Aflat sub o puternică impresie a nemerniciei unor ziarişti din presa locală care-şi permit să facă tot felul de supoziţii răutăcioase privind vinovăţia primarului Mircia Gutău, dar şi scandalizat de zecile de telefoane de ameninţare primite, pline de invective, injurii şi prostii, consider că a venit timpul să îmi exprim poziţia publică faţă de caz, în mod explicit, sub sintagma că pe orice individ din societatea noastră „dacă nu l-a condamnat Justiţia, nu o poate face nimeni”. În analiza multor situaţii contestabile, anacronice sau destabilizatoare, am plecat şi voi pleca de la încrederea în prezumţia de nevinovăţie a oricărui subiect de presă prezentat. După cum ştim cu toţii, Justiţia este de două feluri: umană şi Divină. Ultima ne va atinge pe toţi, la timpul potrivit.
Pe Pământ, doar Justiţia – ca instituţie statală – poate crea realităţi şi nu „X” jurnalist cu aere de occidental ce nu şi-a găsit cadenţa socială până acum nici acolo şi nici printre vâlceni sau „Z” elector nemulţumit că primarul localităţii nu i-a rezolvat problema gunoiului din spatele casei lui. Dar se cunosc multiple de cazuri în care s-au creat vinovaţii ireale unor oameni incomozi, prin sentinţe judecătoreşti absurde şi numai după 20 – 30 de ani s-a putut afla adevărul cauzei, reabilitându-l, tardiv, pe cel sancţionat abuziv la penitenţă. Decapitarea administraţiei locale este un fapt evident. Până la data de 4 august, primarul Mircia Gutău şi viceprimarul Nicolae Dicu se vor afla în custodia DNA – Secţia de combatere a corupţiei, acuzaţi de mită şi complicitate la luarea ei. Vestea a îmbolnăvit locuitorii municipiului Rm.Vâlcea. Pe unii i-a secat în suflet de durere şi de nemulţumire, iar pe alţii i-a dus la orgasm „intelectual” prin răutatea ce-i domină. Pentru oamenii mici, cei care gândesc activ prin vârful pantofilor sau din bezna sufletului lor, cei doi demnitari arestaţi sunt vinovaţi. Ba, chiar foarte vinovaţi. Alţii, însă, oameni raţionali, sunt rezervaţi, aşteptând soluţia finală a instanţelor de judecată. Râmnicenii adevăraţi nu se mai pot manifesta favorabil primarului, din cauza detractorilor nemiloşi.
Rând pe rând, zvonerii şi răspândacii vâlceni au lansat minciuni dând asigurări că au fost arestaţi, de către DNA, oameni publici ai locurilor noastre, oameni care nu au nici o legătură cu vinovăţiile născocite, prin provocare, de delatorul Constantin Popescu zis „Crinu”. Ca în toate cazurile grave care au adus atingerea imaginii judeţului Vâlcea, ne-am implicat din plin cu întreaga redacţie, investigând în paralel situaţiile create de denunţul mârşav al controversatului om de afaceri. Am participat – direct – la şedinţele publice ale proceselor ce au avut loc până acum şi am intrat în posesia multor documente juridice aflate la dosarul cauzei „Dicu şi Gutău”. În numerele trecute, în parte, le-am dat publicităţii. Ieri, am putut vedea singura înregistrarea video existentă, cea de numai două minute, făcută de provocator în ambientul biroului primarului Gutău şi am putut asculta cele două înregistrări audio care au avut loc la telefon, între ei, în ziua dezastrului. Nimic nu poartă amprenta vinovăţiei primarului şi nimic nu justifică reţinerea acestuia la DNA. Drepturile omului Gutău au fost încălcate cu ostentaţie, ameninţător pentru libertatea tuturor românilor.
Totul, dar totul, legat de arestare şi apoi de condamnarea dorită de oamenii din spatele denunţătorului, se desfăşoară într-un ritm care nu dă posibilitatea reinstaurării dreptăţii. Intuim că vom asista la un proces grăbit în care factorul politic interesat de demonstrarea luptei împotriva corupţiei creează victime colaterale primirii noastre în Uniunea Europeană. Se apropie mult trâmbiţata admitere în UE şi alegerile anticipate şi trebuie multe, multe cazuri de corupţie dovedite. Iată, acum, au un exemplu la Rm. Vâlcea. Apoi, abia după admiterea noastră în Casa Comună Europeană se va putea afla „adevărul adevărat”. Numai că povara costurilor detenţiei şi maculării imaginii omului, primarului şi şefului de partid Mircia Gutău nu o vor suporta delatorul şi/sau cele două procuroare abuzive de la DNA, ci noi, în egală măsură, adversari ai primarului arestat sau partizani ai libertăţii lui. Mulţi sunt aceia care m-au sfătuit să fac pasul în spate şi să nu mai susţin nevinovăţia lui Mircia Gutău până la pronunţarea hotărârii definitive şi irevocabile în cazul său. Pentru a-i linişti pe toţi, îmi expun public crezul în nevinovăţia lui Mircia Gutău şi argumentez asta doar prin câteva împrejurări şi probe evidente. UNU – Întreg oraşul, şi cu atât mai mult primarul lui, cunoaşte de mult timp cine-i Constantin Popescu – delatorul. Cazurile Comănescu, Potop şi altele ca ele sunt, deja, notorii, în conturarea profilului său moral.
