1

Ofidibini, ofidirău

În sfârşit, raportul pe Justiţie al Comisiei Europene privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare a fost dat publicităţii la Bruxelles. Mai apoi, Raportul a venit şi în România cu eterna dilemă a drobului de sare: “ofidibini, ofidirău”, cum ar zice ministrul Mona Pivniceru, cu al său regionalism bine cunoscut. Şi de-abia miercuri am putut afla ce ni se va întâmpla, contrar vechiului obicei de a se trimite draftul documentului, spre studiu, cu cel puţin trei zile înainte de oficializare. După cum se arată, MCV-ul este extrem de dur, mai ales în partea în care priveşte raportul politicului cu Justiţia, consemnând faptul că există intimidări şi hărţuiri la adresa unor persoane din instituţiile statului, precum ANI, Curtea Constituţională, Înalta Curte de Casaţie şi CSM. Deşi există remarcate unele progrese, România trebuie să facă mai mult privind angajamentele de independenţa justiţiei, reforma sistemului judiciar şi lupta anticorupţie.

     Instabilitatea şi independenţa rămâne o sursă de îngrijorare. Au existat numeroase rapoarte privind intimidări în justiţie şi e nevoie de revizuirea regulilor, pentru o presă liberă. Oficialii europeni susţin necesitatea revizuirii regulilor privind libertatea presei, pentru a fi protejate instituţiile statului şi respectate drepturile fundamentale ale persoanelor. Concret, CE cere asigurarea de reguli efective împotriva persoanelor sau mass-media care aduc atingere instituţiilor publice sau sistemului judiciar, iar Consiliul Naţional al Audiovizualului trebuie să ia măsuri pentru stabilirea şi întărirea codului de conduită. Deşi Raportul e rău de tot, pe politicienii români îi doare în bască. Se vor apăra din nou prin teorii ca cele din vara trecută, “turnători” umblă cu minciuni pe la UE, de vină este Justiţia lui Băsescu, UE se amestecă în treburile interne ale României etc. Personal nu cred că se va schimba ceva nici după acest raport. Nu are cum. Parlamentarii au plătit scump locurile din Parlament şi nu vor ceda în faţa Europei. Vor continua să lupte pentru a supune Justiţia şi pentru a se pune la adăpost de lege. Consecinţele nu vor fi suportate prea repede de ei, poporul va fi primul care va suporta deteriorarea şi izolarea României în lume, precum şi lipsa de sprijin extern. Corupţia aduce după ea înrăutăţirea vieţii, sărăcie şi inflaţie, Guvernul Ponta nu va avea cum să ţină situaţia sub control, va fi imposibil, nici nu are cu cine, nici cu ce şi, în plus, îi lipseşte şi voinţa. Ponta şi USL nu au venit la conducerea ţării pentru a ajuta poporul, ci pentru aş satisface interesele şi pentru a se pune la adăpost de Justiţiei. Vor lupta pentru aş atinge ţintele, iar UE nu va fi în stare să-i oprească.

     În ţara-n care binele unora se traduce în răul celorlalţi, orice noutate de acest gen este destinată confuziei şi speculei primitive: ca să-mi fie mie bine, musai să o duci tu rău, că altfel nu se poate, citire de la zâmbăreţii neamului inert, incert şi incult. Unica reacţie sănătoasă la aşa grozăvie este să-ncetăm să scărpinăm motanu-n cap că poate renunţă la smântână şi va alerga bucuros după şoareci; în traducere liberă înseamnă să ne deşteptăm în turmă şi să combatem evidenţa proletară: între noi mulţimea şi dânşii, păturica, nu este decât o falsă credinţă că merge şi aşa – a fost dar nu mai este. Nu mai avem decât principiul care favorizează deşteptarea, orice altă abordare ne secătuieşte de timp, resurse şi bruma de morală.

     Principiul universal care explică tot răul acestui pământ este unic şi simplu: Pentru că trebuie. Cu urmările distincte fiecărei speţe. Pentru că trebuie să ne maturizăm corect şi să îndepărtăm nonvaloarea absurdului. Ce-i de făcut? E simplu. Toţi cei care sunt responsabili de involuţia stării din ţară, toţi care au participat la puci, toţi cei care au strâmbat legile (şi aşa nu prea drepte) prin OUG-uri, toţi care au ocupat instituţiile ce ar trebui să fie independente, toţi cei care fac presiuni asupra justiţiei, toţi cei care mint şi falsifică, TOŢI SĂ-ŞI DEA DEMISIA! Apoi, ei trebuie să răspundă în faţa justiţiei pentru subminarea interesului general, ei şi presa de care s-au slujit întru manipularea şi aburirea românilor. Asta-i de făcut, ca să reuşim să ne luăm drumul înainte.

     Este trist că în raport se vorbeşte de revenire la normalitate. Normal ar fi fost să continuăm să trăim în normalitate. Şi asta pentru că apartenenţa la UE este una din cele mai importante realizări pe care România a făcut-o după decembrie ’89. Nu realizaţi că o ieşire din UE ne-ar propulsa direct în braţele “binefăcătoarei” Maici Rusia, de la a cărei tată am supt venin timp de o jumătate de secol? Prefer o Românie europeană, cu cetăţeni liberi să circule şi să muncească unde vor ei, chiar dacă e o Românie constrânsă prin măsuri economice şi politice să-şi facă ordine la ea în ogradă, dar mult mai bine decât o Românie sub tutela moscovită!

Romeo Popescu