Călin Popescu Tăriceanu, acest senil ajuns al doilea om în stat, îşi bate, din nou, joc de noi. Premierul Cioloş l-a numit în funcţia de ministru al internelor pe Dragoş Tudorache – fost judecător şi funcţionar la ONU unde a reprezentat România, apreciindu-i neangajarea politică şi considerându-l numai bun pentru a organiza alegerile din iarnă acestui an. Aflând despre această propunere, Tăriceanu a spus că omul este un nimeni. Păi, bine mă, Tăricene! Toţi aţi fost “nimeni”, la început. Era de preferat infractorul de Voicu de la PSD pe care Geoană “prostănacul se zbătea să-l pună ministru de interne?
Faptul de a fi fost făcut “un nimeni” de către cineva care a avut şi are înalte funcţii în statul român, cred că este absolut josnic. Nu ştiu cât îl mai răbdăm!? Conform Constituţiei, orice român poate deveni ministru. Când şeful Senatului spune despre un român că este „un nimeni”, el aduce o mare jignire întregii naţii. Dacă Dragoş Tudorache e tratat aşa – când acesta are un nume -, deci, ca persoană e tratat aşa, îndrăznesc să cred că orice român care are un nume şi care n-a făcut o carieră politică şi nu s-a învârtit în cercurile aerate ale politicii româneşti este pentru Tăriceanu un nimeni. Ceea ce e grav.
Măcar ministrul numit e tânăr şi are o meserie. Spre deosebire de politrucii ăştia îmbătrâniţi în rele. Bunăoară, acest îngâmfat şi-a început cariera în anii ‘80 ca manechin. După ‘89 şi-a schimbat imediat şosetele albe cu altele negre, de politician cu morgă. De atunci nu mai scăpăm de el. Cred şi eu că Tăriceanu, în 26 de ani, a avut tot timpul să devină cunoscut: bileţelul roz, taxa de primă înmatriculare, afacerea Sterling, vreo 4-5 neveste (sau câte or mai fi). După el, ar fi trebuit să aibă şi ministrul ăsta nou, cel puţin câteva Harley Davidson, câteva mii de ha de cucuruz, câteva merţane la poartă, câteva neamuri prin PCR sau Secu, câteva neveste la activ. Abia atunci nu ar mai fi fost un nimeni.
Vai şi amar de noi, ce babuin avem la cârma Senatului! Dacă tăcea, filozof rămânea. Dar prostul nu-i prost destul dacă nu e şi fudul. Dacă pentru Tăriceanu ministrul de interne e un nimeni, atunci, noi ce suntem? Mă întreb dacă realizează ce reprezintă el pentru noi? Ministrul Tudorache, din câte ştim, nu deţine nici un dosar penal la subţioară, nu este inculpat sau condamnat pentru vreo infracţiune, iar „motoretanul” n-a auzit de el pentru că acum este era „vedetelor penale”. Atât dispreţ faţă de propriul popor nu am mai văzut de la nea Nicu până astăzi.
Tăriceanu are tot dreptul să se exprime ca noul ministru de interne este un „nimeni” pentru simplul motiv că el este foarte cunoscut de populaţia României, în moralitatea sa proverbială, jurând credinţă, până acum, celor 5 neveste avute cu cununie. În plus, noul ministru de interne nu este invitat la DNA ca ultimul escroc. Aşa că, sigur, Tăriceanu este un exemplu de „performer în politică” şi nici măcar nu are bunul simţ să se abţină de la astfel de perle. Acum, ne așteaptă o etapă mai complicată, alegerile parlamentare. Chiar dacă nu le organizează Ministerul de Interne, ci Autoritatea Electorală, Ministerului îi revine un rol foarte important, de sprijin și de asigurare a ordinii și disciplinei în cadrul procesului electoral. Este vital pentru România, este vital pentru consolidarea democrației în România.
De unde mama dracului ne-am pricopsit numai cu îngâmfaţi, infatuaţi şi aroganţi (Năstase, Ponta, Tăriceanu,Voiculescu etc) că dacă îi scuturi puţin cad numai zdrenţe şi scame din ei? Ce mă fac să râd comentariile lui Tăriceanu. Sunt ultimele pe care le vom mai auzi înaintea ieşirii lui din scenă. Şi ghici de ce? A ajuns, deja, un nimeni!