Nebunia USL-amiştilor de a pune mâna pe Putere nu a încetat. “Smurdarafatiada” continuă. Demonstraţiile din Bucureşti şi din ţară nu sunt o reeditare a Revoluţiei din 1989, nici a Pieţei Universităţii din 1990. Sunt exact opusul lor, o contrarevoluţie marca Dan Voiculescu, care încearcă să uzurpe treptat toate simbolurile luptei anticomuniste, creând confuzie morală cu sprijinul nefericit al ONG-urilor. Pentru cine mai are un pic de judecată, rămasă după spălările de creier executate non-stop, de ani de zile, de ciutaco-ciuvicii turnătorului Felix, nu e greu de înţeles că ruşii nu-i pot ierta lui Băsescu acceptarea instalării în România a scutului american antirachetă. Au aşteptat gafa legată de episodul Raed Arafat, cea care a dus la mitingul de la Târgu Mureş, şi pe fondul de nemulţumire a unei bune părţi a populaţiei, generată de criza economică globală, şi-au activat centrele de manipulare pentru a protesta împotriva lui Băsescu. Protestul din Piaţa Universităţii a fost, zile bune, foarte corect şi civilizat, în ciuda tuturor încercărilor de manipulare şi deturnare venite din toate părţile (televiziuni, grupări politice etc.). A prezentat o colecţie de probleme reale ale societăţii. Trebuia însă să intervină şi un moment umoristic. Este caracteristic României să suprapună problemele naţiunii, prezentate pe un ton grav, cu băşcălia mioritică. Astfel, în Piaţa Universităţii a descins un obscur locotenent de la Flotila Aeriană 71 din Câmpia Turzii, îmbrăcat în uniformă militară, pentru a se alătura manifestanţilor. El s-a prezentat curajos în faţa camerelor de luat vederi ale (cum dracu’, altfel?) posturilor lui Felix Voiculescu – Securitate, aflate în căutare de senzaţional în transmisiunile lor în direct, declarând că se numeşte Gheorghe Alexandru. Cu identitatea declarată, el a propus dizolvarea Parlamentului care, aşa cum este el, e votat de români şi va fi revotat într-o altă formulă tot de români, la sfârşitul acestui an. A propus invocarea stării de urgenţă, ceea ce în manualele militare este echivalentă cu situaţia în care România ar fi într-un război sau ar fi trecut printr-un cutremur. A propus conducerea României direct de către armată – singurul lucru care îi mai lipseşte României europene în acest moment delicat este o dictatură militară. A propus revenirea la Monarhie – o opţiune susţinută în sondaje de 2% dintre români. A vorbit de “batjocura din această ţară” – fără a se gândi la situaţia în care un militar părăseşte unitatea de capul lui, fără să întrebe pe nimeni. A vorbit în numele Armatei, în timp ce trebuia să vorbească doar în numele propriu, de dezertor dintr-o unitate militară, de om care nesocoteşte regulamentele militare. După cum a declarat public, persoanele care îl inspiră pe ofiţerul ce este el sunt generalul Ion Antonescu, Carol de Hohenzollern şi William Wallace, iar printre cărţile preferate figurează “Pădurea spânzuraţilor” de Rebreanu. Pe lista sa de prieteni figurează inclusiv Mişcarea Legionară, Noua Dreaptă Braşov şi Ziarul Tricolorul. Aşadar, am putut vedea că avem de a face cu un individ instabil emoţional, cu devieri de comportament, uşor de manipulat, acţionând instinctual, drept pentru care, de acum, puţoiul a devenit inapt de a purta uniforma militară. Nu ştiu câte lămpi stricate are omul ăsta dar una precis îi filează. Asta nu ni-l face antipatic, dimpotrivă, ne stârneşte zâmbete. Pare a face parte dintr-o galerie de personaje pitoreşti, cum au fost Brătianu Cartof sau Contele Iosipescu Zambra. Păcat că nu graseiază. În starea arătată, el poate fi atras foarte uşor în comiterea unei infracţiuni, în divulgarea secretelor militare, în a sustrage şi folosi armamentul din dotare în alte scopuri. Asta ne mai lipsea, fiecare militar să o taie unde-l duce capul. Cred c-a luat-o cu nervii pe urmele ”înţepătorului” din tramvaiele bucureştene. Dacă era cu adevărat serios şi venea în civil, tot ilegală era participarea lui, dar era mai de bun simţ, adică uniforma este pentru ce este. Aşa cade, oarecum, în partea decredibilizată a ălora care au primit brevet de… revoluţionar, deşi ei îşi serveau ţara în serviciul militar. În al doilea război mondial peste 900.000 de soldaţi români şi-au dat viaţa pentru această ţară, ei au respectat conducătorii şi au continuat tradiţia de onoare a armatei române, acum oamenii ruşilor care manipulează manifestaţiile au găsit oameni lipsiţi de onoare care nu fac cinste uniformei militare. Acest neica nimeni al Armatei Române a ajuns la proteste după modelul Lupoi, gândind că ar fi bine să-l prindă şi pe el valul acestei “revoluţii” şi să-l arunce undeva prin Ministerul Apărării timp în care va primi şi 2-3 avansări la “excepţional” pentru merite “deosebite”. Este clar că băiatul ăsta face parte dintr-o diversiune care nu-i aparţine. El s-a aflat doar la înaintare şi probabil că i s-a promis marea cu sarea în cazul în care Crinu chiulangiul sau Mickey Mouse-ul pesedist ajung la putere. Bănuiesc că se şi vede general – consilier al viitorului preşedinte. Suntem ţara lui Caragiale! Nenea Iancu a avut dreptate, suntem demni urmaşi ai lui Trahanache, Tipătescu, Farfuridi şi marele Caţavencu. Măi, fraţilor, ieşim în stradă în contra întregii clase politice, ca să fiu în ton cu nenea Iancu, arătând prin aceasta că am fost dezamăgiţi de fripturişti, de pomanagii, de moftangii vremii etc. Iar apoi ce să vezi? Tot noi, cei indignaţi, ne facem idoli ca păcăliciul ăsta de locotenent, punem pe locul III în sondaje Partidul Poporului condus de păcăliciul de Dan Diaconescu şi ne hlizim ca proştii la glumele răsuflate şi idioate ale veşnicului burlesc Jiji Becali. Păi, de fapt, ce vrem şi mai ales cu cine votăm, neicuşorule? Hai? Vai de capul nostru.
ROMEO POPESCU