să facă promisiuni apocaliptice, parcă prea deşucheate, în care nu cred nici măcar cei mai tembeli uslamişti (scuzaţi-mi pleonasmul). Iată ce le-au promis naivilor, pontănacii de la USL: un milion de locuri de muncă, mărirea salariilor la cote nemaivăzute, mărirea pensiilor aşişderea, reducerea TVA, asistenţă socială care va face Suedia să înverzească de ciudă, spitale, creşe, cantine, stadioane, aeroporturi, terenuri de oină, case de bătrâni, parcuri pentru tineri, bătrâni, copii şi jucători de table, creştere economică de-o s-o doară pe doamna Europă ficatul că n-a investit mai mult la noi, relaţii de vecinătate perfecte cu toate ţările începând de la cele din Uniune şi până la Marele Urs, prietenie cu Ungaria fără unguri… aţi prins ideea, nu?… başca locuri de cazare în închisori pentru milioanele de alegători, care vor avea nefericita idee să voteze cu alţii decât USL. Fiecare promisiune a fost ca un pumn în rinichii Iliescului, care vede cum tembelii ăia doi, luaţi de val, promit orice numai să vadă odată o creştere de un procent în sondajul felixian… Şi, uite aşa, au ajuns la 69% (pentru pesimiştii USL), 84% – după unii realişti sau unanimitate – pentru optimişti. Numai că, acum, a venit momentul să dea înapoi. «Măi dragă nefericiţilor», le-ar fi spus Marele Părinte Alb, «ce-aţi făcut măi dragă? O să vină “the hooligans” sau “les mitocains” să vă ceară socoteală pentru ce-aţi promis şi nu v-aţi ţinut de cuvânt, de o să coborâţi sub nivelul metroului la popularitate. E timpul să daţi înapoi, pas cu pas, începeţi să estompaţi, până la negare, promisiunile voastre şi să scoateţi în evidenţă ce au promis ceilalţi şi n-o să poată realiza. Perioada este foarte bună. E vacanţă, e toropeală, lumea n-o să prea bage în seamă ce se întâmplă. Ia uitaţi ce moale e opinia publică acum. Parcă nici oligofrenii noştri de serviciu de la televiziunile (anti)naţionale nu mai au vlagă. Mestecă aceleaşi fecale, la nesfârşit, că m-au plictisit şi pe mine. Deci, începeţi şi daţi înapoi, că altfel nu vă promit nimic. Voi nu sunteţi în stare, mămăligilor, de mineriade şi Târg-Muresisme sau de vandalizări de sedii cu “descoperiri” de droguri, arme şi bani falşi». Aferim, dragă! Ponta şi cu Antonescu erau super optimişti, la începutul anului şi se pregăteau să vină la putere în martie 2011. Antonescu, de fapt, declara că nu mai târziu, în martie a.c., o să ia puterea. Calculul lor era să promită oamenilor exact ce vor, adică să restabilească salariile şi pensiile la nivelul dinainte de reducere. Intenţia lor nu era să se ţină de cuvânt, ci doar să ajungă la putere cu cât mai multe voturi. Niciodată eminenţele economice Ponta şi Antonescu nu au justificat pe hârtie, cu creionul în mână, de unde vor scoate banii necesari pentru majorările de salarii şi pensii, în condiţiile existenţei deja a unui deficit bugetar la limita de sus permisă de UE. Ceea ce înseamnă că era demagogie pură în stilul comunisto-pesedist. Dacă s-ar fi putut ţine de cuvânt, nu au decât o variantă, pentru banii necesari: creşterea îndatorării ţării prin împrumuturi pe piaţa financiară şi depăşirea pragului suportabil de deficit bugetar. Deviza PSD este “Dragi proşti, aşa cum v-am promis în nenumărate rânduri, vă promitem şi acum!” Nu-mi vine să cred. Ponta şi Antenescu şi-au dat seama, în sfârşit, că e criză… mondială? Anul trecut, nu se gândeau că România trebuie să ia măsuri de austeritate, că trebuie reformată. O ţineau în greve şi-n moţiuni de cenzură. Când Boc şi Băsescu spuneau că trebuie luate acele măsuri şi îi invita la dialog, măscăricii dădeau din fleancă, la tv, dovedind că sunt incompetenţi. Mi-aduc aminte când spuneau că vor da salariile înapoi, că vor mări pensiile, etc. Nişte populişti ordinari. Dar nu şi-au mai schimbat nimic din stil, staţi liniştiţi. Sunt în continuare în stare să-şi vândă mamele, să recurgă la orice măgărie, pentru a veni la putere. Nu de pensionari sau bugetari le este lor, cred că singura problemă care ar putea apărea, dacă sunt sănătoşi vreun pic la cap, este că deja sunt prea mulţi mafioţi pe caşcaval. Începând cu politicienii titulari şi terminând cu liderii de sindicat angajaţi pe post de lătrăi, care aşteaptă şi ei o bucată. Ca şi ziariştii vânduţi care, în cazul venirii uslamiştilor la putere, aşteaptă, cu bale la bot, dând din coadă, câte un os… ce os?… câte un ciolan şi ei.

Romeo Popescu