De parcă nu am fi ajuns de râsul Europei prin prestaţia politică a premierului Ponta şi relaţia sa cu statul de drept, un alt scandal l-a mai evidenţiat odată pe acesta ca anti-democrat şi anti-european. În Parlamentul Europei, europarlamentarul german Elmar Brok a propus amprentarea imigranţilor est-europeni care profită de ajutoarele sociale, apelul acestuia vizând cu predilecţie respectarea regulilor UE. După câteva ore, Victor Ponta a apărut în spaţiul public, calificându-l drept „demagog, iresponsabil, populist”, cu „gândire nazistă”, la fel ca şi Monica Macovei. Ca să-l tămâieze pe şeful lor politic, eurodeputaţii social-democraţi români s-au băgat şi ei în seamă, cerând demisia lui Elmar Brok din funcţiile pe care le deţine în PE. Ba mai mult, europarlamentarul PSD Victor Boştinaru a susţinut că preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, ar fi declarat că a primit de la eurodeputatul german Elmar Brok solicitarea de a fi protejat împotriva atacurilor din partea preşedintelui României (?). Imediat, însă, el a fost contrazis de purtătorul de cuvânt al şefului PE care a precizat că Martin Schulz nu s-a referit la preşedintele Traian Băsescu în discursul său, aşa cum nici europarlamentarul german nu a cerut protecţie.
M-am uitat, apoi, pe site-ul PE şi nu am găsit protecţia trâmbiţată de Boştinaru. Este cumva mitomania contagioasă? Desigur, pentru că la subiect au făcut intervenţii, prin declaraţii publice, în acelaşi ton şi conţinut, celebrul Cătălin Ivan – purtătorul de cuvânt al PSD şi faimoasa Corina Creţu, o „ceva” pe la social democraţi. Atunci, cine defăimează ţara şi poporul? Monica Macovei care luptă împotriva corupţiei şi pentru apărarea statului de drept (în toată Uniunea Europeană!), care are iniţiative de întărire a justiţiei la nivel de UE? Sau Ponta, premierul României, care cu adevărat terfeleşte reprezentanţii ţării în Parlamentul European? Oare Corina Creţu ştie ce a spus Brok? Sau ştie doar ce a spus Ponta şi simte nevoia să-i tragă şi ea o plăcută mângâiere şefului politic?
Dar nu contează ce a spus Brok sau Macovei sau Băsescu. Noi ne uităm la Antena 3 şi acolo se explică ce au vrut, de fapt, să comunice aceşti tirani băsişti. Şi încă un amănunt, Corina Creţu este cea mai frumoasă şi inteligentă femeie din România, aş putea spune că este echivalentul feminin al lui Mircea Badea. Ar trebui să avem toată încrederea în ea. Socialistul Schulz este şi el băsist, precum orice om sau animal care îl atacă pe premierul nostru doctor, ca o floare, îmbrăcat de sărbătoare, Victor-Viorel. Nu faptul că Ponta l-a înţepat pe Brok e problema de fond, ci felul brutal, din topor, imbecil în care a făcut-o. Şi-a permis nişte cuvinte total impardonabile care denotă multiple trăsături de caracter – mitocănie, înclinaţie spre folosirea expresiilor bombastice, „grele” dar fără acoperire şi, mai ales, o lipsă gravă a proprietăţii termenilor.
Dacă ar fi avut un răspuns diplomatic mai reţinut, ar fi făcut deopotrivă o impresie bună şi la Bruxelles şi în România. Dar Ponta nu se adresează prin discurs oamenilor cu bun simţ. El are grupul său ţintă de electori: mârlanii, pe care cu un astfel de comportament îl impresionezi. Nu e de ajuns că ne-a făcut de râs în lume pentru năravul de furt intelectual, trebuie să nu scape nicio ocazie să-şi arate proasta creştere. Ponta, dacă ar fi politician german, l-ar urma rapid pe Bombonel, la Rahova. În Germania ar fi pasibil de puşcărie. Trebuie să ne debarasăm cât mai repede de acest specimen care ne face de ruşine peste tot. Îmi doresc ca Herr Brock să-l acţioneze în judecată. Ar fi gestul care l-ar trezi pe plagiator, poate, la realitate, şi ne-ar scăpa de el. Bitte Herr Brok, klagen Sie Ponta an, bitte!
