PSD, PNL şi PC s-au reunit, sâmbăta trecută, în congrese la care au fost adoptate rezoluţii privind necolaborarea cu PDL şi Traian Băsescu şi s-a oficializat tandemul Victor Ponta – premier şi Crin Antonescu – preşedinte, pentru acest an electoral. Congresele uslamiştilor au fost o demonstraţie de forţă a burgheziei proletare din ţară. Ca să aduci 10.000 de oameni la Romexpo, pentru a valida traseiştii trădători în funcţii la vârf (vezi Frunzăverde), pentru a include în statutele lor necolaborarea sub nicio formă cu PDL şi preşedintele Băsescu, este o sfidare a electoratului care se crucifică pentru o bucată de pâine susţinând pe aceşti mafioţi. Dacă PDL ar fi organizat asemenea orgii, asemenea cheltuieli, imediat televiziunile mogulilor ar fi lătrat o săptămână pe această temă. Acum, niciun cuvânt despre asta. În lumina congreselor acestea anunţate, preşedintele ţării le-a trimis liderilor opoziţiei o scrisoare oficială, cu o ofertă importantă, de a demisiona de la Cotroceni, dacă opoziţia acceptă revizuirea Constituţiei, acceptă existenţa a 300 de parlamentari în forul legislativ al ţării şi parlament unicameral. Victor Ponta a rupt acea scrisoare în public. Gestul ruperii scrisorii unui preşedinte este un gest de mahala, de lipsa celor 7 ani de acasă, de absenţă totală de instinct politic. Mai apoi, a fost o tragi-comedie să-l vezi pe Adrian Năstase, între două recursuri, condamnat la 2 ani de detenţie cu executare şi la 3 ani de închisoare cu suspendare, comentând un mesaj al preşedintelui Băsescu în termeni de pamflet. Ponta şi Antonescu să fie de acord cu scurtarea mandatului lui Băsescu? Să fim serioşi! Să mă explic. Atât Ponta cât şi Antonescu au ajuns în prim planul politicii româneşti, venind nu din eşalonul doi al partidelor, ci mai degrabă din eşaloanele inferioare. Adică aproape nişte necunoscuţi. În mod normal, un Cataramă, spre exemplu, de la PNL, era un personaj evident mai important decât Antonescu, acum o vreme, aşa cum un Mitrea, de la PSD era, de asemenea, mult deasupra lui Ponta, ca şi prestigiu, vizibilitate şi putere în PSD. Şi, atunci, ce anume i-a propulsat aşa sus, într-un timp aşa scurt pe cei doi, Ponta şi Antonescu? Răspunsul e simplu: curentul anti-Băsescu. Băsescu este, după ’89, de departe cel mai puternic şi capabil om politic din România. Bun, rău, asta ţine de părerea fiecăruia, dar numai orbii sau răuvoitorii pot contesta că este cel mai puternic om politic, de câţiva ani buni încoace. Or, o astfel de forţă politică aşa cum e Băsescu, prin forţa lucrurilor, dă naştere unei reacţiuni. Exact ca în fizică, cu acţiunea şi reacţiunea. Mai ales că Băsescu a avut şi are obiective care în mod evident deranjează, care dau fiori multora, ceea ce a provocat un anumit grad de panică printre adversari. În mod practic, stâlpul de susţinere, coloana vertebrală a esenţei politice atât a lui Ponta, cât şi a lui Antonescu este anti-băsescianismul. Ori, dacă Băsescu dispare brusc din peisaj, cei doi se prăbuşesc în gol. Căci atunci ce le mai rămâne? Să discute despre chestiuni economice plictisitoare pentru marea masă a populaţiei, pe care, oricum, nu le stăpânesc deloc strălucit? Nu le mai rămâne nimic. Cei doi au apărut şi îşi joacă rolul principal de “cavaleri” în lupta cu Băsescu, nu altceva. Prin asta s-au şi remarcat, la asta chiar sunt buni. Odată ce le-ai luat “duşmanul”… cad în banalitate şi incompetenţă. Opoziţia va refuza instinctiv, fără să analizeze, orice propunere venind de la Băsescu, aşa cum a refuzat o ţărancă dintr-o piaţă, care vindea ceapă verde la preţul 2 lei 3 legături, când a întrebat-o o gospodină, repede: “Da’ 2 legături cu 3 lei nu dai”? Nici nu voia să audă. Păi, ce, era proastă? În acest moment asistăm la dovada clară a faptului că Opoziţia nu doreşte reforma în România. Preşedintele a zis că îşi dă demisia, iar ei nu acceptă reforma, deci sunt alte interese la mijloc şi nicidecum binele românilor şi al României. PDL poate defila deja cu acest fapt în Parlamentul European şi se poate face public la nivel european faptul că opoziţia socialistă liberală din România nu acceptă reforma. Mă îngrozesc la gândul că într-o zi vor putea reveni neo-comuniştii la putere, ca după 22 de ani să ne trezim aruncaţi în bezna Europei de est şi doar la nivel declarativ o să fim în cea de vest. Ascultând cu atenţie discursurile rostite la congrese, n-am auzit nici măcar un singur cuvânt nou faţă de tot ceea ce aceleaşi persoane le spuseseră deja în repetate rânduri la televizor, în direct, fără congrese, fără adunări, fără sala Expo, fără cheltuieli şi fără aplauze prelungite. Se vede de la o poştă că scopul congresului este să demonstreze lumii că succesul este garantat conform faimosului principiu al lui Lenin “cine nu-i cu noi, acela e contra noastră”.
PS. – Victor Ponta, odată ce a rupt scrisoarea, nu va fi niciodată premier, deoarece, conform Constituţiei făcută de Iorgovan, în 1991 şi modificată de Năstase, în 2003, preşedintele desemnează premierul. Poate să aibă USL-ul 99 procente din sufragiile electorale, dar, de suspendat şeful statului, nu mai merge ca în 2007, deoarece trebuie avizul obligatoriu al Curţii Constituţionale, plus, prezenţa la vot trebuie să fie jumate plus unu, din totalul alegătorilor… Crin Antonescu, până în 2014, se va degrada politic şi moral… De fapt este degradat încă de acum. ROMEO POPESCU