Când a fost ales preşedinte al PNL, Crin Antonescu a promis că partidul condus de el va face, sub înalta sa cârmuire, un alt fel de politică. Sincer să fiu, m-am bucurat, atunci. Speram că, în sfârşit, s-a inventat politicianul onest, pragmatic, patriot, care nu va bâjbâi ca politicienii ceilalţi dâmboviţeni, prin întuneric, după un ciubuc, o căpătuială, ceva, ci ne va scoate pe toţi la lumină şi vom fi şi noi, în sfârşit, în rând cu lumea bună. Nu-mi imaginam că noul fel de a face politică al PNL se va transforma în slugărnicie faţă de duşmanii declaraţi ai partidului. Intrând în cumetria USL, împreună cu comunistul Iliescu şi securistul Voiculescu-Felix, Antonescu a devenit dintr-o mare speranţă, o mare deziluzie. Jocul lui politic este binecunoscut, lupta sa devenind una personală, din nerăbdarea de a se cocoţa, chiar azi, dacă se poate, pe scaunul de la Cotroceni, sub deviza: “Jos Băsescu”. Mărturisesc că sunt fan Traian Băsescu, dar şi că nu îmi place modul dur şi categoric cu care conduce deşi, trebuie să recunosc, România nu a avut până acum un politician aşa de rafinat ca el. Şeful statului, dorind să arate că nu a folosit vorbe goale atunci când a afirmat că-şi doreşte alături de PDL şi pe liberali la conducerea treburilor ţării, joacă tare şi, urmărind să-şi ţină promisiunea de a fi preşedintele tuturor românilor, l-a numit în fruntea guvernului pe liberalul Mihai Răzvan Ungureanu care, astfel, s-a alăturat mai vechilor miniştri en-titre, tot liberali, Cătălin Predoiu, Gabriel Berca şi Dacian Cioloş. A fost primul “şah” dat uslamiştilor, care se joacă, acum, cu ţara şi destinul nostru, pe tabla de şah a politicului mare. Apoi, consfinţind “şahul etern”, preşedintele Băsescu l-a propus pe liberalul Teodor Meleşcanu în funcţia de şef al Serviciului de Informaţii Externe (SIE), postul ajungând vacant după ce fostul director, MR Ungureanu, a devenit premier. Loviturile date prin Ungureanu şi Meleşcanu sunt lovituri de mare maestru şi vor avea mare influenţă la alegeri. Acceptarea funcţiei de director SIE de către Meleşcanu este un lucru cât se poate de normal. Seniorul politician este o personalitate care a performat de-a lungul timpului. Este mult (mult, mult) mai inteligent decât Crin Antonescu şi mult (mult, mult) mai şcolit. Ce era să facă? Până când ar fi trebuit să stea la mâna unui neica nimeni cu ifose născute dintr-un cap în care domneşte o gaură neagră fără sfârşit din care, firesc, ies doar vorbe goale. Meleşcanu n-a plecat să lucreze la firma concurentă. Pentru orice om cu mintea întreagă şi cunoştinţe generale despre lume şi viaţă, SIE este un serviciu al tuturor românilor, doar Antonescu şi vreo câţiva politicieni aerieni nu cunosc acest lucru. În propriul partid, imaginea de lider autoritar a lui Crin Antonescu se fisurează. El face tot mai multe greşeli de formă şi de fond, se ocupă de anatomia lui Emil Boc în emisiuni sordide, are prezenţă zero la voturi finale în Senat, stagnează în sondaje, ajungând să fie devansat de Victor Ponta şi, potrivit unor cercetări, chiar şi de Mihai Răzvan Ungureanu, proaspăt numit în funcţie. În aceste condiţii, ofertele explicite ale lui Traian Băsescu şi succesele certe ale aripii Patriciu ar putea schimba raportul de forţe în favoarea contestatarilor lui Crin Antonescu. Se apropie sfârşitul PNL, odată cu pierderea sigură a alegerilor din 2012, căci dacă nici Putin nu a reuşit, fiind la guvernare, să-şi impună partidul, Rusia Unită, la peste 50%, cu atât mai puţin pot cele două marionete comice din fruntea USL, Ponta şi Antonescu, să facă acelaşi lucru aici, mai ales că nu sunt nici măcar la guvernare. Disperarea îl aduce pe Crin în pragul nebuniei de gradul 2, căci gradul 1 îl are din naştere (remarcaţi sclipirea de nebun pe care o are când beleşte ochii) şi îl îndeamnă la gesturi necugetate. Fără Patriciu, liberalii sunt terminaţi, Fenechiu intră în curând la puşcărie, fiind acuzat de corupţie de către DNA, care i-a sechestrat trei imobile, deci nu mai are cine să le dea bani pentru campania electorală. Cred că a venit timpul ca adevăraţii liberali (adică cei ce au idealuri liberale sau interese liberale) să facă un partid liberal nou-nouţ – cu o platformă liberală modernă îndreptată spre viitor în care să se regăsească statul minimal, legi moderne pentru învăţământ, apărare, finanţe etc. Ce să înveţe tinerii liberali de la Crin? Cum să chiuleşti şi să fii plătit sau să joci poker nopţi de-a rândul? Mă bucur pentru mişcarea tinerilor liberali de acum câteva zile, când 203 membri ai organizaţiei de studenţi şi ai organizaţiilor de tineret din municipiul Ploieşti şi judeţul Prahova au demisionat, exprimându-şi regretul că s-a ajuns în această situaţie deoarece “domnul Crin Antonescu nu s-a trezit la timp”. Este timpul ca liberalii adevăraţi să facă o schimbare. PNL – Neagu Djuvara! Iată numele noului Partid pe care tinerii liberali l-ar putea înfiinţa, iar “tânărul” de onoare Neagu Djuvara le-ar da cu siguranţă o mână de ajutor. Priviţi câţi securişti sunt în partidul liberal. De la Meleşcanu, Cataramă, Quintus, Berttzi, Puric, Besoiu, Dida Drăgan, recent a mai fost cooptat încă unul cu muşchii tari, anume Sorin Roşca Stănescu – fost ofiţer deconspirat de Iliescu. Patriciu şi Vântu mai are rost să vă spun pentru cine lucrează? În cadrul PNL există oameni adevăraţi cu gândire liberală adevărată, dar ce păcat că acest Crin Antonescu a confiscat partidul, subjugându-l PC şi PSD, pentru nişte idei care nu au nimic comun cu politica liberală adevărată. Ca în orice situaţie, de acum, nu există decât două variante: trezirea sau somn uşor!
Romeo Popescu