Cel mai căutat terorist al tuturor timpurilor, inamicul public numărul unu al Statelor Unite ale Americii, “The Most Wanted” – Osama bin Laden, a fost găsit, împuşcat şi înmormântat în apa mării. Execuţia lui a fost un act legitim prin care s-a făcut un decont moral celor 4000 de oameni nevinovaţi care au fost ucişi la comanda acestui criminal, la 11 septembrie 2001. Şi m-am bucurat! Nu pot uita ploaia de oameni care cădeau, aruncându-se în gol din turnurile atacate de teroriştii lui Osama. Pur şi simplu, nu pot uita. Nu pot uita nici sutele de angajaţi evrei de la WTC care şi-au luat atunci zi liberă şi n-au mers la birou, pentru că ştiau că se va face un “grătar” comunal. Sunt cinic şi ştiu asta, dar asta este! Totuşi, să nu ne imaginăm cumva că dispariţia lui bin Laden ar fi o lovitură mortală dată terorismului. Eu cred că, dimpotrivă, liderul Al Qaida a fost martirizat. În locul lui vor apărea, ca în filmul lui Spilberg, alţi şapte, mai răi, mai fanatici, mai periculoşi. Trupele de elită americane şi-au făcut, într-un final, datoria. Misiunea comandoului a fost să-l asasineze, nu să-l captureze pe bin Laden. Soluţia ideală ar fi fost capturarea şi judecarea banditului. Aceasta ar fi fost, probabil, singura modalitate de a opune eficient barbariei teroriste, principiile civilizaţiei. Dar aşa ceva nu a fost posibil, din cel puţin două puncte de vedere. Pe de-o parte, menţinerea lui în detenţie ar fi reprezentat o invitaţie la atacuri din partea fanaticilor, dar poate cel mai important este că nimeni nu dorea ca Ossama să se apuce să povestească despre cine l-a finanţat, cât timp, în ce fel şi alte asemenea detalii, mă tem, foarte neplăcute pentru Washington şi contribuabilul american. După anunţul cu moartea lui Ossama bin Laden încrederea în dolar a crescut, paritatea aur dolar a mai scăzut puţin, iar bursele au luat-o în sus. Şi nu este rău, pentru că tot ce contează acum este restabilirea încrederii în dolar a economiei americane şi a principalelor bănci americane. Restul sunt nişte abureli marca CIA. Dacă încrederea în dolar nu scădea atâta, bin Laden mai trăia mult şi bine, chiar dacă era mort de mult. Preşedintele SUA Barac Obama a văzut în direct execuţia lui Ossama bin Laden, prin camerele de pe căştile comandoului SEAL. Curiozitate, curaj, cinism… cine mai ştie? Trupele speciale ale Navy s-au antrenat într-o casă construită identic cu cea în care locuia bin Laden. Şi totuşi n-a fost posibil ca după 40 de minute de luptă – cu garda care-l proteja şi cu el – să-l prindă viu. Pentru că interesul era să nu-l prindă viu, întrucât, cu drogurile actuale şi cu sistemele de tortură moderne, orice individ vorbeşte şi-n somn. Oricum, e bine şi aşa. Însă Jihad-ul nu s-a terminat. Se consideră că victimele atribuite lui Laden ar fi de vreo 8.500-9.000 de persoane executate de el sau la ordinul lui. Iar asta îl face unul dintre cei mai sângeroşi asasini din ultimii 50 de ani. Aproape sigur, americanii nu l-ar fi pus la dispoziţia Tribunalului Internaţional. Execuţia lui Osama nu a fost justiţie. A fost un act de război. Bin Laden a omorât americani, când a putut. Americanii, la rândul lor, l-au omorât când au putut. A la guerre comme a la guerre. Din orice unghi am privi situaţia, cea mai bună soluţie a fost cea a execuţiei. Practic, soluţia cu judecata ar fi fost imposibilă. Mai mult, de când un război se duce cu mijloace democratice? Războiul început de Ossama nu se putea încheia decât dacă Ossama se preda singur sau era distrus. Ceea ce s-a şi întâmplat. Poate că sună cinic ce spun, dar nu exista o soluţie mai bună decât execuţia. Ossama nu este un experiment CIA scăpat de sub control, ci o consecinţă a expansionismului rus. Să nu uităm că invazia sovietică în Afganistan a dus la punerea în aplicare a proiectului american de contraofensivă. Primitivii ăia, îndoctrinaţi de islam, ar fi trebuit să fie recunoscători pentru că numai datorită americanilor au putut să-i respingă pe ruşi, altfel deveneau republică sovietică. Anarhia mondială e scopul final. Din 1900 încoace populaţia planetei a sărit de la aproximativ 1 miliard de oameni la aproximativ 7 miliarde. O mare parte sunt complet needucaţi sau, în vest, ca de altfel, şi în România, sistemul de învăţământ produce mulţi semi-docţi. În cazul unui conflict mondial câteva miliarde mai puţin nu ar însemna nimic pentru aceşti indivizi fără conştiinţă. Perioada de 22 de ani dintre 1989-2011 a fost o perioadă de pace relativă, caracterizată de lupta comunităţii internaţionale unite împotriva acestui “inamic” comun, perfid, neidentificabil, omniprezent şi difuz numit terorismul internaţional, lupta care a redus la maximum potenţialele de conflict militar clasic dintre state şi grupuri de state, evitându-se astfel un al treilea război mondial şi a mai condus la creşterea gradului de supraveghere al populaţiilor de către statele din ce în ce mai puţin capabile să gestioneze altfel complexitatea problemelor administrative. Aşa că nu se ştie dacă afirmaţia lui Băsescu cu “începutul sfârşitului” în lupta împotriva terorismului este un motiv de bucurie sau de îngrijorare în ţară, mai ales în situaţia existenţei unei armate slab înzestrate în care numărul generalilor improvizaţi tinde să depăşească numărul opincilor. Au existat cazuri în România în care plutonieri sau chiar sergenţi majori s-au trezit numiţi, a doua zi, generali, pentru simplul fapt că au umplut paharele şi au golit scrumierele unor politicieni iresponsabili.
NB – America va renunţa la moneda naţională denumită “dolar”, înlocuind-o cu “amero”, replică la moneda europeană “euro”! Astfel, se va da startul în lupta dintre economiile celor două continente, America şi Europa. • ROMEO POPESCU