A trecut şi ziua ultimatum stabilită investitorului Dan Diaconescu pentru a plăti preţul acţiunilor de la Oltchim. După cum am anticipat, patronul otevist dovedeşte că nu are banii necesari pentru îndeplinirea obligaţiilor care reies din caietul de sarcini, astfel că guvernul Ponta este pregătit să numească un nou management şi să dispună administrarea specială a combinatului, iar în maximum şase luni să reia procesul de privatizare cu un investitor strategic. Acum, după aflarea adevărului impotenţei financiare a câştigătorului licitaţiei, se nasc o serie de întrebări. Oare, nimeni nu s-a gândit că firmele lui Dan Diaconescu sunt toate datoare la stat, adică datoare în faţa poporului căruia nu-i plăteşte impozitele pentru sănătate, învăţământ şi pensii? Nimeni nu a băgat de seamă că Dan Diaconescu este judecat pentru şantaj? Nimeni nu s-a întrebat de unde are primiţi banii, în cazul în care i-ar fi avut? Curat ghinion! Într-o privatizare de asemenea amploare, nu au venit informaţii nici de la Justiţie, nici de la Fisc, nici de la Parchete. Cum a fost posibil ca instituţiile din subordinea Guvernului să realizeze un caiet de sarcini, care să permită oricui să se prezinte la licitaţie? Pentru că aveau posibilitatea, în acordul cu Fondul Monetar Internaţional, să amâne această privatizare şi licitaţia să fie organizată în mod serios, încât să vină investitori strategici din domeniu. Organizatorul licitaţiei Oltchim a acceptat ca ofertanţii să vină doar cu scrisori de bonitate bancară, asigurându-i astfel accesul omului de televiziune Dan Diaconescu în cursa pentru Oltchim. Dacă erau interesaţi să verifice bonitatea ofertanţilor, ar fi descoperit că firmele de care credea DD că se poate folosi pentru a intra în posesia banilor necesari cumpărării acţiunilor erau firme străine dovedite că spală banii, în lume. Un mare mister care l-a propulsat pe DD în lista scurtă a ofertanţilor pentru Oltchim constă în schimbarea pe ultima sută de metri a scenariului privatizării. Dacă, la data de 7 august, Guvernul vorbea de o conversie în acţiuni a datoriilor Oltchim şi de „un protocol” pentru preluarea Arpechim (rafinăria de la Piteşti fiind vitală pentru funcţionarea combinatului de la Râmnicu Vâlcea), la 23 august, acelaşi Guvern a ieşit cu creanţele separate la vânzare, lucru care i-a dezamăgit pe marii investitori. De ce oare? Nu sunt un susţinător al lui Diaconescu, îl consider şi eu ca majoritatea românilor un farseur şi un şmecheraş, însă dacă nu ar fi fost el, super-competentul nostru Guvern ar fi încasat pentru Oltchim 4 milioane de euro, că atât a fost următoarea ofertă pentru Oltchim făcută de PCC. 4 milioane de euro. Cam cum consideră lumea afacerilor că este un Guvern care vinde un Combinat de talie europeană pentru 4 milioane de euro, adică mai puţin decât pentru un fotbalist cu perspective de a juca în naţionala Germaniei, a Spaniei, a Italiei sau a Olandei, de exemplu? Nimeni nu a sărit la beregata lui Ponta care ar fi dat pentru 4 milioane de euro un Combinat pentru care o firmă ce cumpără fier-vechi ar fi oferit cel puţin 850 de milioane de euro. Multora, încă nu le este clar că privatizarea nu putea fi decât una de tip bolşevic-mafiot, cu şpăgi grase pentru guvernanţi. De la străini e greu să primeşti şpagă. Aşa că, vina principală a nenorocirii chimiştilor vâlceni şi a economiei ţării provine de la Năstase, Tăriceanu şi, acum, de la Victor Ponta, prin ministrul Chiţoiu, care au dus Oltchimul la pieire, prin acest Dan Diaconescu. Avem, astfel, încă o dovadă pentru guvernul Ponta că este un guvern corupt, incompetent, mincinos şi răutăcios. Unul din potenţialii cumpărători ai acţiunilor licitate putea fi acţionarul minoritar PCC, firma poloneză având sediul în Duisburg, Germania, reprezentată în România de celebrul colonel (r) de securitate Wojciech Zaremba. Guvernul de la Varşovia încearcă de 15 ani să privatizeze marile sale combinate chimice şi încă nu se încumetă să o facă. Printre firmele interesate de achiziţie s-a numărat şi compania germană PCC, acţionarul minoritar de la Oltchim. Firma aceasta, deţinută în întregime de cetăţeanul german de origine poloneză Waldemar Preussner, mai încercase, în 2001, să cumpere combinatul ZAT, însă, din motive obiective, statul polonez nu şi-a mai dat acordul licitaţiei. Astfel, polonezii nu şi-au vândut combinatele similare, dar le-au restructurat, le-au rentabilizat, ele sunt acum nu numai funcţionale, ci şi profitabile, aşa că pot fi vândute cu succes, dacă vor să scape de ele. Rezultatul acestei strategii este că, în urma recapitalizării, marile combinate falimentare au început să facă profit, au fost unite sub umbrela aceluiaşi concern, iar acum formează al treilea cel mai mare producător european de fertilizatori, cu venituri anuale de trei miliarde de dolari. Interesant este şi că unul dintre motivele principale pentru care Polonia a preferat soluţia comasării şi rentabilizării combinatelor sale este pentru a împiedica achiziţionarea lor de către marile companii ruseşti. La ei s-a putut şi la noi de ce nu se poate?
PS – Oltchim a fost închis în 22 august 2012 de „competentul” guvern Ponta. Sigur, nu închis precum cârciuma comunală, adică plantate trei lacăte pe uşă, ci i s-a oprit producţia. Aşa că riscul închiderii nu mai există, s-a ocupat Guvernul Ponta de asta. Acum să vedem ce va face noul Guvern, cel de după alegeri. Va putea reporni producţia la Oltchim sau l-a îngropat USL definitiv? Aceasta este întrebarea, că din partea USL şi a Guvernului problema este rezolvată. ROMEO POPESCU