Acasă Economie Scutul românesc în fața dolarului: leul stabil și afacerile comerciale

Scutul românesc în fața dolarului: leul stabil și afacerile comerciale

Întărirea agresivă a dolarului îngrijorează, deoarece afectează toate economiile lumii. Aprecierea dolarului față de euro a început încă din 2011, când moneda europeană era tensionată de crizele datoriei Greciei și de problema economiilor din grupul PIIG. Scumpirea energiei a accelerat inflația, iar majorările succesive și agresive ale dobânzilor de politică monetară ale Federal Reserve au intensificat decisiv creșterea cotațiilor dolarului în raport cu monedele lumii.

Dolarul este moneda suverană a piețelor globale de energie și de materii prime. De la petrol la grâu, de la aur la cafea, aproape toate materiile prime pe care lumea le consumă și în mare parte le importă, au prețuri stabilite în dolari americani.

Dar cât de afectată este economia noastră? Surprinzător, stabilitatea leului în raport cu euro, împrumuturile puține în dolari și excedentul comercial în afacerile cu SUA alcătuiesc un scut protector pentru economia noastră în condițiile întăririi agresive a dolarului. Desigur, nu ne asigură o imunitate totală, dar ne feresc de șocurile resimțite în țările vecine, care se adaugă crizei energetice, inflației și tensiunilor geopolitice.

Un prim efect negativ, resimțit și în România, a fost impulsionarea inflației în primul trimestru al anului, pe fondul scumpirii materiilor prime, care se tranzacționează în dolari pe piețele de mărfuri.

În plus, banii zboară masiv din piețele mai fragile către imensa piață financiară americană, capabilă să asigure randamente mai bune și siguranță sporită pentru investitori. O combinație fascinantă, care afectează însă piețele emergente. Un risc pe care îl lua în calcul și ultimul raport de stabilitate financiară publicat de BNR, care avertiza că o ieșire masivă a capitalului din zona țărilor emergente ar putea afecta și Romania care se află „într-o poziție delicată ca urmare a situației balanței de plăți”.

Un alt potențial risc al întăririi dolarului ar putea fi o amplificare a costurilor cu serviciul datoriei externe. Însă, România are o poziție prudentă: împrumuturile în dolari, în valoare de 57,68 miliarde de lei, reprezintă doar 9,1% din totalul datoriei externe a României. Potrivit băncii centrale, creditele acordate în dolari de băncile din România, în valoare de 8,85 miliarde de lei, reprezintă doar 1,5% din totalul împrumuturilor acordate și este destul de probabil să fie date în principal companiilor care fac afaceri comerciale cu SUA.

Piața de capital a fost afectată de retragerea strategică a investitorilor străini de portofoliu către piața americană, dar rezistă se pare mai bine ca bursele vecine, probabil un suport datorat pe de o parte, unei monede mai stabile și pe de altă parte, unei prezențe puternice a acțiunilor companiilor energetice, care vor afișa dividende consistente. Indicele BET al Bursei din București, care s-a apreciat în ultima săptămână, a pierdut totuși 15,8% din valoare de la începutul anului. Bursa din București stă însă mult mai bine decât piețele de capital din Budapesta sau din Varșovia, ai căror indici au scăzut cu 21,85%, respectiv 38,83% în acest an.

Un avantaj comercial fragil

Avem și un avantaj pe care ar trebui să-l fructificăm și să-l amplificăm: afacerile noastre comerciale cu SUA. În comerțul cu SUA, avem un excedent, adică exportăm mai mult decât importăm. Schimburile comerciale sunt însă relativ modeste, de 4,5 miliarde de dolari. Întărirea dolarului crează un avantaj pentru exportatorii români, care ar trebui să-și sporească eforturile pentru a-și extinde vânzările. Autoritățile care gestionează afacerile comerciale internaționale ar trebui să impulsioneze legăturile cu piața americană, ale cărei dimensiuni uriașe poate acomoda fără probleme importuri mult mari din România. Din păcate, nu există un program coerent și eficient de promovare a afacerilor românești în imensa piață americană.

De ce pentru România petrolul s-a ieftinit, iar pentru Ungaria nu

Această dominație autoritară vine la pachet cu riscuri, dar poate avea și un efect de calmare a exuberanței unor piețe. În logica piețelor de mărfuri, un dolar puternic inhibă creșterea prețurilor mărfurilor – și invers. Relația mărfuri-dolar are deci abilitatea de a echilibra economia globală, prin compensare.

Un exemplu de ultimă oră pare a demonstra intensitatea relației dolar-mărfuri. În martie, după declanșarea războiului din Ucraina, cotațiile petrolului Brent au fost, în medie, de 117,25 de dolari pe baril. La finalul lunii septembrie, barilul de petrol Brent se tranzacționa la o cotație de 85,14 de dolari, cu 27,5% mai ieftin decât în martie.

Ei bine, leul s-a devalorizat în acest interval față de dolarul american cu 13%, la fel ca moneda europeană, de altfel. Ca atare, deși dolarul care cumpără petrolul s-a scumpit cu 13%, scăderea prețului petrolului a fost mai puternică, deci aurul negru este mai ieftin acum pentru cumpărătorii din România decât a fost în martie.

Leul, mai stabil decât monedele vecinilor

Leul românesc s-a devalorizat și el în fața dolarului american, dar stă într-o poziție mult mai bună față de alte monede din regiune. Trebuie să observăm o realitate a pieței valutare românești: cotația leului se stabilește în funcție de euro, neexistând o influență directă a dolarului asupra monedei noastre.

