Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Butaforie şi la Chişinău

Lovitură de teatru şi în Basarabia. Guvernul moldovean condus de premierul Vlad Filat a fost demis, în urma unei moţiuni de cenzură depusă de comunişti. Căderea guvernului a pus capăt unei perioade optimiste de patru ani în istoria acestei ţări, demonstrând, odată în plus, superficialitatea implantării democraţiei şi aici. Moţiunea de cenzură este rezultatul destrămării coaliţiei guvernamentale, Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE), formată din Partidul Liberal Democrat (PLDM), al premierului Vladimir Filat, Partidul Democrat (PDM), condus de preşedintele parlamentului, Marian Lupu, şi Partidul Liberal (PL), al cărui lider este Mihai Ghimpu. După opt ani de convieţuire politică, relaţiile dintre cele trei partide aflate la guvernare au început să se deterioreze iremediabil. Partidul Comuniştilor a profitat de situaţie şi s-a întors împotriva partidului lui Filat, introducând moţiunea de cenzură prin care a cerut demiterea guvernului. Şi uite aşa s-a ales praful de Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE – “guvernul lor CRD”), care a avut un scop legitim declarat prin însăşi denumire, dar care a eşuat lamentabil deoarece nu a funcţionat niciodată ca o coaliţie, ci doar ca o guvernare împărţită în trei feude, în fapt racul, broasca şi o ştiucă.

     Am mai văzut filmul ăsta în ultimii ani şi în România, că doar ne curge acelaşi sânge prin vene. La noi, PDL se culca cu PNL care se supăra şi întorcea spatele, pentru ca mai apoi să se pupe cu PSD şi să dea jos PDL. La basarabeni, ca şi la noi, toate rocadele astea se fac pentru bani şi nimic altceva. De 23 de ani, România şi Republica Moldova nu găsesc un limbaj comun, un interes comun, un program comun: ce vor ei nu putem noi, ce-am vrea noi nu îi interesează pe ei.

     Mă întreb, dacă democraţia din Moldova e butaforie, democraţia asta românească ce o fi? Apoi, cam peste tot, în ziua de azi, democraţia e o butaforie. În orice caz, democraţia fără civilizaţie nu aduce nimic bun. Vedeţi 23 de ani în România post ’89, vedeţi Irak, vedeţi mai nou nordul Africii. Democraţia originală (fără ghilimele) din Grecia Antică permitea doar voturile celor educaţi, cu o anume stare (nu mai spun că doar ale bărbaţilor). A fost pe Euronews un reportaj din Egipt unde o femeie a spus că în ţară 30% sunt educaţi, iar 70% sunt ignoranţi. Cu noul regim democratic, cei educaţi o să fie conduşi de cei ignoranţi, ce lucru bun poate fi acesta?

     Ceea ce se întâmplă în Moldova este rezultatul unor lupte regionale foarte ascuţite. Din vara anului trecut şi mai cu seamă din 9 decembrie 2012, Moldova a pierdut sprijinul României. Supuşii USL şi înaintaşii lor (PDSR) au pecetluit soarta acestei ţărişoare. Cel mai probabil, de aici încolo, Moldova se va afla pe o orbită extrem de apropiată de Moscova. Adio liber schimb cu UE, adio UE! Graniţa între Rusia şi UE se mută iarăşi pe frontiera Prutului, ceea ce complică extrem de mult poziţia României în UE. Ceea ce s-a întâmplat (era previzibil!) va avea un impact uriaş asupra viitorului României. Nu întâmplător fruntaşii politici ai zilei sunt aşa acizi la adresa UE. USL-ul celor de la Chişinău, este mai comunist decât USL-ul nostru. Comuniştii lui Voronin, care au iniţiat moţiunea, sunt cei care transmiteau încurajări USL-ului românesc, în iarna trecută, cu ocazia manifestaţiilor din Piaţa Universităţii. Nu ar fi de mirare ca Voronin să fi acţionat la Chişinău, urmare a îndemnurilor primite, de la Bucureşti, din partea guvernului Ponta.

     Basarabenii sunt români ca şi noi. Vorbim aceeaşi limbă. Ei ne iubesc şi noi îi iubim pe ei. Moldova a avut o istorie tragică şi asta e problema lor. Trebuie să ne ajutăm pentru că sunt fraţii noştri. Ar trebui să fim mai naţionalişti şi să ne dorim ca Moldova şi România să fie din nou unite. Naţionalismul adevărat a dispărut. Toată lumea fuge din ţară şi noi ne plângem de milă. Nu mai suntem puternici. Unde e dragostea de ţară (România întreagă)? Să vă uitaţi la Eurovision şi să vedeţi cum românii îi votează pe moldoveni şi cum moldovenii îi votează pe români. Aici se vede dragostea de fraţi. Asta contează!

     Există viaţă şi după AIE, o să vedeţi, după cum nici cu AIE, nici fără AIE, Moldova tot nu ar fi aderat, prea curând, la Uniunea Europeană („la pachet cu Balcanii de vest”), în caz că cineva chiar a crezut asta. Paradoxal, este un aparent pas înapoi dar care obligă partidele de la Chişinău să se reinventeze şi să facă zece paşi înainte pentru a supravieţui. Parcă am fi fraţi. Se frământă România, se precipită şi Republica Moldova. Nu ştiu când vom fi şi noi mai prezenţi la obligaţiile morale faţă de acest popor divizat! Moldova nu are o stabilitate deoarece antenele comuniste sunt bine înfipte în glia ţării şi, a pierde supremaţia, ar însemna să ceară azil politic în Rusia. În Moldova, istoria se scrie ca şi în România: preşedintele Nicolae Timofti este pro-european şi pro-Băsescu, pe când parlamentul este pro-comunism şi anti-european. Ce este de făcut? Până nu ajungem să vorbim pe aceeaşi lungime de undă, lucrurile nu se vor îndrepta. În ziua de azi două guverne corupte distrug aceeaşi ţară. Unii la Bucureşti, ceilalţi la Chişinău.

ROMEO POPESCU