Petre Iordache nu mai este dorit la primăria Ocnele Mari
După publicarea unor articole critice la adresa primarului staţiunii Ocnele Mari – Petre Iordache, nemulţumirile concetăţenilor lui încep să se arate. Activităţile economice ale acestui oraş se învârt în jurul minei de sare, a turismului generat de băile cu apă sărată şi a terapiei din interiorul minei, unde un harnic şi priceput inginer, Marius Tănăsie – directorul de la Exploatarea Minieră Rm. Vâlcea, a investit şi a dezvoltat un parc subteran care a făcut ca localitatea să redevină, în scurt timp, un obiectiv turistic important pentru judeţ. Pentru dezvoltarea localităţii, preotul Petre Veţeleanu, de la Parohia Trăistari, cu sprijinul unor artişti italieni, prieteni de-ai săi, a organizat un mare eveniment internaţional, în cadrul căruia, în premieră mondială, în interiorul unei mine abandonate şi reconstruite funcţional au fost expuse opere ale unor artişti italieni, români, dar şi din alte ţări, renumiţi pe plan internaţional. Succesul a fost total şi câţiva italieni şi-ai exprimat dorinţa de a investi în staţiune, dorind să cumpere „Baza de tratament şi odihnă cu activitate continuă”, proprietatea primăriei nefinalizată şi două suprafeţe de teren, pentru ca să construiască restaurante-pensiuni pe malul lacului de apă dulce din Gura Suhaşului. Până la urmă s-a dovedit că Petre Iordache habar nu are despre proprietatea pe care o administrează ca edil şef şi le-a oferit investitorilor terenuri cu vegetaţie forestieră care sunt proprietatea Romsilva. Deci, Petre Iordache le-a oferit italienilor pielea ursului din pădure. Reacţia sa de răspuns la criticile noastre a fost una lamentabilă, ruşinoasă şi deloc apreciată de colectivitatea staţiunii. Nenumărate sunt mesajele telefonice, scrisorile şi intervenţiile pe on-line (Internet) care devoalează faptul că electorii care l-au votat în importanta funcţie administrativă nu-l mai vreau în Primărie şi au multe să-i reproşeze. În măsura în care planul nostru editorial ne permite, vom da publicităţii întrebările care i se pun acestuia şi reproşurile care i se fac, în speranţa că se va dovedi responsabil şi serios, trezindu-se la realitate.
Bună ziua,
Mă numesc Popescu Maria şi locuiesc în Oc. Mari. Solicit pe această cale să daţi curs acestei scrisori prin publicaţia pe care o coordonaţi. În cazul în care trebuie să furnizez şi alte detalii mă puteţi contacta pe e-mail. Vă mulţumesc anticipat de înţelegere.
Cu stimă!
SCRISOARE DESCHISĂ
STIMATE DOMNULE PRIMAR AL ORAŞULUI OCNELE MARI,
Sunt un cetăţean al aşa-zisului „oraş” Ocnele Mari, care locuieşte pe strada principală a acestei aşezări, pe artera pe care circulă şi angajaţii primăriei. Vă rog, Domnule Primar, să coborâţi din maşina personală ca să faceţi un tur al localităţii, pentru a simţi cu adevărat problemele cu care se confruntă localnicii. Pentru o mai bună justificare, am să exemplific, în continuare câteva:
• Lipsa trotuarelor şi a trecerilor de pietoni, la intrarea în oraş, din DN67, a pistelor de biciclete, a marcajelor de pietoni;
• Inexistenţa unor indicatoare care să avertizeze conducătorii auto asupra faptului că pietonii sunt nevoiţi să circule pe stradă, neavând trotuare;
• Câinii vagabonzi;
• Multe deşeuri (gunoaie) pe străzi;
• Cimitirul din Trăistari a ajuns o ruşine şi cunoaşte o degradare constantă; excavarea dealului de deasupra şi amplasarea de morminte chiar lângă stradă; lipsa unor pubele din acest cimitir;
• Rigolele stradale sunt degradate şi colmatate, stricând aspectul general al localităţii;
• Lipsa unui mijloc de transport în comun civilizat şi a unor panouri cu programul de circulaţie;
• Lipsa unor puncte turistice, a unor hărţi şi/sau a traseelor de interes turistic;
• Lipsa parcărilor din zonele de interes turistic;
• Iluminatul stradal este pornit sau după caz oprit, după bunul plac al reprezentanţilor administraţiei locale;
• Degradarea străzii principale din cauza traficul intens al autovehiculelor mari care transportă sare fără plata unor taxe;
• Biserici şi monumente istorice care stau să cadă;
• Parcuri lăsate în paragină;
• Lipsa unor restaurante, cofetării, pizzerii;
• Lipsa unor expoziţii, festivaluri, evenimente culturale;
• Şi nu în ultimul rând distrugerea celor două ştranduri cu apă sărată.