Moto :Toţi se plâng de lipsă de bani, dar de lipsa de minte nimeni.
Pentru că este primul număr de ziar al acestui an, permiteţi-mi să vă urez, dragi cititori, La mulţi ani! Întârzierea apariţiei publicaţiei noastre s-a datorat nu unor motive financiare, ci pentru faptul că, am fost, temporar, scos din activitate, din motive de sănătate. Aşadar, această etapă a fost depăşită şi este în curs de rezolvare totală, fapt care mi-a creat prilejul de a mă gândi cu drag la cititorii noştri, la prieteni şi la neprieteni, revenind în activitate.
Vremea de afară mi-a creat totuşi o mare dezamăgire, m-a pus dracu sa mă uit la televizor zilele acestea pentru a urmări ce se întâmplă în ţară din cauza vremii rele, am reuşit doar să mă enervez privind modul caraghios de abordare a iernii de către jurnalişti din presa mare. De peste 2000 de ani, acest teritoriu este cuprins de cele patru anotimpuri, unul dintre ele este iarna, iar iarna ninge, apele îngheaţă, vântul se înteţeşte şi pe drumurile ţării se circulă mai greu, asta este realitatea, asta este normalitatea. În niciun caz, nu este „iadul alb”, aşa cum s-a scris. Ne-au fost prezentaţi şoferi în maşini blocate de zăpadă pe drumurile închise de autorităţi. La posturile de televiziune, am văzut cum erau plânşi unii, stând la căldură într-o benzinărie cu telefon şi wireless la îndemână. Înţelegând pe deplin supărarea unora că nu ajung acasă, că nu ajung unde şi-au propus, întreb şi eu dacă acesta este iad? Păi daca da, în Siria ce mai e? Chiar aşa ingraţi am ajuns? Ne plângem de normalitate pentru că iarna, zăpada şi viscolul reprezintă o normalitate. Am remarcat fătuce angajate ale posturilor de televiziune care transmiteau live-uri din „mijlocul urgiei”. De fapt, ele erau în fata sediilor televiziunilor, vorbind despre „suferinţele oamenilor” afectaţi de ce le face natura. Revoltat, nu am cum să iau atitudine decât prin acest editorial pentru că, am văzut oameni ale căror case erau sub nămeţi şi aceştia comunicau cu exteriorul prin găuri săpate în zăpadă şi nu se mai văitau, aşa cum o fac jurnalistele noastre. Orice copil ştie că iarna nu-i ca vara, dar se urmăreşte cu orice preţ zgândărirea oamenilor, deprimarea acestora, stârnirea unei revolte cât de mici împotriva autorităţilor, poliţiştilor şi a ţării, în general.
Dacă pe vremuri aveam puţină presă, prea puţine informaţii despre cele ce se întâmplă iarna, acum se manipulează prin suprasaturare. Se repetă la infinit cuvintele „cod roşu” şi „urgie” şi se întrerup emisiunile pentru a fi anunţaţi că în ianuarie începe să ningă. De parcă asta ar fi noutatea zilei şi anotimpului. Toate astea sunt menite să inducă o stare de nesiguranţă în sufletul omului şi ni se cere să rămânem pe recepţie, pentru a afla ce se întâmplă în continuare. Înainte ne uitam la rubrica meteo şi cei care suntem născuţi mai demult am prins zăpezi în care erau nămeţi de un metru din noiembrie – decembrie şi nu circula nimeni pe stradă. Nu era nicio panică, niciun infern.
La sfârşitul anului trecut un parlamentar vedetă, vicepreşedinte al Comisiei de Control a SRI, bun prieten cu fostul premier Ponta a declanşat o luptă publică cu cei care sunt consideraţi capul binomului care conduce „destinele României” generalul Coldea şi şefa DNA Kovesi. Din cele ce ne-au fost relatate printr-un serial ajuns la al şaptelea episod, ne sunt date informaţii de cum este condusă ţara de aceştia doi, având în spate oficine străine şi ambasadori ai unor ţări care ne guvernează. Ştiam noi că după ce am semnat parteneriatul cu americanii, aceştia se vor amesteca în conducerea ţării, ba ne-a fost atrasă şi atenţia că România nu ne mai aparţine. Din cele ce ne-a arătat deputatul Ghiţă am avut şi convingerea că aşa stau lucrurile. Ne-au fost arătate imagini cu şefa DNA şi şeful SRI acompaniaţi în timpul liber la chefuri, de şefii unor agenţii străine, ba mai mult, i-am văzut pe cei doi bănuiţi că ei conduc din umbră ţara, acasă la deputatul Ghiţă sau în obiectivele discrete ale SRI unde se delectau cu ţuică fiartă şi şorici. După părerea mea, asta este trădare. Este imposibil să creadă cineva că la acele chefuri o antenă din străinătate nu îşi face meseria de spion luând informaţiile de la vârf.
Din presa vremii am aflat că Kovesi şi Coldea au fost decoraţi de statul american, olandez sau francez şi poartă cu mândrie la reverul hainelor distincţiile primite. Nu trebuie să ni se spună neapărat că distincţiile statelor respective se dau pentru merite deosebite. Asta o ştim şi noi. Ce merite au avut cei doi de au putut fi recompensaţi public de străini? Nu sunt împotriva Americii, Olandei, Franţei sau Germaniei, chiar mă bucur că ne apreciază, dar mă deprimă gândul că ţara nu ne mai aparţine, că hotărârile majore privind viaţa economică, politică şi socială a ţării se iau dincolo de graniţe, de oameni care nu au niciun interes (în afara celui economic) de a ne băga în seamă. Acum 25 de ani, savantul american de origine română Anghel Rugina a atras atenţia că prea marea apropiere a străinilor de România vizează nu mai bogăţiile solului şi subsolului, dar şi inteligenţa românească şi sănătatea mentală a populaţiei, acestea au fost transmise în cadru oficial tuturor conducătorilor ţării de la începutul acestui mileniu să nu se împrumute la străini pentru că transformă România în colonie şi românii în sclavi. A ştiut venerabilul savant ce cozi de topor avem în ţară şi faptul că vom ajunge aici. Deprimarea mea este şi mai mare pentru că, în 1990, am avut privilegiul să îl însoţesc pe Anghel Rugină într-un periplu prin ţară la marile organizaţii sindicale româneşti şi am văzut cum îl durea realitatea vremurilor şi faptul că nimeni nu îl înţelegea în cele ce ne-a transmis fiind refuzat cu diplomaţie de preşedintele Ion Iliescu, de premierul Petre Roman, de centralele sindicale Cartel Alfa şi CNSRL Frăţia, şi, în general, de toţi cei cărora li s-a adresat, care au privit conţinutul mesajului său ca pe o exagerare specifică celor de vârsta dumnealui, dar nu, Anghel Rugină a avut dreptate. Faţă de avertismentele fostului deputat Ghiţă şi destăinuirile de o mare gravitate nu se va lua nicio măsura. Nu poţi să-i superi pe cei care au pus mâna pe ţară şi îşi fac jocul de interese în cei 237,5 de mii km. pătraţi, după părerea mea ne-am pierdut ţara. O să ajungem să le cerem străinilor voie, să ne înmulţim naţia şi să facem agricultura pentru a nu uita gustul legumelor şi fructelor româneşti. Democraţie am vrut, democraţie avem!