Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Nu mai e mult până departe…

… departe de Uniunea Europeană, departe de ceea ce a fost odată România şi aproape de prăbuşirea economică anticipată cu mulţi ani înaintea crizei dezlănţuite. Vă mai amintiţi de economistul american de origine română Anghel Rugină, membru de onoare al Academiei Române, savant în domeniul economiei, la a cărei ridicare la rangul de ştiinţă a contribuit din plin? Anghel Rugină este un nume rostit cu mare respect la orice întâlnire a celor care gândesc economia, şi generaţii de studenţi şi cercetători i-au studiat lucrările. Savantul nu a pregetat să vadă încă o dată ţara natală, înainte de moarte şi să insufle optimismul său funciar conştiinţei publice aflate într-o teribilă criză. „Un miracol economic este încă posibil în România” – susţinea Anghel Rugină în pledoariile sale, sprijinite pe idei solid argumentate. El era ascultat cu mare atenţie de minţi strălucite ale Planetei, dar în România ideile lui au intrat într-o cameră fără ecou. Politicienii l-au ocolit, instituţia prezidenţială s-a aflat în concediu, guvernul se remania etc. Vă reamintiţi? Televiziunile au fost şi ele concentrate pe ţâţele care cresc audienţa, aşa că vizita sa în România, care putea fi un eveniment pentru milioane de oameni, a rămas doar pentru bucuria unor privilegiaţi care l-au putut întâlni pe ilustrul profesor. Am avut privilegiul de a-l cunoaşte şi de a-l însoţi în marile oraşe ale ţării unde a vrut să dialogheze cu sindicatele de-abia conturate. Am discutat cu domnia sa, despre viitorul ţării, zeci de ore. Era mândru că este român şi, la fel ca Henri Coandă, a venit să-şi ajute conaţionalii, semnalând dezastrul viitor al economiei naţionale în contextul mondial. Puţini sunt aceia care-şi mai amintesc un sfat memorabil rostit public de cel care-şi iubea ţara mai mult decât conducătorii ei, politicieni sau parlamentari: „Nu daţi România pe mâna Băncii Mondiale şi nu împrumutaţi bani de la FMI, pentru că faceţi România colonie şi românii sclavi”. Deci, nu mai e mult până departe… Nu Mugur Isărescu este vinovat de situaţia în care am ajuns. Noi, poporul român, suntem vinovaţi că le-am permis şmecherilor din eşalonul II al lui Ceauşescu să ne prostească în halul ăsta. Isărescu este un geniu, care conduce o corabie cu proşti, ştie exact la ce oră bate ceasul şi ascultă de Putere (financiară şi politică). Clica păstorită de tătucul Iliescu, timp de aproape 12 ani, a avut grijă să-l scoată pe Anghel Rugină din cartea istoriei, pentru faptul că acesta vedea ţara sa de origine pe un drum bun, corect, independent de FMI, BERD şi alte instituţii internaţionale bancare. Eu nu sunt un priceput în ale politicii dar observ că orice iniţiativă a guvernului Boc de tipul Balcerowicz (cel care a implementat reformele din Polonia) este pur şi simplu sabotată de către Opoziţie, Curtea Constituţională şi chiar de către Justiţie. Întrevede cineva vreo metodă de a scăpa de aceşti sabotori, care nu vin cu idei sau cu propuneri pentru a depăşi criza, ci cu interese ale mafiei? Planul de stabilizare şi transformare a economiei poloneze conceput de Balcerowicz a reuşit să reducă inflaţia, impunând o politică fiscală de austeritate şi privatizarea întreprinderilor de stat. Consecinţa directă a acestor măsuri a fost creşterea economică a Poloniei. Pericolul falimentului ţărilor europene este aproape. Începutul l-a făcut Grecia. Cum s-a ajuns aici? Partidele politice din Grecia au câştigat alegeri după alegeri folosind mita electorală pe scară largă. Ca la noi. Au ascuns deficitele bugetare imense, au apelat la împrumuturi peste împrumuturi, au dat populaţiei iluzia că e suficient să conducă ţara partidul X şi din Olimp se revarsă lapte şi miere peste populaţie. Aşa de bine au minţit şi manipulat încât au fost crezuţi. La noi, banii din privatizări s-au dus pe mita electorală, pentru alegerea PSD. Guvernarea Tăriceanu a dus la apogeu fenomenul, cheltuind 3 miliarde de euro, banii din privatizarea BCR, plus o creştere economică de 8%, pentru mita electorală din 2008. A lăsat un deficit bugetar de 5% şi nici alegerile nu le-a câştigat. Pentru că românii mai au un dram de inteligenţă şi suspiciune. Au mirosit cum devine cazul. Şi au votat altfel. Din păcate, guvernul Boc şi PDL sunt pe cale să ne infirme, din nou, speranţele. De frică să nu-şi diminueze şansele electorale în 2012 nu iau măsurile de austeritate pe care nici guvernele Greciei nu le-au luat. Pentru a ne salva, este nevoie de un guvern de tehnocraţi, ca o soluţie de avarie şi, astfel, niciun partid nu ar avea avantajul accesului la resurse şi la bazinul cu funcţii publice. Guvernul de tehnocraţi nu trebuie să dea socoteală electoratului. Să facă ce a făcut Leszek Balcerowicz, fost ministru de Finanţe al Poloniei, omul care în anii ’90 a introdus „terapia de şoc”, salvând astfel economia poloneză de la prăbuşire. La început a fost hulit şi înjurat, pentru ca apoi să devină erou naţional. Astfel de eroi ne trebuie şi nouă acum. După cât rău au făcut românilor în ultimii 20 de ani, ar fi cazul ca politicienii să facă şi lucruri bune. Până nu ajungem să ne întrebăm: la ce bun democraţia? Viitorul va arăta că, până la urmă, va supravieţui şi Grecia şi Spania şi celelalte state. Nu ştiu în schimb dacă UE va reuşi să supravieţuiască. Cât despre salvarea noastră, în ţările vecine mai ferite de dezastrul crizei, sunt nişte lucrători cu flexurile care decupează România din Europa. Noroc că majoritatea echipelor sunt româneşti şi acţiunea merge mai încet. Cred că abia prin 2013 vor termina. Dar o ţară ca a noastră nu poate muri aşa uşor… Au fost multe cazuri în istoria umanităţii, de ţări aflate în pragul falimentului şi care, totuşi, au reuşit să supravieţuiască, chiar dacă o conjunctură de moment le era potrivnică. În 1998, Argentina, după mulţi ani de creştere şi bunăstare economică, a intrat într-o gravă criză economică, în mare parte creată de oamenii politici corupţi şi incapabili. Şi cu toate astea, Argentina a supravieţuit, chiar dacă o lungă perioadă de timp a refuzat să-şi plătească datoriile uriaşe către mai marii lumii. Să mai aşteptăm puţin, să vedem ce spune şi FMI dar şi Europa, gândindu-ne la sfatul savantului Anghel Rugină…!  • Romeo Popescu