Într-o întâlnire cu jurnalişti la Vatican, Papa Francisc a declarat că doreşte „o Biserică săracă, pentru săraci”. „Aş vrea atât de mult o Biserică săracă, pentru săraci”, le-a spus Suvernaul Pontif jurnaliştilor. Noul Papă a explicat anterior de ce a ales numele de Francisc, referindu-se la Sfântul Francisc din Assisi, sfântul săracilor. „Francisc este numele păcii, aşa mi-a intrat în inimă acest nume”, a spus el.
Conclavul Vaticanului l-a ales pe cardinalul Jorge Mario Bergoglio a fi Papa Francisc I. În vârstă de 76 de ani, Bergoglio este un intelectual iezuit, care călătoreşte cu autobuzul şi are o atitudine practică faţă de sărăcie: atunci când a fost numit cardinal, Bergoglio a convins sute de argentinieni să nu vină la Roma pentru a-i celebra numirea şi, în schimb, să doneze banii de bilete persoanelor sărace. Ca toţi iezuiţii, este un personaj fascinant. Aparţine unei congregaţii din care fac parte oameni extrem de inteligenţi, iar el la rândul lui este aşa: briliant. Este un om enigmatic, căruia nu îi place să îşi dezvăluie adevărata sa personalitate celor mulţi. Iezuiţii sunt cei mai de vază oameni ai Bisericii Catolice, într-un cuvânt ei „SUNT” Biserica. Sunt nişte oameni interesaţi de starea lumii, sunt interesaţi de politică şi de modul în care Biserica poate influenţa deciziile politice. Papa Ioan Paul al II-lea i-a forţat pe iezuiţi să dispară din primele rânduri ale Bisericii, pentru că îi considera Marxişti, rebeli şi revoluţionari. Alegerea papei Francisc I are largi implicaţii geopolitice pentru întreaga Americă Latină. În anii 1970, Jorge Mario Bergoglio a sprijinit dictatura militară sponsorizată de SUA. Ierarhia catolică din Argentina a sprijinit guvernul militar. Biserica Catolică are influenţă politică în America Latină. Are impact şi asupra opiniei publice. Aceasta se ştie şi este înţeleasă de arhitecţii politicii externe a SUA. Papa Francisc I este un om care din punct de vedere intelectual este fascinant, dar politic este inconsistent. Este un opozant feroce al avortului, al căsătoriilor dintre persoanele de acelaşi sex, dar în viaţa personală este o persoană caldă. Nu ridică niciodată vocea, iar atunci când îi adresezi o întrebare îţi răspunde în cuvinte puţine, dar oferă întotdeauna răspunsul potrivit, este foarte diplomat, iar când te desparţi de el, la plecare încheie întotdeauna cu rugămintea: „Să mă purtaţi în rugăciunile voastre”. (va urma)
NB – Nu toţi argentinienii sunt entuziasmaţi de noul Papă. Că preşedinta Cristina Fernandez de Kirchner l-a felicitat rece şi cu întârziere pe fostul arhiepiscop de Buenos Aires pentru alegerea sa în fruntea Bisericii Romano-Catolice, era de aşteptat. Preşedinta cu înclinaţii populiste şi prelatul conservator nu au fost niciodată amici politici şi, potrivit tuturor probabilităţilor, nici nu vor deveni vreodată. Alţii în schimb, nu numai că se ţin la distanţă de Papa Francisc, dar sunt ferm încredinţaţi că alegerea sa a fost o greşeală. „La început am crezut că e vorba de o glumă. Nu e bine deloc pentru noi”, afirmă Graciela Lois, membră a organizaţiei „Rudele celor arestaţi sau dispăruţi din motive politice”. Lois şi alţi activişti argentinieni pentru drepturile omului îi reproşează Papei Francisc o prea mare apropiere de dictatura militară a anilor 70. Pe atunci Jorge Mario Bergoglio era şeful Ordinului Iezuit din Argentina.