În România nimic nu e alb, după cum nimic nu e negru. Totul se scaldă în nuanţe de gri. În România nu există clase politice separate, deşi există partide; nu există Opoziţie, deşi există Parlament; nimic nu e legal sau ilegal, deşi există o multitudine de legi; nu există Justiţie, deşi e plină ţara de Tribunale şi de magistraţi; nu există corupţi, deşi este ţara cea mai coruptă din Europa; nu există dialog, deşi toată lumea vorbeşte cu toată lumea; nu există prieteni, deşi se pupă toţi între ei; nu există duşmani, deşi este plină ţara de ură; nu există idealuri, deşi e plin de visători; nu există crezuri, deşi toţi se închină la fiecare colţ; nu există culori, deşi totul e colorat; nu se munceşte, deşi nimeni nu stă degeaba; nu se învaţă, deşi toţi merg la şcoală; nu sunt specialişti, deşi toţi fac o facultate; nu există români, deşi ţara ne-o numim România. În România există doar interese şi ţara ar putea deveni un sanatoriu de lux al marilor corupţi, prin venirea la putere a lui Ponta, Antonescu şi, pe spate, Adrian Năstase. Ponta vrea reîntoarcerea la PNA-ul de pe vremea mentorului său, Parchetul care prindea muşte, nu şi rechini. Ne-am întoarce la practicile atât de binecunoscute în care politicienii făceau scut în faţa justiţiei pentru a-l apăra pe Bivolaru sau, recent, la practicile lui Ponta cu Nicolescu de la Argeş. Mă întreb ce trebuie să mai facă politicienii noştri ca dezamăgirea să ne scârbească în aşa măsură încât să răbufnim… în râs ori de cate ori mai aflăm de câte o făcătură a acestora? Eu cred că nu mai au nimic de făcut. S-au exhibat în toate poziţiile, şi-au dat poalele peste cap, s-au măscărit unii pe alţii, au plâns şi au râs ipocrit, au vociferat agramat, au trădat şi s-au pupat, au înjurat şi s-au închinat… N-ajunge? Atâta timp cât în această ţară oamenii doresc să se îmbogăţească rapid, dau şpagă, sunt lipsiţi de bun simţ, sunt invidioşi, urâcioşi, atâta timp cât sunt dezinteresaţi de ţărişoara asta care a avut şi încă mai are resurse şi locuri frumoase, atâta timp cât oamenii vor continua să fie superficiali, vom avea conducerea pe care o merităm. În ultima perioadă de timp se observă schimbarea de ton şi de atitudine a magnatului liberal Costache Dinu Patriciu faţă de preşedintele Traian Băsescu şi apariţia germenilor motorii pentru refacerea Alianţei D.A. “Reorientarea” lui Patriciu dă frisoane “uslamiştilor”, de când s-a aflat că acesta ar fi dispus să pună umărul la debarcarea lui Crin de la PNL şi de când a declarat public că o alianţă PSD-PNL este de fapt o “struţocămilă” care nu are cum să aducă ceva bun României. Deci, de când Patriciu a făcut public aceste declaraţii fără echivoc, a cam început să le ţâţâie fundurile celor din USL. Englezii au o vorbă: “never said never”, adică, “niciodată să nu spui niciodată”. Orice este posibil, inclusiv împăcarea rivalilor afirmaţi public. Mai ales în politică, unde totul este posibil şi nimic nu este exclus. Aşadar, se poate împăca Patriciu cu Băsescu, deşi nu este obligatoriu, se poate reface alianţa DA, chiar dacă nu este obligatoriu, se poate guverna România de un Guvern PD-L alături de PNL, deşi este o variantă puţin credibilă în acest moment, dar nu se poate explica niciodată şi de nimeni de ce Antonescu a vândut PNL-ul comuniştilor. Nişte lepre, asta sunt toţi cei din politica naţională. Vor să refacă alianţele doar în preajma alegerilor, ca să rămână la ciolan. De ce nu s-au zbătut să menţină viabilă alianţa după alegerile din 2004? E limpede că doar interesul lor personal sau de grup primează cu mult înaintea interesului naţional. În comerţ există mai mult bun simţ, deşi câştigurile nu se numără în milioane sau chiar miliarde de euro, cum e la clasa politică. Comercianţii au deviză: clientul nostru, stăpânul nostru. La politicieni este exact pe dos: ăla care ne plăteşte nu e stăpânul, ci sluga noastră. Asemenea politicieni sunt mereu în istorie cauza primordială a apariţiei extremismului. Primii şi principalii vinovaţi de apariţia extremismului sunt politicienii care se perindă la putere. Alegatorii, exasperaţi de nemernicia clasei politice, cad în braţele extremiştilor, ca un fruct copt. Toţi politicienii de azi, vor fi victimele de mâine ale extremiştilor, pentru că sunt necugetaţi şi peste măsură de lacomi. Pentru orice om normal la cap, moartea Alianţei DA a pornit din două motive: alegerile anticipate şi bileţelul roz. Dacă se făceau alegeri anticipate, PD şi PNL aveau o majoritate absolută şi puteau începe modernizarea României, încă în urmă cu 7 ani. Însă, Tăriceanu a preferat scaunul de premier şi să fie sluga PSD-ului, îngenunchind România pentru încă 10 ani, dacă nu mai mult. Observăm astăzi că totul merge în jos… economia, veniturile, numărul populaţiei, educaţia, sănătatea, justiţia. De ce ar schimba cei de acum direcţia, când în aceiaşi perioadă şi-au mărit averile, toate instituţiile le sunt aservite, nimeni nu reuşeşte să-i pedepsească pentru furăciuni? Cauza scindării DA şi a distanţării PNL de democrat liberali rezidă în aroganţa inexplicabilă şi patologică a celor mai mulţi liberali corciţi cu socialiştii. Când vorbim de “refacerea DA” trebuie să ne gândim la refacerea liberalismului, în special la liberalii adevăraţi, care gândesc şi trăiesc liberal. Mai pe scurt, la un partid mare de dreapta, pe care şi-l doreşte tot românul. Dar… enumeraţi-mi 3 democraţi de valoare şi 3 liberali de valoare care împreună ar conferi credibilitate şi personalitate unei atare alianţe? Răposatul de Brucan a greşit când a spus că ne trebuie 20 de ani ca să ne deşteptăm… poate a vrut să spună 200!
Romeo POPESCU
Lasă un comentariu