Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Devalizatorul de ţară

Motto: Dana Barb, sora lui Adrian Năstase, nu doreşte ca urmaşii săi să trăiască în România: “M-am săturat să văd români care trăiesc ca nişte râme”

 Deţinutul Adrian Năstase a fost eliberat, după ce a executat opt luni de închisoare din dosarul Trofeul Calităţii, în Penitenciarul Jilava. La penitenciar, el a fost un deţinut privilegiat şi a fost tratat ca unul de drept comun. Fostul prim demnitar administrativ al ţării a fost închis precum Al Capone, pentru un delict economic, cumva minor. Averea enormă, strânsă surprinzător în câţiva ani, i-a rămas curată şi acum lucrează, minuţios, la imaginea de martir şi de om demn care a suportat o pedeapsă nedreaptă, cu demnitate şi neînfrânt. Chestiune care, de fapt, e greţoasă, pentru că, sub poleiala afişată, se află o grămadă de gunoi urât mirositor.

     În ziua eliberării lui, un site naţional de ştiri a publicat o scrisoare scrisă de cineva care se recomandă a fi “din interior”, fără a specifica de care parte a Justiţiei. Respectivul susţine că Năstase a avut, în perioada detenţiei, drept la vizită la orice oră era nevoie, primea pachete cu hrană şi apă zilnic, vizitatorii veneau la el cu laptopul şi telefoanele mobile, fără nicio jenă, a fost cazat într-o secţie specială, cu un singur coleg de cameră, ales pe sprânceană, şi fără a îndura “supliciul” uşilor grele, cu gratii, încuiate. Plus multe altele.

     La arestare, încercarea lui Adrian Năstase pentru ieşirea ”demnă” din scena vieţii a fost total în stilul otevist, “sinuciderea” Zăvorancei având mai multă demnitate decât a lui. El a ţinut să ne demonstreze că este adevăratul nepot al chivuţei lui Năstase. Exact cum ţiganii înhăţaţi de poliţie pentru găinării îi aşteaptă pe poliţai cu cuţitul la gât urlând să-i audă toată mahalaua că vor să se omoare, aşa a procedat şi Năstase. Ratând execuţia. Atavismele i-au întunecat raţiunea. Pedeapsa pe care a primit-o este nici cât pişcătura unui purice, comparativ cu răul făcut ţării.

     Câtă compasiune merită cel care a semnat, împreună cu Ion Iliescu, un tratat de vasalitate cu Uniunea Sovietică (muribundă!), fără ştirea populaţiei şi fără încuviinţarea Parlamentului României? Sau care s-a îmbogăţit de pe urma ”afacerilor” Bechtel şi Petrom, dar care au sărăcit România? Cât despre întâmplarea cu glonţul care i-ar fi zgâriat gâtul, să fim serioşi, să nu dezinformăm cititorii. Aceea a fost o simulare ordinară făcută împreună cu autorităţile USL-iste ca să-l scape de închisoare. Păi, nu i-a trimis ministrul de interne, Rus, salvarea cu vreo oră înainte de ”gestul spontan”? Şi, atunci?!

     Nu ştiu ce vor face alţii, dar citind articolele încurajatoare din presa centrală din ultimul timp, scrise la comanda şcolii de inconsecvenţă şi oportunism alambicat a lui Brucan, am vărsat o lacrimă încărcată de regrete pentru sărmanul Adrian şi familia lui, pentru muzeul de artă în care locuia lasciv şi pentru găinile de la Cornu ce se topesc de dorul lui. Înţelegând tragedia, mă încearcă un puseu de nostalgie după guvernarea Năstase, în mod special după justiţiara Stănoiu, după Puvak, după Mitrea şi Necolaiciuc, după mitomanul Dan Ioan Popescu şi abulica Andronescu, după Miki Şpagă şi Cozmâncă, după Daniela Bartoş şi după Beuran – plagiatorul inocent, după Elena Dumitru şi Blănculescu. Ce vremuri măreţe, ce stenograme şi armaghedoane nevinovate, ce bună era mătuşă Tamara, ce guvern patriot şi altruist, ce sinceritate, ce transparenţă, ce contracte măreţe pentru autostrăzi, Petrom, RAFO şi CAROM!

     Nu am văzut niciun talk show, nici măcar la televiziuni mai oneste, care să dezbată problema cum poate fi un bugetar miliardar în euro. N-am văzut niciun articol cu acest subiect, nici la cei mai oneşti jurnalişti care există în momentul de faţă. Nimeni, dar nimeni nu dezbate cum poate justifica un bugetar o avere de sute de milioane de euro? Se pun problemele în fel şi chip, dar nimeni nu pune degetul pe rană. În condiţiile în care a fost numai bugetar, ce afacere a avut Năstase de s-a îmbogăţit? A fost profesor şi prim-ministru. Atât! Deci, lucrător la stat. De ce nu i se confiscă averea? Nu îi este ruşine să ne prostească în faţă că, vezi Doamne, a fost condamnat politic? Ce politic, când a furat împreună cu nevastă-sa de au rupt?

     Pe scurt, Năstase e vinovat şi a fost condamnat legal. În pofida mârşăviilor comise, s-a ales cu o condamnare extrem de blândă. N-a fugit din ţară, nu din cauză că e demn ci pentru că nu şi-a imaginat că tocmai el ar putea fi arestat cu PSD la putere. Dovada stă în faptul că în seara arestării se tocmea la telefon cu ministrul de interne Ioan Rus. În ce ţară normală s-a mai pomenit ca un condamnat de drept comun să-i pună condiţii ministrului de interne şi să stea la taclale cu el zeci de minute la telefon?!

Romeo Popescu