De la începutul anului, leul s-a devalorizat cu 18,5% față de dolar, evoluție datorată exclusiv întăririi monedei americane față de euro.

De altfel, în acest interval, leul s-a devalorizat aproape imperceptibil față de euro, pierzând 0,0060 de lei, adică 0,13% din valoare.

Nu același lucru putem spune despre monedele din regiune. Forintul de exemplu, s-a devalorizat cu 31,5% față de dolar și cu 14,2% față de euro de la începutul anului și până acum. În 31 decembrie 2021 un dolar cumpăra 325,71 de forinți. În 30 septembrie un dolar costa, la cursul oficial, 428,57 de forinți.

Această devalorizare masivă a forintului a accelerat în ciuda unei majorări agresive a ratei de politică monetară de către Banca Națională a Ungariei.

În condițiile unei inflații de 13,8%, dobânda de politică monetară a Ungariei este de 13%, suficient de mare pentru a împovăra companiile și populația, dar ineficientă în tentativa de a întări forintul.

Și zlotul polonez s-a devalorizat puternic. În 3 octombrie, un dolar cumpăra 4,9589 de zloți, cu 22,63% mai ieftin ca în 31 decembrie 2021, când dolarul era cotat la 4,0445 zloți. În ultimele 12 luni însă, zlotul s-a devalorizat cu 44,8% în fața dolarului american.

Cu alte cuvinte, pentru companiile românești petrolul este mai ieftin acum față de puseul de scumpire din martie, deoarece leul s-a devalorizat mult mai puțin decât s-a ieftinit petrolul. Pentru firmele ungurești însă, scăderea cotațiilor petrolului cu 27,5% este estompată total de scumpirea cu 31,5% a dolarului.

Deși stabilitatea leului față de euro este strict rezultatul politicii monetare a băncii centrale, care a preferat să nu injecteze inflație prin devalorizarea monedei, nu putem totuși să nu remarcăm și faptul că este posibil ca investitorii să privească favorabil dependența redusă a României față de economia Rusiei și să penalizeze în plus dependența energetică față de Rusia, în cazul forintului și al zlotului.

Întărirea dolarului nu e un scor de etapă

Astăzi, într-o piață financiară asaltată de știri contradictorii, euro s-a apreciat în fața monedei americane, dar analiștii avertizează că este un scor de etapă, care nu va rezista în viitorul apropiat. Care sunt impulsurile aprecierii dolarului și cât timp poate dura ascensiunea sa în fața marilor monede ale lumii?

Dolarul domină categoric piața valutară internațională și analiștii estimează că întărirea sa va continua, mai mult ca sigur până în 2024. Estimarea se bizuie pe complexitatea impulsurilor care au fortificat moneda americană.

Sigur, acțiunea în forță a Federal Reserve, care a majorat agresiv dobânzile de politică monetară pentru a calma inflația, mai rapid, mai des și mai mult decât Banca Central Europeană, este considerată ca fiind suportul aprecierii dolarului. Însă, dacă ne reamintim că dolarul s-a apreciat lent, dar constant în ultimii zece ani față de euro, trebuie să înțelegem că aprecierea dolarului nu depinde doar de viteza cu care se măresc dobânzile lui. Economia americană și-a revenit mai rapid după marea criză financiară care a debutat în septembrie 2008 și a afișat un ritm de creștere superior partenerilor europeni.

Mai mult, piața de capital americană a atras ca un magnet banii investitorilor, iar pentru a cumpăra acțiuni de pe Wall Street euro, sau lirele sterline, trebuiau convertite în dolari. Deci fluxul masiv de bani către dolari nu este nici un fenomen nou, nici o reacție emoțională a pieței. În plus, este adevărat că acum viteza de reacție a Federal Reserve este mai mare comparativ cu Banca Centrală Europeană, însă nu trebuie să uităm că în zona euro intensitatea crizei financiare a dus la soluții neortodoxe: zona euro a avut dobânzi negative, ca și yenul japonez, de altfel, însă în SUA ratele dobânzilor de politică monetară au rămas în teritoriu pozitiv. Crizele suprapuse din economia europeană au exclus posibilitatea unui salt din teritoriul negativ către dobânzi similare cu cele ale dolarului.

În esență, întărirea excesivă a dolarului a bulversat aproape toate economiile lumii. O știre interesantă, chiar surprinzătoare, mi-a atras atenția asupra amplitudinii devalorizării monedei europene în fața dolarului. Aparent nu are legătură cu piața valutară internațională. Săptămâna trecută, Germania a lansat un scut defensiv pentru a-și proteja economia și consumatorii casnici de efectele scumpirii energiei.

Iată însă unde se ascunde revelația privind poziția de forță a dolarului: dacă presa europeană anunță un efort financiar de 200 de miliarde de euro, Wall Street Journal notează că Germania va injecta 194 de miliarde de dolari în scutul protector. În urmă cu un an, The Journal ar fi relatat că „scutul” evaluat în dolari, ar fi costat 231 de miliarde de dolari. Diferența aceasta masivă de 37 de miliarde de dolari descrie tensiunea din piața valutară internațională, în care dolarul s-a apreciat agresiv în fața monedei unice.

• un articol semnat de Cristina Chiriac – președinta Confederației Naționale pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF).

image_pdfVezi ca PDFimage_printPrintează articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.