Aceiasi poveste se repete de 24 ani..
Constat cu amarciune ca cetatean al Ramnicului ca dupa 24 ani de democratie, toti politicienii fac aceleasi jocuri, si joaca aceleasi roluri in triunghiul dramei. Doar comuta rolurile. In realitate isi vad de interesele personale iar prostiea mereu ramane cu buza umflata.
Cei din opozitie pozeazain salvatori dela nimic, in agresorii celor de la putere atunci cand se afla in sedintele din parlament şi in salvatorii electoratului atunci cand sunt „in teritoriu”.
Cei de la putere se dau victimele celor din opozitie atunci cand sunt in parlament si pozează în salvatorii electoratului la fiecare mărire de pensie ori salar in sectorul bugetar. In realitate cei la putere sunt agresorii electoratului pentru ca nu se tin de promisiunile făcute în campania electorala.
In timpul campaniei electorale toti se dau victime, asteptand salvarea prin votul alegatorilor, dar in acelasi timp se prezinta ca potentiali salvatori. Cei care vor castiga vor comuta rolurile devenind din salvatori asa cum s-au prezentat in campanie, agresorii electoratului (prin faptul ca isi vor uita promisiunile) iar cei care vor pierde alegerile raman in continuare salvatorii potentiali ai electoratului. In parlament rolurile sunt inversate, agresorii sunt cei din opozitie (motiv pentru care au si fost maziliti de multe ori) iar victimele cei de la putere.
Ca politician la putere ai de invatat cateva comutari simple, sa te dai victima in parlament, salvator in teritoriu, si in realitate agresor, urmarindu-ti interesele in dauna electoratului si a opozitiei.
Ca politician in opozitie, vei fi agresorul celor de la putere, in parlament, salvatorul electoratului (in teritoriu) si eterna victima electorala, asteptand salvarea prin votul electoratului.
Nucleul dur al electoratului, prostimea, a devenit dependenta de aceste jocuri si nu sesizeaza ca ele se repeta la nesfarsit. „Părinţii buni”, pe post de salvatori, sunt mereu bine veniţi, crezuţi ca apoi dupa comutarea în agresor „ales” să fie blamaţi, înjuraţi, blestemaţi pe principiul „te-am prin ticălosule” , „ştiam eu că şi tu eşti la fel ca ceilalţi” (mai exact ca părinţii care i-a avut fiecare elector si cum la randul sau a devenit el insusi in propria familie).
Apoi, după ce electorul (electoratul) devine la final de mandat politic victimă cinstită (cu asteptarile inselate, ca o virgina pângărită), mulţumit de sine că nu s-a pătat politic cu ticăloşii îmbogăţiti şi răsîmbogăţiti, e fericit sa reia jocul mergând la alegeri cu speranţa ca peste 4 ani îşi va dovedi iar sieşi ca el, electorul e cinstit, iar ceilalti, aleşii, sunt ticăloşii.
Faptul ca rolurile nu sunt reale, ci doar jucate, se vede in justitie, nimeni nu pateste nimic, „nici un câine sau alt animal nu a fost rănit in această producţie cinematorgrafică” (cu exceptia nivelului de trai al prostimii).
Precizez ca politicienii ca niste escroci sunt constienti de falsitatea rolurilor pe care le joaca, dar majoritatea electoratului participa la jocuri in mod inconstient (agresori in faţa televizorului, victime la final de mandat, salvatorii alesilor in campania electorala, prin votul care îl oferă).
In final, toata lumea e mulţumită, a primit fiecare nişte stroke-uri şi a simţit ca trăieşte. Politicienii in sejururi la Monaco, Ibiza, electorii la cozi şi în faţa televizorului. Uneori electorii mai compenseaza agresandu-se intre ei, moment cand ajung la randul lor vedete de tv la stiri (negative).
Aveti dreptate .
Nenorocirea pentru acest popor, este insusi acest popor de oameni needucati, in marea lor parte,dar o contributie importanta o are si media, mai corect spus Antena 3 ,care a reusit intr-o proportie foarte mare sa manipuleze opinia publica.Este foarte greu sa vorbim despre valori intr-o tara in care se promoveaza mitocania si prostia.