Privesc fără surprindere la cele ce se întâmplă în politicul mare. Încă de când a fost reţinut primarul general al Capitalei – Sorin Oprescu am spus că teroarea arestărilor va lua sfârşit şi asta pentru că la vremea percheziţiei şi reţinerii acestuia, un mare demnitar străin se afla în casa sa, împiedicând, temporar, înfăptuirea actului procurorului anchetator. Cu această ocazie am spus că individului nu i se va întâmpla mare lucru, va fi pus în libertate şi se va tărăgăna ancheta şi procesul suficient de mult în aşa fel încât ba să moară măgarul ba să-i cadă acestuia samarul.
Cei din anturajul meu, nu mai sunt surprinşi acum, văzând cele ce nu i se întâmplă lui Oprescu, privindu-mă cu suspiciune. Nu era greu de anticipat intervenţia la Putere a emisarului aflat (întâmplător?) în casa infractorului. Dacă cele aflate de mine sunt reale, demnitarul vizitator era israelian, cunoscând că doctorul Oprescu este evreu, tatăl său fiind generalul KGB Hirsh Schmeyer, alias românul Mircea Oprescu. Aşadar, unde este un evreu de calibru, este şi o afacere, sunt şi mulţi bani, dar şi o protecţie pe măsură. Ah, să nu uit: statul israelian nu are semnată o convenţie de extrădare cu statul român a celor fugiţi la ei. Astfel, mulţi infractori care au furat milioane de euro din averea ţării sunt bine mersi acolo, beneficiind de avantajele ospitalităţii perciunaţilor.
Nu am găsit decât un singur răspuns la gestul liderului PSD Liviu Dragnea care s-a dus la Ierusalim cu Legea defăimării – ce se discuta în Parlamentul ţării – în buzunar, cum nu am găsit nici o justificare plimbării preşedintelui Klaus Iohannis, alături de consoarta sa, în aceeaşi tara. El a declarat că s-a dus la prietenii israelieni pentru a-i încredinţa că România se află în avangarda luptei împotriva anti-semitismului, deşi autorităţile române sunt ferme şi sancţionează orice fel de formă de anti-semitism şi negare a Holocaustului.
Întrebările mele rămâneau fără răspuns dacă nu aflam că procurorii DNA Ploieşti au înaintat Curții de Apel Brașov referatul cu propunere de arestare preventivă în lipsă a oamenilor de afaceri israelieni Tal Silberstein, Shimon Shevez (fost şef de cabinet al lui Iţhak Rabin), Benjamin „Benny” Steinmetz (aflat în Topul miliardarilor din Israel) și Moshe Agavi, pe o perioadă de 30 zile, de la data punerii în executarea a mandatelor de arestare preventivă. DNA şi-a dovedit o largă independenţă de acţiune solicitând arestarea celor patru, chiar în timp ce preşedintele Klaus Iohannis efectua o vizită prelungită în ţara milionarilor infractori, bănuindu-se că s-a dus acolo pentru a cere aprobarea arestării. Devenise evident că va urma un scandal cu scopul de a abate atenţia opiniei publice de la solicitarea arestării milionarilor evrei. Şi a urmat.
Săptămâna trecută, fosta noră a primului şef al SRI de după 1990, Alina Măgureanu, a dezvăluit în faţa procurorilor DNA că Dragoş Dobrescu – om de afaceri cu interese în afacerile imobiliare şi Elan Schwartzenberg – om de afaceri plecat din România, fost soț al Mihaelei Rădulescu – l-ar fi omorât pe fostul şef de cabinet a lui Blejnar, Codruţ Marta, mâna dreapta a şefului ANAF de atunci, Sorin Blejnar. „Am luat parte la o discuţie, la o masă. La acea masă între invitaţi erau şi Dobrescu şi Elan şi eu am crezut că este vorba de o glumă şi că vorbesc cum vorbesc băieţii să i-o facem lu’ ăla… să-l lichidăm”, a declarat aceasta la o televiziune naţională. Bombă, nu? De ce a făcut fosta noră atât de târziu denunţul? Inexplicabil. Cum inexplicabil este şi suportul său moral, armeanul Florin Ghiulbenghian, mai revoltat fiind el de situaţie decât presupusa denunţătoarea.
Ce complicaţii pot avea loc prin implicarea armeanului în lupta împotriva familiei Măgureanu, pentru estomparea scandalului cu israelienii? Vom vedea: Doamna în cauză, nimerită un timp în stupul de viespi, este folosită ca sonetă. Din păcate este o victimă folosită de nişte procurori pe post de momeală riscându-i viaţa. Că a auzit multe cât a fost cu acei mafioţi, sunt convins. Ceea ce spune e plauzibil, iar cei care cer să dovedească ea astea sunt ori diletanţi, ori votanţi într-o anumită parte.
Dacă vor să se umple de glorie nişte avocaţi (nu din cei cu datul din gură ca morile în gol) şi nişte detectivi isteţi, ar trece la treabă şi ar afla multe. Plângerea tipei suferă de răzbunare personală (e o „fostă”), minimum în procedură – vezi Codul de Procedură Penală -, e că acuzatorul are OBLIGAŢIA de-a produce şi dovezile (grele) a ce pretinde, plus c-a mai fost şi membră a familiei (familiilor) respectivă (respective), aşa că este ori subiectivism, răzbunare gratuită, tânjeala de-a avea şi ea ceva, corbul şi vulpea, ori complicitate la fapte foarte grave.
De ales, madame fostă Măgureanu n-are de ales, prea „denunţă” cu hei-rupul, drept care singura soluţie-n situaţie e complicitatea. I-a ajuns cuţitul la os, şi-atuncea, hopa şi tipa, „denunţă”, ca să pară c-ar fi fost şi obiectivă, şi cinstită. Oricum, se simte mirosul de usturoi în răzbunare. Dacă se sapă arheologic, o să se dea de dosarul autentic de la DNA, nu de-un „denunţ” al unei instigatoare (autoare, ori a faptelor, ori a unui denunţ fals) ori, în cel mai „fericit” caz, complice.