Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

K.O.

Cred că cea mai pronunțată întrebare în cercurile analiștilor și strategilor politici este cea cu privire la susținerea lui Liviu Dragnea de către PSD, dar nu de către CEX-ul de la București, ci din teritoriu. O logică simplă ar spulbera orice îndoială. Voturile vin de la primari, care în general sunt și președinți de organizații, primarii au nevoie de bani pentru localitățile pe care le conduc, banii vin de la guvernul pe care îl ține Dragnea și invers, deci partidul îl girează. Meschin și obtuz, dar practic. Rămâne teleormăneanul, rămâne și PSD cu mâna-n tort.

Fără să mai amintim că în nicio țară sănătoasă la cap un condamnat nu ajungea în vecii vecilor Președinte al Camerei Deputaților și nici Președinte de partid, după ultimul dosar cu cvasicunoscuta poveste Tel Drum, Dragnea trebuia să se retragă. Cu dosar dirijat sau nu, dacă avea onoare trebuia să priceapă că alăturarea sa cu Tăriceanu, anchetat și el penal, formează un tandem decizional ce viciază credibilitatea Parlamentului și a României.

Justificările liderului suprem al social democraților pentru care nu cedează sunt cel puțin tembele, ca să nu mai vorbesc despre mina dezorientată cu care sunt pronunțate. Cele trei motive invocate sunt susținerea venită prin telefon de la niște persoane care îi solicită să rămână pe metereze, apelul lui Tăriceanu care îi cere să mergă în continuare în echipă contra statului paralel, probabil pentru salvarea libertății și implementarea programului de guvernare. Dacă primele două sunt subțiri pentru mase, promisiunile electorale pot prinde.

Disperat și fără scrupule, încercând să-și scape pielea de canibalismul propriului partid, Liviu Dragnea începe alături de Guvernul Tudose punerea în practică a promisiunilor făcute în campania electorală. Asta în ciuda tuturor avertismentelor venite dinspre BNR sau patronate și ignorând complet repeziciunea creșterii prețurilor în prag de iarnă, exact când populația are cele mai mari cheltuieli. Însă baza iceberg-ului se va vedea abia anul următor cu previziuni negative pentru încă cel puțin 5 ani. Specialiștii în domeniul economic se tem să anticipeze efectele catastrofei. Nimeni nu poate calcula avalanșa premergătoare deficitului comercial coroborată cu cea a unui deficit de cont curent.

Este clar că ceva nu merge. Avem cea mai mare creștere economică din Europa, populația nu o resimte, producția internă este învinsă de consum, balanța importuri – exporturi este dezechilibrată, infația crește, iar leul a pierdut teren în fața principalelor valute. Acesta este imaginea evidentă a pierderii controlului. Economic, România este în derivă și se îndreaptă spre cota de avarie. Totul pentru ambiția unui singur om care și-a făcut un scop din a-și păstra imunitatea și puterea cu orice preț, gândind că iluzia bunăstării îl va ține pe creasta valului.
Dragnea moare, dar o face cu România de gât!