Scandalul Roșia Montană și al prospecțiunilor pentru gazele de șist continuă, deși devine surprinzător ce memorie scurtă au unii români! S-a uitat că parlamentarii USL acuzau guvernul Ungureanu, în moţiunea de cenzură depusă în aprilie 2012, că a aprobat prospecțiuni privind gazele de şist companiei Chevron. După succesul moţiunii de cenzură, Victor Ponta a ajuns premier, funcţie pe care o deţine și în prezent. La momentul respectiv, conducerea USL întreba guvernul Ungureanu de ce au fost aprobate acordurile ce permit Chevron exploatarea gazelor de şist, în condiţiile în care nu existau studii şi nici cadrul legislativ specific care să reglementeze condiţiile tehnice de explorare-exploatare care să evite riscurile geologice, de mediu, de poluare a apelor freatice? N-a trecut mult timp și, în privinţa gazelor de şist, poziţia premierului Ponta s-a schimbat, în discursurile sale apărând des sintagme precum „independenţa energetică” şi „scăderea facturii la gaze”.
Cum s-o fi dus acum Victor Ponta în America – care a ajuns prim-ministru după ce Guvernul PDL a căzut ca urmare a moțiunii tocmai pe gazele de șist – să explice ce mare susținător al gazelor de șist este el? Dumnezeu să-l priceapă! După ce a stricat totul, încearcă acum să dreagă cu busuioc scenariul anti-extracție prestabilit. În ziua în care Chevron a încercat să amplaseze prima sondă de explorare a zăcămintelor de gaze de șist la Pungești, a apărut și prima dezinformare: „știrea” despre „moartea” unuia dintre protestatari. Pentru câteva ore bune această informație falsă s-a rostogolit pe internet, provocând emoție și oripilare. În spirit de solidaritate cu „revoluția de la Pungești”, în centrul Capitalei s-au strâns câteva mii de manifestanți, pentru a protesta. Majoritatea l-au comemorat pe „eroul de la Pungești”, care, în realitate, leșinase doar din cauza surescitării. „Mortul” revoluției de catifea din 1989 de la Praga era, chipurile, un student, Martin Smid, omorât de miliție, cu ocazia unei intervenții deosebit de brutale împotriva protestatarilor. Zvonul despre acest omor s-a răspândit, stârnind indignare și contribuind astfel la amplificarea manifestațiilor care aveau să ducă la înlăturarea vechii gărzi de comuniști de la conducerea RS Cehoslovace. Mai târziu, a ieșit la iveală că mortul nu murise, era bine mersi, se numea Ludvik Zifcak, și era un tânăr securist la început de carieră în sinistra StB.
Băieții de la Pungești nu au prea multă imaginație, iar școala care i-a format pe ei toți și-a pus o amprentă de neșters asupra potecilor de pe creierul lor. De aceea, scenariile sunt atât de asemănătoare, încât numai un bour nu se prinde de asta. Așadar, s-a repetat figura, iar răspândacii din dispozitiv erau pregătiți să preia și să rostogolească zvonul. Pentru imbecilii care au blocat accesul utilajelor în perimetrul de la Pungeşti, câteva precizări: utilajele şi angajaţii care le operau aparţin unor companii cu capital 100% românesc, Dafora Mediaş şi Prospecţiuni S.A. Probabil că angajaţii respectivi vor fi trimişi în concediu fără plată pentru că în perioada următoare nu au de lucru, din cauza unor retardaţi care nu înţeleg pe ce lume trăiesc. Ceea ce vreau să subliniez este că efectele negative ale blocării acestor proiecte deja se produc.
Până să ne polueze exploatările pânza freatică (poluare care e doar potenţială, nu certă) vom constata că în România se moare la greu de sărăcie. Sărăcia chiar ucide mult mai mult decât cianura sau chimicalele din exploatarea gazelor de şist. Şi încă un lucru: sărăcia este fiica prostiei.