În mai 2007, judecătoarea Elena Turcu – preşedinta Secţiei penale a Tribunalului Dâmboviţa a fost implicată într-un accident rutier. Magistratul a făcut un scandal de proporţii, în plină stradă, cu poliţiştii care au vrut să o supună probei cu alcooltestul. Toate posturile de televiziune din ţară au difuzat imaginile înregistrate la faţa locului, la sediul Poliţiei şi la Spital şi nu mai există nicio tăgadă privind starea fiziologică a celei care a produs accidentul. Dar în luna aprilie a acestui an, ea a fost achitată de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, considerându-se că nu se poate proba comiterea infracţiunii de conducere a unui autovehicul, pe drumurile publice, având o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală. În baza acestei hotărâri, judecătoarea spălată de păcate va primi suma de 1,5 miliarde de lei, deşi nu a lucrat niciun minut din iulie 2010 până azi, suma reprezentând contravaloarea salariilor neîncasate în ultimul an, pe perioada suspendării din funcţie. Motivaţia închiderii dosarului ar fi hazlie dacă nu te-ar face să urli: onor procurorii nu s-au putut pune de acord dacă “onor doamna judecător” a fost matoală, mangă, praf, preş, lată, matrafoxată sau muci. Imperfecţiuni ale DEX-ului, ce ştiţi voi, justiţiabililor! Într-o lume normală ar trebui dată afară pe motiv de neîncredere, veşnic. Dar, de curând, situaţie şi mai favorabilă, Consiliul Superior al Magistraturii a decis ca judecătoarea suspendată să fie repusă în funcţiile de magistrat şi de preşedinte al Secţiei Penale a Tribunalului Dâmboviţa. Decizia este demnă de C.S.M. Reşiţa… sau nu suntem la fotbal? O ţară întreagă a văzut-o beată mangă pe judecătoarea Turcu, a văzut cum i-a insultat şi jignit pe poliţiştii aflaţi în misiune, a văzut cum s-a sustras recoltării legale de probe de sânge. Şi cu toate astea, dumneaei este repusă în funcţie. Ţara noastră a ajuns, după 21 de ani, în situaţia dezastroasă de acum şi asta nu din cauza crizei, ci din cauza Justiţiei şi a politicienilor. Primul cod de legi al lui Hamurabi spunea că judecătorul care greşeşte – cu voie sau fără voie – trebuie să suporte pedeapsa înzecit. Poate după 3700 de ani ar trebui aplicat principiul acesta şi justiţiei române. Singura speranţă rămâne grupul de magistraţi tineri care se opun “sindicatului” în care Viorica Costiniu este preşedinte de onoare. Am văzut la televizor un judecător care arată fundul la lume. Un altul care lua autostopiste şi se masturba în faţa lor (maxim de plăcere elitistă, nu? – că am mai văzut-o şi la liberali – Păcuraru, la Tudy al lui Zăvoranca, ş.a.). O avem pe judecătoarea Costiniu care ne ameninţă cu Justiţia, că ne arată ea ce poate. O avem şi pe judecătoarea Pivniceru care o şi face. Şi mulţi alţii. Toţi ăştia sunt ocrotiţi de CSM. Şi de legile lui Iliescu. La ora producerii infracţiunii rezolvată umilitor pentru noi toţi, premier era Tăriceanu – PNL, ministrul de Interne era David – Troacă – PNL, ministrul Justiţiei era Chiuariu – PNL, şeful CSM era Anton Pandrea – PSD. Iar acum, culmea, după 4 ani de zile, se aruncă vina pe Băsescu şi pe Boc? Cu asemenea concepţii, nu e de mirare că lumea încă mai votează cu Felix. Câtă ruşine! Personal nu mă deranjează că această caricatură alcoolică, impertinentă şi “dobitoacă” a scăpat (scuzaţi, termenul este din vocabularul judecătoarei – şi e plin pământul de astfel de lepădături), dar mă întristează profund că toţi magistraţii din România acceptă un astfel de exemplar printre ei. Mă întreb dacă mâine justiţiabilii se vor adresa judecătorilor şi procurorilor cu apelativul “dobitocule” sau “nesimţitule”, cum s-ar simţi onor magistratul român? Ce garanţie mai am că Necolaiciuc, Vântu, Popa ş.a.m.d. vor fi judecaţi corect? Dimpotrivă. Mă aştept ca lui Necolaiciuc justiţia să-i confere Ordinul de Mare Cavaler al Dreptăţii, lui Vântu să-i plătească despăgubiri că nu a escrocat prea mult, iar pe Popa să-l reîncadreze în FNI cu plata salariilor cât a lipsit din ţară. Şi după acest efort de aplicare a dreptăţii, judecătorii vor trebui să hotărască cum să-şi mărească propria indemnizaţie de stres. Cu bani de la Guvern, desigur. În caz, preşedintele Băsescu a refuzat să-i permită judecătoarei să se pensioneze, lucru care a alimentat bârfa politică, spunându-se că refuzul s-a făcut din “raţiuni politice şi motive necunoscute”. Necunoscute pentru răspândaci, pentru că solicitarea de pensionare a magistraţilor chemaţi să răspundă penal – introdusă înainte de finalizarea cercetărilor, a fost şi este o practică curentă folosită pentru ca respectivii magistraţi-infractori să iasă “onorabi” din sistem şi să-şi pape liniştiţi pensia. Ce a făcut Băsescu nu a fost decât să refuze să achieseze la această practică ilegală. În ţările civilizate, dacă săvârşeşti infracţiuni, pierzi dreptul la pensie. La ei, dar la noi NU! Aţi auzit de vreun miting, ceva, pe această temă? Sindicatele de ce nu protestează la asemenea măgării? Pentru că problemele de moralitate îi lasă reci, îi interesează doar să-şi umple burdihanul. Cazul Turcu este o ruşine pentru ICCJ şi CSM. “Modelul Turcu” a suscitat multe comentarii, multe revolte, poliţiştii ce-şi făceau doar treaba au fost umiliţi, daţi afară, un popor întreg a fost umilit de o beţivă cu tupeu de România. Pe deasupra a mai scos şi ceva bani de la buget. Bună treabă. Totul pe faţă, fără jenă. Dacă n-ar fi tragică, situaţia ar fi de-a dreptul ridicolă.
NB – Curtea de Apel Bucureşti a menţinut decizia Tribunalului Bucureşti prin care postul OTV, patronul acestuia, Dan Diaconescu şi Tudor Barbu, realizator de emisiuni la OTV, trebuie să-i plătească daune judecătoarei. Elena Turcu vrea acum capul poliţiştilor care au prins-o beată. Deocamdată… ROMEO POPESCU