De când Patriarhul Daniel ni l-a băgat pe gât, la Episcopia Râmnicului, pe călugărul Emilian Nică, pentru funcția de episcop, în biserica autohtonă s-au tulburat apele. Liniștea și echilibrul au fost deranjate. Sub pretextul că vrea să întroneze disciplina în instituție, episcopul Nică pe numele lui de mirean, dumnealui moldavul mason, pune, încet, încet, mâna pe treburile interne episcopale, așteptând să se tragă clopotul săvâr șirii ÎPS Gherasim, ca să devină el primul cler din județ. Scandalurile se țin lanț în biserica vâlceană, semn că ” sfătuitorii” săi de taină îl conduc spre auto-compromitere, șitirbirea imaginii Arhiepiscopiei și întronarea neîncrederii în Biserica ortodoxă. Pe vremuri, Biserica era în avangarda frumosului. Acum e în plutonul urâtului, în aceea și notă cu buticarii, vânzările – cumpărările de parohii făcându-se după vrerea și placul celor cunoscuți că practică simonia, adepți ai arghirofiliei. Majoritatea preoților conducători vâlceni au devenit funcționari de stat (primesc și 70% din salariu, din contribuția noastră bugetară!) care, pentru noi, sunt doar niște oameni cu barbă îmbrăcați în negru ce, din când în când, ne stropesc cu un pămătuf de busuioc înmuiat în aghiazmă ca să ne facă mai buni și să ne ferească de răutăți. Dar ne mint cu cele sfinte, cu cele ce propovăduiesc, ei fiind primii care încalcă perceptele biblice, fără ru șine și fără teamă de ” șieful” lor de Sus. Cazul preotului Nicolae State-Burlu și, pedepsit cu surghiunul din Episcopie, pentru vina de a fi cel mai cunoscut și mai bine apreciat slujitor al Domnului din curtea Palatului Episcopal, răspânditor de cultură și creștinism ortodox, este arhicunoscut și a fost puternic mediatizat. Acesta, operat pe cord deschis și aflat în convalescență, a fost trimis să slujească într-o biserică aflată în vârf de deal, la marginea municipiului Rm.Vâlcea, unde ca să poți ajunge în altar, trebuie să urci 140 de trepte. Este o crimă să-l pedepsești pe un om bolnav la o așa cazna, semn că diriguitorii destinelor preoților nu numai că și-au pierdut discernământul, dar sunt și inumani. Unde este dragostea, aceea pe care ne-o cer clericii să o dovedim și noi, enoria și, în colectivitățile din care facem parte? Dictonul: ” Să faci ce zice popa, nu să faci ce face popa” este o insultă adusă respectului nostru pentru biserica strămoșească. Episcopul Lovișteanu, alias călugărul mason Emilian Nică, dovedește că nu are suflet și, de aceea, nici nu mai trebuie ascultat, din moment ce a trimis la moarte lentă un confrate de-al său întru preoție, chiar dacă spune că nu este frate cu preoții, provenind din monahism. La această parohie din vârf de deal, Biserica Cetățuia, săptămâna trecută, o comisie de ” cercetare” , impusă de episcopul amintit, l-a supus anchetei pe preotul paroh Gheorghe Păun, în baza unei reclamații venită de la un enoriaș reclamagiu notoriu, cu scopul nedeclarat de a-l determina pe acesta să- și dea demisia din funcție, pretextându-se vârsta înaintată (dar ÎPS Gherasim ce are de nu- și dă demisia, la vârsta de 96 de ani, ca să-i luați locul, ” preasfințitule” călugăr?) și faptul că este divorțat, stând alături de o femeie ce-l îngrijește, acuzat că o face împotriva canoanelor bisericești. ” Cercetarea” s-a făcut ” la fața locului” , în pridvorul Bisericii Cetățuia și, ca urmare a presiunii aplicată moralului și psihicului preotului nedreptățit, inima i-a cedat, acesta murind în fața comisiei de represalii a episcopului Lovișteanu. Cu siguranță, activitatea la Rm. Vâlcea a călugărului mason poreclit de preoți ” Leușteanu” a început cu stângul. Și prima impresie contează! Enoria și au început să-l vorbească pe acesta de rău și să-l ocolească. Ru șinea s-a întronat la Arhiepiscopie. Iată, au apărut clericii care- și trimit, criminal, la moarte, confrații. Demoralizator și destabilizator. Pentru cine nu crede cele relatate, redăm un e-mail primit pe adresa redacției, zilele trecute, menționând că subiectul trimiterii unui preot operat pe inimă la moarte lenta, va face carieră în mintea și sufletul celor care nu mai vor Biserica din cauza preoților necredincio și, mincino și și criminali. –– Forwarded Message –- From: Deaconeasa Adriana <[email protected]> To: [email protected] Sent: Sat, May 29, 2010 2:27:49 AM Subject: DESPRE PREOTUL PĂUN GHEORGHE ” Episcopia ucigașă” .. Sunt o enoriașă a bisericii Cetățuia și vreau să-mi exprim propria părere despre misterioasa moarte a preotului nostru, care a murit în mijlocul bisericii. Vă rog să luați mai multe detalii de la enoria și acestei biserici, și cred că ar fi un subiect destul de amplu pentru Dvs. Menționez că a fost un om deosebit și chiar aș dori și eu să aflu cu ce tupeu au venit arhiepiscopul și camarila lui la această înmormântare mai ales că s-au ” chinuit” atât să urce dealul Cetățuia, unde au repartizat de altfel cu câteva săptămâni în urmă un preot operat pe cord. S-au simțit cumva vinovați de moartea acestui om? Oare cum pot să doarmă noaptea și cum pot să aibă conștiința împăcată acești oameni care au luat o viață, chiar și indirect. Cum pot sta acolo în palatele Episcopiei ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Oare Domnul viitor Arhiepiscop șitie necazurile oamenilor, în câte case a intrat să vadă cu ce necazuri se confrunta oamenii, de câte ori s-a interesat de nevoile și problemele oamenilor nevoia și. Pur și simplu eu îl văd acolo la episcopie pus cumva la conservat sau să facă paradă la întrunirile mai marilor noștri îmbuibați din acest oraș. Preotul Păun a fost omul care ne-a botezat copiii, ne-a înmormântat părinții, ne-a călcat casa ori de câte ori am avut nevoie de un sprijin moral, ne-a înțeles și ajutat timp de 24 de ani. Ru șine pentru o instituție în care și așa nimeni nu are încredere, ru șine pentru tot circul din acest mare palat unde se trăiește împărătește. Dacă asta înseamnă Dumnezeu, e păcat pentru noi amărâții care nu mai avem pe nimeni aproape decât pe Dumnezeu. Din învățămintele bunicilor mei, șitiam că omul bisericii are cu totul alt chip, dar văd că din ce în ce diavolul a luat chip de înger. Ru șine, pentru tot ce s-a întâmplat, Dumnezeu să-i răsplătească după faptele lor. Așa să-i ajute Dumnezeu pe toți cei care l-au omorât cu zile. DUMNEZEU SĂ-L IERTE PE CEL CE NE-A SLUJIT CU CREDINȚĂ, NE-A FOST SPRIJIN, PRIETEN ȘI DUHOVNIC, ÎNAINTE DE A FI OM. Cu respect, Deaconeasa Adriana – o enoriașă a bisericii Cetățuia Romeo Popescu
Lasă un comentariu