Nu poți înțelege de ce se întâmplă în 2018, în prag de preluare de către România a președinției Uniunii Europene și Centenar, lucruri anacronice pentru o democrație ce pretinde a fi integrată în democrațiile statelor civilizate. Istoria postdecembristă trebuie aprofundată și luată în serios, deoarece actorii care azi aruncă în aer poziția României în contextul NATO – UE sunt urmașii de sânge și apucături ai socialismului comunist. Probabil, în scurt timp, va trebui să ne hotărâm ce vrem: o reîntoarcere la un soi de feudalism totalitar cu orientări populiste sau o democrație în pas cu trendul occidental. După mintea mea, la asta se vor rezuma următoarele patru procese electorale din anii următori. Orice vot pentru PSD, așa cum este acest partid definit acum, girează distanțarea iminentă de democrație și înseamnă o asumare a izolării economice. Nicicând politica externă românească nu a întâmpinat asemenea jenă diplomatică. Rezoluția împotriva României este un eșec fără precedent în ultimii 150 de ani.
Așadar, după evenimentele pe care le numim revoluție, eșalonul III comunist a confiscat cu sprijin extern comanda statului. Cu ajutorul minerilor, al forței și al violenței, copiii comunismului au confiscat atunci puterea. FSN, o emanație a unor vremuri tulburi, în ciuda promisiunii mincinoase a lui Ion Iliescu că nu se va întâmpla așa, a născut două partide neocomuniste, PDSR și PD ambele conduse de progenituri comunistoide. Astfel au devenit simboluri politice Petre Roman și Ion Iliescu. Ceea ce au creat, urma să conducă statul 28 de ani cu punerea în aplicare a tuturor ideilor din bagajul lor de cultură politico-economică. Pe rând, Iliescu, Roman, Văcăroiu, Năstase, Băsescu, Ponta și acum Dragnea, cu toții parveniți din PCR în puii PDSR și PD au format o rezistență tuturor principiilor europene. Tendința acestora de a ține direcția spre Est a făcut ca noi să fim primiți în casa europeană abia după 17 ani, pe fondul unor discuții dure despre cinstea și moralitatea noastră. Ne-au considerat nedemni de a sta la masa Consiliului Europei și prea murdari de noroi pe bocanci pentru sălile Bruxelles-ului. Despre intrarea în selectul spațiu Shengen nu putea fi vorba. Ne vedeau septici deoarece aveam origini euroseptice. Era de neacceptat pentru europenii vestici faptul că un popor cu mentalitate calată pe aproape cinci decenii de comunism, cârmuit de pupile comunistoide, poate merge în linia democrației.
Acțiunile PSD condus dictatorial de Liviu Dragnea, al cărui singur scop este evitarea pușcăriei și salvarea averii proprii de la o eventuală confiscare, alimentează și certifică în același timp impresia pe care o aveau decidenții UE. Dacă ne uităm bine doar la ce se vede în spațiul public, Guvernul marionetă nu pare preocupat de atragerea fondurilor europene, nici măcar pentru infrastructură, fiind cunoscut faptul că, cel puțin pentru coridorul Paneuropean IV ni s-ar da finanțare. Mai mult, Viorica Dăncilă, în loc să facă gură pentru finanțarea autostrăzilor cu fonduri europene, se țățoșește cu tupeu în Parlamentul European cerând suveranitate față de asasinarea Justiției și aleargă tembelă prin țări arabe după parteneriate public-private. Ca o paranteză, nu înțeleg de ce nu o face pe față și nu merge direct în Rusia, la Putin, după bani.
Nu poți ignora istoria. Nu poți neglija faptul că mințile unor tâlhari neosocialiști sunt antagonice regulilor și principiilor Uniunii Europene. Noi, ca indivizi, nu ne putem sustrage răspunderii alegerii acestora la frâiele țării. Prin ei suntem văzuți ca națiune. Prin acțiunile și inacțiunile noastre acredităm imaginea pe care o avem și cred că în realitate, da, nu ne plac regulile și nici ordinea. Ne place miniciuna, șpaga, grobianismul și hoția. Dacă n-am fost, acum am devenit euroseptici. Rezoluția și MCV-ul așa arată. Ne credem șmecheri și importanți, dar nu prostim pe nimeni. Doar noi rămânem proști și aplaudaci de hoți.