În mail-ul redacţiei noastre, din Montreal/Canada, sub identitatea (reală?) Bârlea Adela Mirela – [email protected] – am primit o scrisoare provocatoare, un atac frontal la adresa directorului interimar al SRI, general-locotenent Florian Coldea şi o deconspirare a metodelor GRU folosite în instruirea ofiţerilor speciali de informaţii în timpul dictaturii ceauşiste. Redăm astăzi un fragment din scrisoare, cu menţiunea că şi dacă ar fi adevărat ceea ce ni s-a scris, nimic din ceea ce se vrea denunţul acestui „adevăr” nu a făcut rău ţării şi naţiei române.
„În anul 1978, imediat după trădarea lui Mihai Pacepa, au fost puse la punct cele şase proiecte ultrasecrete ale spionajului românesc: unul dintre ele a fost Divizia Specială „Umbre peste Carpaţi”. În cel mai mare secret şase ofiţeri superiori din cadrul D.I.A (Armata Română), D.S.S (S.R.I), D.I.E (S.I.E), au fost convocaţi de Nicolae Ceauşescu într-o locaţie ultrasecretă din zona Sighişoara: „Suntem şapte persoane în această cameră şi cine îşi dă drumul la gură plăteşte cu viaţa! Indiferent de nume sau funcţie…”. Nicolae Pleşiţă a fost unul dintre cei aleşi şi fiecare dintre ei au primit ordin de la Ceauşescu: „Nu se copiază nimic, nu se arhivează nimic, totul este unic exemplar şi mi se predă personal”. Nicolae Pleşiţă, având în vedere că era la vârful Securităţii, ştia destul de bine cum se fac recrutările şi atunci se hotărăşte: „Vom recruta copii cu vârste cuprinse între 11 şi 17, din medii cât mai sordide şi familii destrămate, şi îi vom pregăti după modelul GRU”. Erai pregătit de „Umbre” pentru o perioadă, plantat sub nasul Securităţii Române, şi recrutat de ei: în felul acesta Nicolae Ceauşescu dorea să obţină controlul total asupra aparatului informativ. Pleşiţă, chiar dacă avea oamenii lui în Securitate, plănuia să pună mâna pe toate direcţiile D.S.S-ului cu ajutorul „Umbrelor”. Model de pregătire GRU-GRU era cei mai buni dintre cei mai buni, cei mai duri dintre cei mai duri, cei mai dezumanizaţi la nivel de servicii secrete mondiale. „Umbrele” lui Pleşiţă au fost pregătite după metode absolut extreme, chiar şi mai dure ca la GRU: • puşi să se masturbeze în faţa unor imagini video extrem de violente: de la decapitări până la scene de război. În felul acesta se obţinea efectul de „voluptate a crimei”. Când primeau ordin să elimine pe cineva, indiferent de numele sau funcţia acestuia, mintea lor intra într-o stare de excitaţie atât de puternică că echivala cu un orgasm de zece ori mai puternic • duşi într-o sală cum sunt cele de la morgă, urcaţi în pielea goală pe masa de ciment, stinsă lumina şi lăsaţi acolo ore în şir: pe podea era aruncată sticlă pisată ca să nu aibă tentaţia să coboare de pe masă. În felul acesta trebuiau să îşi controleze mintea în privinţa morţii, la un moment dat se contopeau cu moartea atât de bine că nu le mai era frică de nimeni şi nimic • curăţaţi de orice sentiment uman, învăţaţi să îşi controleze sentimentele până la anulare, făcuţi în aşa fel să doarmă în gunoaie şi să se hrănească cu resturi: erau capabili să reziste în orice condiţii • în clădirea GRU, la cel mai jos nivel, exista un crematoriu şi promovarea înseamnă un adevărat ritual al morţii. În faţa ta ai o bandă care merge foarte încet către cuptorul cu temperaturi de peste 1.000 de grade, cum se pun sicriele, eşti dezbrăcat în pielea goală, urcat pe bandă şi întrebat dacă doreşti cu adevărat să fii avansat în cadrul GRU. După răspunsul afirmativ ţi se montau nişte senzori pe piept, în felul acesta vedeau cum îţi bate inima şi dacă îţi controlezi emoţiile, după care erai întrebat anumite lucruri. Banda mergea foarte uşor către iezerul de foc şi nimeni nu avea idee dacă se opreşte la câţiva centimetri de gura cuptorului sau eşti aruncat de viu în foc: ei singuri stabileau cine moare şi cine trăieşte. Dacă treceai testul GRU, mergeai într-o cameră separată, erai fotografiat, şi poza ta stătea într-o cameră specială alături de fotografiile altor ofiţeri GRU: erai cel mai buni dintre cei mai buni! • în interiorul Diviziei „Umbre” existau trei direcţii şi doar Pleşiţă ştia cu ce se ocupă fiecare. Metodele de secretizare erau atât de drastice că nici măcar nu aveau voie să comunice între ei în afara sediului. Fiecare primea un nume pentru interior, niciodată nu ştiau cine este comandantul în realitate şi cine mimează rolul de comandant • în 2009, înainte să moară Pleşiţă, SRI-ul îi căuta cu limba scoasă dosarele fără să aibă habar că doar o singură
„umbră”, ştiută doar de el, avea acces nelimitat la toată baza informativă a Diviziei Speciale • în noiembrie 1989, 50 de „umbre”, nucleul dur, sunt
anunţate de cele ce urmează să se întâmple în România şi-n cel mai mare secret sunt plasaţi lângă graniţa de vest: nimeni nu ştie prin ce metode au părăsit ţara • Pleşiţă a mimat schizofrenia până în ultima clipă a vieţii şi printre ultimele cuvinte au fost: „Trădătorilor li se vor arde limbile din gură…”.
PS – În luna octombrie a anului 1987, în cabinetul NR. 1, Nicolae Pleşiţă îi spune lui Nicolae Ceauşescu: „Să-i ferească dracu’ pe rusnaci şi americani să scoatem din pământ ce trebuie”. Pleşiţă a fost primul comandant al Diviziei Speciale „Umbre peste Carpaţi”, pusă la punct în anul 1978 după trădarea lui Mihai Pacepa. În luna decembrie a anului 1989, ziua 19, ora 13:00, am fost la un pas să declanşăm apocalipsa pe întreg globul şi să trimitem omenirea la nivel de epocă de piatră. Fiul lui Pleşiţă, colonel în cadrul SRI, a fost „sinucis” din cauza a cinci dosare şi mulţi care lucrează în ziua de astăzi prin SRI nu înţeleg sub nicio formă că anumite lucruri trebuie să rămână aşa cum sunt”. (va urma)