Asistăm la sfârşitul unei epoci. De aici şi murdăria din politica românească. Numărul profitorilor post-decembriști a avut o creştere depăşită numai de lăcomia acestora. Ţara a ajuns oase albe, oase ninse. Poporul nu mai are decât sufletul atârnat între coaste. Se trăieşte pe datorie, pe împrumuturi, se trăieşte în contul adjudecării libertăţii şi dreptului de a decide pentru sine al generaţiilor ce vin. Pe de o parte mascarada democraţiei nu mai e lucrativă în faţa organismelor europene, generaţia aşteptată de politicieni se dovedeşte plină de venin şi mult mai cupidă azi decât cea precedentă.
Politicienii cu grijă pentru ţara aceasta sunt prigoniţi. Cum Europa nu mai dă doi bani pe schelălăiala menestrelilor noştri de curte, a trubadurilor noştri de ogradă, toboşarii cadenţei naufragiului nostru sunt deja în barca de salvare, iar comanda „scapă cine poate” e dată în chirilică. Ceea ce s-a întâmplat în PMP, odată cu anunţarea candidaturii şefei acestui partid la Preşedinţia ţării, este ceva cutremurător. Nu este vorba doar despre intrarea în cursa prezidenţială a Elenei Udrea. Ea era, pe undeva, previzibilă. Este vorba, mai ales, despre felul în care ea s-a produs, prin umilirea publică a candidatului asumat de Traian Băsescu, Cristian Diaconescu.
Cred că prin această manevră, PMP a demonstrat că „o altfel de politică” este de fapt aceeaşi politică mizerabilă a ultimilor 25 de ani. Adică promovarea nonvalorii la cele mai înalte niveluri ale partidului şi statului. Manevra Elenei Udrea reprezintă o trădare a celui care a cocoţat-o acolo unde este. Nu vom şti niciodată care e preţul şi cine îl va plăti. Dar putem să bănuim! Sunt tare curios care va fi următoarea mişcare a DNA, vizavi de Nuţica cea Umedă şi Rea. Sau deja există o intenţie şi madama se pregăteşte să ţipe că îi e atacată politic calitatea de prezidenţiabil.
Personal, nu am absolut nimic împotriva Elenei. Prezenţa ei în politică este necesară, ori mai bine zis a fost necesară, în anumite momente din cele două mandate ale lui Traian Băsescu. Acum e rău, căci e vremea scadenţelor. După părerea mea, ea este o femeie de top, printre femeile care au ocupat fotoliile de ministru, de la ’89 încoace. Ar putea să fie şi laureată de Nobel, dar tot nu ar ajunge Preşedinte. Dintr-un motiv simplu şi suficient.
Poporul român este misogin prin cultură şi nu va vota nici în următoarea sută de ani o femeie Preşedinte. Nu suntem ca musulmanii, dar nici la mare distanţă de ei. Viaţa domestică din România este aşezată pe reguli vechi de sute de ani. Femeia este divină, i se închină poezii, i se cumpără bijuterii şi pentru ea pot regii să renunţe şi la coroane, pot unii să-şi pună amantele parlamentari sau alţii pot să-şi uite mama copiilor nenăscuţi la fel cum alţii pot să uite că sunt bărbaţi şi devin pisoiaşi. Dar să nu credem cumva că o femeie va ajunge Preşedinte.
Nu o vor vota femeile, în primul rând. Bărbaţii cred că ar vota, într-un procent mai mare chiar decât femeile, o astfel de încercare, dar, per ansamblu, ar fi prea puţin ca o femeie să ajungă în funcţia supremă în stat. Sper că Preşedintele Băsescu nu va lăsa să se comită o asemenea greşeală şi că Elena Udrea va fi sfătuită să facă pasul înapoi. Poate că va veni şi vremea ei, dar cu siguranţă acum nu este momentul să încerce, miza este prea mare.
P.S. – Elena Udrea poate câștiga doar la Loto. Și numai dacă joacă! Rândul Udrei nu va fi niciodată, fiindcă niciodată nu este nevoie de nechemați.