Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

TUPEU DE COMUNIST: Venerica Pătru nu îşi uită vechile năravuri

Vechii comunişti ai trecutului aproape uitat, au revenit la tupeul şi obrăznicia trecutului luminos al socialismului, după ce mai bine de 20 de ani au tremurat ca motanii opăriţi de frica răzbunării celor pe care i-au umilit, i-au batjocorit şi le-au încălcat drepturile şi libertăţile, sub flamura steagului roşu care ziceau ei că luminează în zare viaţa la oraşe şi sate. Un astfel de exemplar este fosta prim secretar Venerica Pătru, care nu numai că nu mai are ruşine dar nici respect pentru proprietatea privată a noii orânduiri sociale, orânduire care le stă în gât bolşevicilor reanimaţi de partidul lui Victor Ponta. Zilele trecute, fiul acestei tovarăşe a parcat maşina în faţa redacţiei noastre, cu mult tupeu, nesocotind avertizarea că parcarea este interzisă în locul marcat cu vopsea albă pe asfalt.

Pentru aceasta, în geamul maşinii sale (un SUV Audi – cum dracu’ altceva!), i-a fost pusă atenţionarea că se produsese încălcarea unei proprietăţi şi a fost sfătuit ca pe viitor să-şi parcheze maşina lângă blocul unde locuieşte mama sa – fosta dictatoare locală comunistă, păzită ani de-a rândul de miliţieni în trei schimburi, ca o mare valoare naţională ce era. Fiul, care cu ani în urmă a fost protejat mediatic şi de ziarul nostru, neavând nici o vină pentru abuzurile reproşate mamei sale (dacă ni se vor cere să spunem care sunt acestea, le vom prezenta, în serial, în numerele viitoare!), s-a dat jos de la volan şi a aruncat biletul cocoloşit în mână la intrarea în instituţie, sfidând o realitate care îi era potrivnică.

Evident, monitorizat de camerele noastre de luat vederi, a fost văzut şi, pentru lămurirea amiabilă a diferendumului, s-a ieşit afară, în dorinţa dialogului. Deşi ieşea din parcare cu spatele autoturismului, fiul fostei nomenclaturiste, cu obrăznicie, a schimbat direcţia maşinii, venind motorizat până în dreptul nostru, ca să ne întrebe dacă noi i-am lansat avertizarea. Dialogul a fost civilizat (cel puţin din partea noastră) însă nu a fost mulţumit pentru că i-am arătat că maşina noastră de difuzarea presei, având locul ocupat de el, a fost nevoită să parcheze în dreptul blocului cu locuinţa mamei sale. Auzind unde ne-am parcat maşina, madam Venerica P… (ptiu, era să zic Păsărin, dar omul a murit săracul), aflată pe bancheta din dreapta spate, ca pe vremurile sale de „glorie”, a ricanat: „Cuum, acolo ne parcăm noi maşina”, de parcă locul său de parcare neprivată de domiciliu ar fi peste tot şi imuabil. Sărmana, nu a renunţat la deprinderea că nu mai este ceea ce a fost şi că vremea sa a trecut, abuzurile fiind acum sancţionabile după fapta comisă.

Deşi ştiam cine este, nu i-am arătat că o recunoscusem, nu i-am răspuns după cum merita şi, rememorând, sperăm să considere atitudinea noastră drept o lecţie de civilitate şi demnitate, calităţi pe care nu le-a căpătat la fabrica din Piteşti de unde a intrat în politicul mare comunist şi că nu mai este generalul Paulian Păsărin să-i „păsărească” comportarea în societate sau în… staţiunea Govora Băi. Dacă este cazul, vom reveni!