Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Mezalianţa de Sâmbăta morţilor

Conducerile PSD, PNL şi PC au semnat, de Sâmbăta morţilor, actul final pentru înfiinţarea Uniunii Social Liberale (USL). Semnarea documentelor s-a petrecut în mai puţin de zece minute, în faţa unei mulţimi de camere de filmat şi a unei asistente reduse din rândul membrilor PSD şi PNL. S-a sperat într-o participare masivă, dar, deja, au început să se trezească politicienii partidelor antrenate în “tovărăşie”. Uniunea constituită este o pocitanie, ca în basmul “Aleodor Împărat”, adică, Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop. Liderii celor trei partide au negociat foarte mult cum să-şi împartă teritoriile, în loc să negocieze strategii în interesul cetăţeanului. Nici nu s-a constituit bine uniunea, că liderii măritaţi au şi anunţat obiectivul principal: “suspendarea preşedintelui”. De fapt e o obsesie a lor, cu precădere a lui Crin Antonescu. Ce Constituţie? Ce reformarea Justiţiei? Ce rezolvarea problemele economice?  Nu-i interesează dezideratele astea cerute de popor!  Important, pentru ei, este să scape de obstacolul care stă în calea intereselor mafiote de grup – Traian Băsescu. Am citit cu atenţie Protocolul Uniunii sperând că voi găsi strategia prin care această nouă alianţă înfiinţată va scoate ţara din situaţia disperată în care a ajuns, dar am rămas profund dezamăgit că în afară de o împărţire riguroasă a funcţiilor publice între cele trei formaţiuni politice nu am găsit decât sloganuri sforăitoare care ne-au fost fluturate pe la urechi şi de actualii guvernanţi. Şi-atunci întreb pe bună dreptate: Care-va-să-zică… eu cu cine votez? Dincolo de o împărţeală amănunţită a poziţiilor de putere, protocolul nu spune mai nimic interesant. Deşi acesta este conceput pentru un deceniu, până în 2020, el are ca principal obiectiv răsturnarea actualului regim, de parcă PSD şi PNL ar pregăti un război de gherilă cu PD-L şi Traian Băsescu eternizaţi la putere, nu pentru alegerile ce vin. Despre lucrurile cu adevărat importante, nu se suflă însă o vorbă. De exemplu, despre cota unică. Vom avea şi stat social, şi investiţii multe, şi taxe mici, adică vom fi şi cu slănina în pod şi cu sufletul în rai, nu-i aşa? Iar când baronii PSD cu ochii sticlind de pofta banului public promit depolitizarea şi eliminarea clientelei de partid nici nu ştii ce ar trebui să te pufnească: râsul sau plânsul. Una peste alta, USL nu aduce nimic nou pe scena politică românească. Sub o pălărie cu mult mai mare s-au adunat aceleaşi Mării, la fel de puturoase şi lacome. Semnificativ mi se pare că nu se spune absolut nimic despre reforma justiţiei pentru îndeplinirea standardelor UE. Probabil că justiţia va fi restricţionată, în guvernarea “unioniştilor” sau îndreptată, exclusiv, împotriva PDL-iştilor. Monstruozitatea politică oficializată, e făcută pentru a obţine 50% la alegerile parlamentare. Dacă obţin doar 49%, au pus-o. Să le urăm casă de piatră, pentru cel puţin 10 ani, deoarece au realizat un singur lucru bun: au separat apele şi au scos la iveală, la lumina zilei, toate scursurile care se dădeau ba de dreapta, ba de stânga, când ei de fapt nu sunt decât o alianţă născută din frica pentru independenţa Justiţiei, o alianţă a securiştilor şi turnătorilor pentru protejarea sistemului construit de ei sub atenta supraveghere a tătukului Iliescu, o alianţă pentru perpetuarea valorilor socialiste ale tovarăşului Iliescu, o alianţă pentru salvarea de la închisoare a lui Vântu, Năstase, Oprişan, Mazăre, Nicolescu, Vanghelie, Voicu, Patriciu sau Voiculescu, o alianţă pentru clientela PSD şi PNL, o alianţă a două partide care cât au fost la putere n-au încercat niciun moment să reformeze şi modernizeze România. Nimic nu mă face să cred că nunta în trei, năşită de Ion Iliescu, cu acordul Kremlinului, va produce ceva benefic pentru poporul român, după ce, aceiaşi oameni, timp de 20 de ani, nu au fost în stare decât să genereze corupţie şi sărăcie. Ion Iliescu ne-a preparat perestroika lui. O alianţă prin care, de averile lor, nu se leagă nimeni, pentru că toată UE ştie cât de ilicit şi-a câştigat averile clasa politică românească. Nu trebuie stat pe gânduri, dar USL este acelaşi FSN, cu aceiaşi indivizi care, precum în ’89, s-au pregătit sârguincios să ne schimbe din nou, că prea mult ne-am răsfăţat cu capitalismul. Vor avea ei grijă să ne loboctomizeze direct şi indirect ca să înţelegem că lumina solară poate fi impozitată. Pentru ei retina românului nu poate vedea decât roşul în faţa ochilor. Iliescu şi-a pregătit mafia de călăi, ca să ne subjuge şi să ne ameninţe precum odinioară cominterniştii. Începând cu Sâmbăta morţii politicului democrat românesc, se construieşte zidul Berlinului, în România. Războiul rece a luat sfârşit, armatele de pesedişti se vor mişca în draci, ca să ne oblige să-i votăm. Ce mai contează libertăţile individuale în viziunea ilesciană? Îi este dor de baia de aplauze, de fluturări de steguleţe şi de o voce la unison care să-i mângâie auzul. În sfârşit, Ion Iliescu poate să moară liniştit. Şi-a văzut visul cu ochii. Teama lui era ca dreapta politică să nu capete putere, să nu fie o piedică în calea progresului PSD-ului. PSD înghiţind PNL, a înghiţit jumătate din dreapta politică. Ce s-a semnat sâmbătă? S-a semnat actul de predare a PNL-ului pe mâna bătrânului bolşevic Iliescu. Acum, poate să închidă ochii fericit! S-a semnat capitularea speranţelor liberale a unei naţii întregi, în faţa intereselor baronilor roşii. S-a semnat armistiţiul între victimele comuniştilor şi călăii lor (seniorul Coposu a spus că sunt prea multe morminte între partidele istorice şi PSD, dar Crin Antonescu a călcat ţanţoş peste toate mormintele). S-a semnat protocolul de întoarcere a României la 1991, când ordinea şi liniştea publică erau asigurate de locuitorii Văii Jiului. Mezalianţa mizerabilă poate fi sfârşitul României. Dacă românii au rămas aceiaşi ca în duminica orbului din 1990, totul se încheie aici. Poate nu-i rău. O cădere tragică conduce, cândva, la o regenerare sănătoasă.

Romeo Popescu