De câteva zile, scena politică fierbe la foc mic, iar la suprafață începe să se coaguleze un grup deranjat de dosarele DNA. Suntem un popor latin şi ne uităm mult la TV după care, fără să gândim la rece, reacţionăm. Scandalul “Autodenunţul” lui Sebastian Ghiţă riscă să se consume într-o isterie națională nocivă. La Parchetul General deputatul a declarat că el şi mai mulţi demnitari au falsificat şi „măsluit” raportul tehnic de expertiză prin care s-a stabilit că procurorul şef al DNA, Laura Codruţa Koveşi, nu a plagiat în teza de doctorat. În aparenţă, cele denunţate pot fi ceva grav dar Sebastian Ghiţă are o calitate în anumite dosare, aşa că demersul său este justificat de un interes direct.
Nu exclud ca denunţul să se bazeze pe un oarecare adevăr. Dar ce credibilitate poate avea denunţătorul? Cum poţi să apari în faţa, până la urmă, naţiunii şi să-i iei pe toţi de dobitoci? Ăştia sunt politicienii care au grijă de destinele noastre? Indiferent dacă Ghiţă minte sau nu, mie, actorii acestei clase politice, parcă-mi aduc aminte de „Curtea Miracolelor” în combinaţie cu cartelurile columbiene. Mafioţii din acest caz se simt încolţiţi şi vor să dispară în zgomote şi fum de petarde. Ce va urma? Totul se va stinge de la sine, nu există nici dovezi, nici nu vor fi alţii dispuşi să se autodemaşte, pur şi simplu nu există nici un raport al comisiei semnat în fals cum susţine Ghiţă, ci doar un comunicat de presă dat în numele Ministerului Învăţământului prin care se susţine că madam Koveşi nu a plagiat.
Este o petardă menită să semene îndoială în acţiunile DNA, dar care nu rezolvă nimic pentru gangsteri. Chiar şi în ipoteze absurdă că teza cu pricina este şi ea plagiată, mafioţii nu vor scăpa de puşcărie. Are cineva cu autoritate curaj să-i verifice teza de doctorat a Codruţei? Eu cred că nu, nimeni nu vrea să-i putrezească oasele în puşcărie. Doamna Koveşi indică, spre o confuzie generală, precum că pasajele suspicionate a fi plagiate ar fi din articole scrise de ea, în perioada doctoratului, dar sub alt nume.
Nu ştiu dacă e atât de simplu sau dacă Ghiţă e atât de „nepriceput”. Nu ştiu de ce ne trebuiesc comisii de mari specialişti în marile taine ascunse: depistarea plagiatului este destul de simplă, în cazul lucrărilor „umaniste”, unde doar se „vorbeşte”: aplici softu’ de detectare (care soft trebuie cuplat la o bază de date…) şi… De ce să se insemineze frică? DNA nu înseamnă Koveşi. Înseamnă sute de procurori care muncesc pe brânci, cu sute de dosare pe cap. Nici SRI nu înseamnă Coldea, ci mii de cadre care slujesc ţară.
Ţara nu stă în persoane, ci într-un sistem funcţional. Supervizat de un preşedinte. Ghiţă susţine că el, împreună cu alţi câţiva, ar fi falsificat un document, ca să o scape pe Koveşi de plagiat, dar totodată susţine că acea Comisie nici măcar nu s-a întrunit ca să dea un verdict. Deci, ei nu aveau cum să falsifice un document inexistent. Ghiţă se cam încurcă şi nu cred că o să-i iasă manevrele. În România actuală, obţinerea doctoratelor s-a fâsâit definitiv. Populaţia nici nu mai percutează la astfel de ştiri. Păcat de acei concetăţeni valoroşi care şi-au obţinut titlurile în mod cinstit şi care sunt şi ei afectaţi. Nemeritat de generalizarea acestui nărav nociv.
Dar, în cazul lui Koveşi, nici nu mai contează realitatea. Într-o ţară unde, din fericire, se mai găsesc destui profesionişti în toate domeniile, care şi-au tocit coatele învăţând temeinic încă din copilărie şi care sunt ţinuţi intenţionat departe de funcţii fiind preferaţi impostorii şi şantajaţii, nu este de mirare că România decade cu fiecare zi care trece.