În ultimul timp asistăm la un război împotriva lui Traian Băsescu, angajat de o „coaliție politico-mediatică înfricoșătoare”, după cum spunea un jurnalist celebru. Împotriva acestuia s-a creat nouă coaliție în genul celor din 2009 și din 2012. Față de cele din 2009 și din 2012, diferențele sunt evidente, pentru că acum Traian Băsescu e un simplu cetățean şi, deși toți șefii și șefuleții din structuri au fost promovați de el în funcții, lașitatea, ura, slugărnicia față de Klaus Iohannis, fac ca fostul preşedinte să fie singur în acest război. El nu mai are de partea sa niciun partid și, lucru mult mai grav, niciun lider politic nu este dispus să-l apere.
De asemenea, instituţiile în care avea cea mai mare încredere şi le-a apărat/întărit independenţa, sunt acum împotriva lui şi de partea duşmanilor. Nu ştiu ce binom a fost alături de Băsescu cât a fost la Cotroceni şi cât a avut el încredere în conducătorii lui. Îi cunoştea prea bine ca să greşească. Dar a avut încredere în Constituţie. A dormit cu ea sub pernă, a făcut din ea un drapel când era exilat la garaj, venea cu ea în buzunar la conferinţele de presă, o consulta ca pe biblie şi cred că avea o mică reproducere şi în pantofi. Cred că îi cunoaşte fiecare punct şi virgulă. A spus că în constituţie are încredere, aşa cum este ea, şi constituţia este arma cu care el luptă împotriva sistemului.
În trecutul îndepărtat măcar aveam o societate civilă care a strigat cât a putut împotriva coagulării puterii într-un singur partid. Acum avem doar câteva voci răzleţe împotriva acestei acaparări a puterii de către sistemul unic. Vina e a noastră, a tuturor. Ne-am culcat pe urechea Iohannis, crezând că el va face tot ce făcea Băsescu. Iată că nu e aşa. Klaus Iohannis e un ardelean molcom, neangajant, laş şi fricos şi l-a lăsat pe Victor Ponta în rolul de primadonă. Puseul de energie dat de votul popular s-a estompat rapid în catifelele grele de la Cotroceni şi PSD-ul guvernează țara discreționar.
Un final mai tragic pentru nobila mobilizare din noiembrie-decembrie, nici că se putea imagina. Ponta a făcut o înţelegere cu „guralivul” de la Cotroceni care, atunci când a lansat lozinca „stop şi de la capăt”, s-a referit la luarea de la capăt a USL şi nu la ceea ce gândeam noi, proştii, că va fi o schimbare radicală. Vrem, nu vrem, trebuie să recunoaştem că la alegerile din toamnă, am luat o mare plasă, iar „democraţia” parlamentară îşi continuă nestingherită bătaia de joc la adresa noastră, cu aceiaşi obrăznicie şi tupeu ticălos.
După victoria lui Klaus Iohannis, Ponta trebuia dat jos. Acum se pare că e foarte greu. Atunci, ajutaţi de votul popular masiv anti PSD, era momentul cel mai prielnic. Dar liberalii s-au dus să taie porcul, să facă Crăciunul, Revelionul…. şi ne abureau că prin ianuarie, când se întorc din vacanţa parlamentară, fac şi dreg. Şi au făcut de n-au mai putut, iar Ponta a revenit la comportamentul inconştient cu care ne-a obişnuit. A redevenit acelaşi arogant. Dar oare de ce? Oare nu pentru că la Cotroceni se află o paiaţă, mulţumită să-şi plimbe nevasta prin ţări străine, prin vacanţe exotice, care comunică cu presa şi cu populaţia pe „Feisbuc”.
Singurul care luptă împotriva unei clase politice profund nedemocratice şi corupte, împotriva lui Victor Ponta şi PSD-ului uslamist, este Traian Băsescu. Motiv pentru care acum se încearcă anihilarea lui politică totală. Cine face opoziţie acum? Traian Băsescu. Preşedintele este absolut dezolant. Întâlnirea numită oficial „consultări”, a fost neconstituţională! Dacă marinarul ar fi făcut un asemenea gest ar fi fost suspendat degrabă. Dar la Cotroceni e unul pe care l-a vrut sistemul, paiaţa perfectă. De aceea e şi lăsat în pace să tacă. Asta e ţara în care trăim. Ţara după Băsescu a luat-o rapid pe tobogan, în jos. Ăsta e adevărul.