Din decembrie 2012, între Crin Antonescu şi Victor Ponta se duce o luptă de-a şoarecele şi pisica, declanşând vii nemulţumiri şi crize temporare. Ultima şi cea mai mare criză a început după ce Sorin Roşca Stănescu a acuzat PSD că a îngropat ancheta privind interceptările judecătorului la CEDO Corneliu Bârsan şi că cei din PSD ar fi fost “reticenţi” de la începutul anchetei. Săptămâna trecută, bătălia a ajuns la apogeu. Acelaşi Sorin Roşca Stănescu a declanşat furia lui Ponta, prin demisia dintr-o comisie parlamentară. Astfel, se vede clar că alianţa USL devine din ce în ce mai vulnerabilă. Partea interesantă este că Ponta creşte în sondaje, în timp ce Antonescu scade. De aici putem vedea foarte clar cum şeful liberalilor este ţinut în lanţuri de premier, partea urâtă fiind ca “prezidenţiabilul” USL acceptă acest lucru, conştientizând că fără sprijinul PSD este doar un alt candidat la alegerile din 2014, fără şanse reale de a câştiga.
În faţa unei inexistente alternative de conducere, acum, o criză politică de anvergură ar fi extrem de contraproductivă. USL e o alianţă fragilă, construită pe interese personale sau de grup, fără legătură cu cerinţele unei guvernări civilizate. Ciolanul românesc are numai piele şi os şi, de aceea, generează dispute şi convulsii. Foamea celor din USL nu se poate ostoi foarte uşor după mulţi ani de “secetă”. USL s-a născut din frica oamenilor de reforme, din frica bugetarilor că îşi vor pierde slujbele călduţe şi din frica pensionarilor că vor primi mai puţini bani. Niciodată în istoria post-decembristă nu a existat o alianţă atât de artificială din punct de vedere ideologic, atât de coruptă şi atât de mincinoasă în ce priveşte promisiunile electorale.
Crin Antonescu are, pe zi ce trece, tot mai puţine şanse să ajungă preşedinte al României. Seria de compromisuri făcute pentru a se păstra in pole-position i-a distrus toate legăturile cu electoratul. Aţi observat că în întregul discurs al lui Crin nu apare niciodată cuvântul România sau români? Ce contează ţara şi poporul, când în joc se află ciolanul! Transformarea PNL-ului într-un fel de România Mare din anii ’90 îşi produce efectele. Dintr-o dată nu mai are la cine să se raporteze. Marota cu “Jos Băsescu” este depăşită. Cu toate că detest USL-ul (nu şi partidele luate individual!) îmi doresc ca alianţa să rămână la putere până va apărea, undeva, din neantul politicii româneşti, o forţă politică care ar putea să conducă ţara în condiţiile unei stabilităţi solide. Singurul om pe care îl văd în măsură să facă asta este preşedintele care, însă, este “legat” la Cotroceni, până în 2014, după aceea ar putea, de pe poziţii confortabile, să înceapă să pună umărul la dărâmarea acestui construct care se numeşte USL.
Întreaga agitaţie din ultimele zile a fost declanşată de anunţul apariţiei Partidului Popular. Victor Ponta îşi dă seama că o formaţiune politică lipsită de trecut dă de sute de ori mai bine în ochii publicului decât una în care mulţi îşi ascund mâinile murdare în buzunarele pantalonilor. Istoria recentă din ţările est-europene a arătat că partidele nou înfiinţate sunt bine primite de alegătorii deznădăjduiţi de corupţie şi de promisiuni fără acoperire. Oamenii sunt tentaţi să dea o şansă unor formaţiuni politice curate. Bănuiesc că din analiza acestor experienţe politice s-a născut şi conceptul de “Albă ca Zăpada” adus în dezbaterea publică de Sebastian Lăzăroiu.
Eu cred că alianţa se va rupe la momentul optim candidaturii lui Ponta. Adică, cu puţin înainte de alegerile prezidenţiale, când PSD va face pe victima persecuţiilor liberale şi Ponta se va preface că se sacrifică pentru onoarea PSD, care nu poate rămâne fără candidat şi singurul care poate fi în criza care s-a ivit este el. Dacă s-ar rupe acum alianţa, PSD ar acumula toate costurile guvernării, Crin Antonescu ar beneficia de notorietatea pe care deja o are, de avantajul de a fi situat în opoziţie, de postura de revoltat pe trădările şi nerealizările USL, pe care le-ar da în spatele lui Ponta. Se pare că Antonescu e decis să amâne momentul în care va deveni oficial un looser. Aşa cum nu şi-a dat demisia după eşecul referendumului, tot aşa va găsi o explicaţie “plină de principii” la excluderea lui SRS din partid. Va cădea în ridicol, dar cel puţin va mai avea puterea pentru o perioadă. Dar, odată şi odată, PSD va renunţa la PNL. Motive sunt destule, de la Relu Transformatoru’, la privatizările nereuşite ale liberalilor, la disponibilizările de la Oltchim, Arpechim sau CE Oltenia. Ar fi mai demn ca PNL să plece luni din USL, pentru că în viitor, coada dintre picioare ar putea fi foarte lungă şi imposibil de ascuns.
Nu ştiu dacă pe Ponta l-a luat gura pe dinainte sau ultimatul său (ori USL ori SRS) este real. Indiferent ce se va întâmpla, Viorel şi Crin vor părea ridicoli. Dacă liberalii îl exclud pe SRS, atunci Antonescu va lua locul lui Năstase în celebra “Antonescu nici nu ştii cât de mic începi să fii”, dacă liberalii nu renunţă la SRS şi USL nu se destramă, atunci Ponta va pica de palavragiu, atât în ochii electoratului cât şi ai colegilor de partid. Ce va fi luni? Dacă în acest weekend se desfăşoară negocieri, dacă Hrebenciuc va fi văzut în compania diverşilor lideri PNL, PP-DD, atunci soarta USL este clară. La fel şi a lui Crin George Laurenţiu Antonescu… care a realizat “perfomanţa” de a nu fi nici măcar cel mai bun preşedinte interimar al României, fiind depăşit, cu mult, de Nicolae Văcăroiu, preşedinte interimar în 2007.
ROMEO POPESCU