În aceste condiţii mai avea sau mai are cineva curajul să facă afaceri cu el sau să răspundă solicitărilor unui afacerist dubios, în afara cadrului legal? DOI – După cum doar puţini râmniceni o ştiu (iar restul vorbesc în necunoştiinţă de cauză), autorizaţia de construire ce a jucat rolul „mărului discordiei” se aprobă NUMAI prin Consiliul Municipal şi abia după un verdict favorabil este semnată de primarul oraşului. Considerând că s-ar fi făcut o înţelegere ilegală între solicitator şi primar, credeţi că ar fi fost proşti consilierii municipali să nu observe că solicitantul Constantin Popescu nu a îndeplinit condiţiile EXPRESE impuse de primar prin certificatul de urbanism ce precede autorizaţia? Nu înţeleg de ce se încearcă umilirea şi insultarea corectitudinii consilierilor râmniceni, acuzând absurd omul care, prin funcţia sa, se subordonează acestora? TREI – Foarte mulţi dintre noi au văzut conferinţa de presă a denunţătorului „erou”. La una din întrebările puse de ziarişti, individul a afirmat că primarul Gutău i-ar fi spus că atâta timp cât el se află în prima funcţie administrativă a municipiului Rm.Vâlcea, nu-i va da niciodată autorizaţia cerută. Ce trebuie mai mult ca probă pentru auto-demascarea provocării? Primarul i-a vorbit acestuia în limba română, însă a surprins pe toată lumea cum a înţeles „Crinu” Popescu refuzul. Pentru delatorul din el, NU, înseamnă DA şi invers. Cine-i, oare, anormal aici? Popescu, Gutău sau procuroarele? Care, şi pentru ele, „NU” – cu semnul exclamării după el, înseamnă o mai mare negaţie decât „NU” – cu punct, în aceleaşi condiţii. Acum soarta administraţiei oraşului se află în mâna judecătorilor. De aceea, încerc să-i rog pe toţi „adversarii” cazului, cei care-mi vor citi editorialul, să renunţe pentru moment la ranchiună. Să-şi aducă aminte de maxima biblică care îndeamnă să ridice piatra cel ce se simte nevinovat. Apoi, să se pună în situaţia celor arestaţi ştiind ca nu există probe evidente pentru acuzarea lor. Drepturile omului constituie, în toate domeniile baza unei convieţuiri paşnice, atât în domeniul politicii naţionale, cât şi în cadrul localităţii de reşedinţă. La baza lor se află demnitatea umană, dreptul la liberă dezvoltare a personalităţii, egalitate în faţa justiţiei şi tratamentul nepreferenţial. În legătură cu această ultimă precizare, cerem incriminarea în Justiţie a delatorului Constantin Popescu – zis „Crinu” pentru comiterea infracţiunii de dare de mită, recunoscută fără echivoc. Popescu a afirmat – public, dar şi prin declaraţia de la DNA – că i-a dat viceprimarului Dicu suma de 5000 de euro, ca avans pentru primirea autorizaţiei de construire, cu mult înaintea actului provocării care a dus la arestări. Recunoaşterea aceasta îl incriminează, el neputând fi desistat (absolvit de pedeapsă prin autodenunţare), ca în cazul mitei de 20.000 de euro dată sub denunţ. Pentru mita oferită anterior (dacă ar fi reală mituirea cu cei 5000 de euro) Popescu trebuie arestat şi mă întreb de ce nu s-a făcut asta până acum? Dacă în cazul primarului Râmnicului au fost încălcate drepturile omului privind garanţia că nimeni nu v-a putea fi arestat nejustificat, prin acuzarea lui Constantin Popescu zis „Crinu” (născut la 26.10.1962) şi arestarea lui ca făptuitor de dare de mită, se definesc aceste drepturi, consfinţindu-se egalitatea tuturor în faţa justiţiei. Egalitatea trebuie să fie în toate!
P.S. – Recunosc că sunt un idealist şi pentru câteva ore am uitat că sunt în România şi, în oraşul meu, printre suficient de mulţi oportunişti, pseudo-intelectuali sau detractori profesionişti, oameni dominaţi de instincte şi nu de raţiune. Iar sarcina numărării lor îmi ocupă tot timpul!