Răspunzând solicitării râmniceanului nostru Marin Petru Coveianu, condamnat definitiv în dosarul penal privind privatizarea SC ALUTUS SA, de a-l vizita la Penitenciarul Coliba și în dorința de a face ample dezvăluiri despre caz, colaborarea sa cu inculpatul principal Nicolae Minea, vinovăția și responsabilitatea sa privind activitățile infracționale desfășurate cu patrimoniul societății comerciale, încercăm să ajutăm la descâlcirea ghemului misterului din spatele cortinei. Interviul luat condamnatului, aflat la al treilea episod, aruncă în aer imagini publice ale unor neonorabili demnitari ajun și în posturi cheie, aflând lucruri noi și necunoscute despre cum a acționat infracțional Minea, cine l-a ajutat din umbră, cine sunt autorii schemelor de păgubirea patrimoniului privat și al statului și cum s-a dat de gol acesta, în penitenciar, privind semnăturile de pe actele de vânzare-cumpărare care l-au atras în cauză și la pedeapsa privativă de libertate pe interlocutorul nostru aflat în stare de detenție.
Rep.: Dar Anton Mițaru? Știți să fi avut vreo relație de amiciție sau de afaceri cu Nicolae Minea?
M.C.: Nu șitiu nimic. Dar șitiu că înainte de a avea eu probleme cu fabrica de pâine, asociatul meu mi-a propus să-l iau asociat în firmă pe Mițaru, iar eu am refuzat. Doar atât șitiu despre Mițaru.
Rep.: Să ne întoarcem la dumneavoastră. De ce ați fost trimis în judecată, ce vă nemulțumește și ce trebuie să facem pentru aflarea adevărului?
M.C.: În primul rând, eu nu am făcut nimic ilegal. Minea nu a avut niciodată 50%+1 din acțiuni. Am intrat, într-adevăr, în 2001, ca administrator al societății. Minea era majoritar și ce dicta el, aia trebuia să facem, chiar dacă noi eram de altă părere. Stilul lui de viață acesta este: vrea să te convingă cu orice mijloc că ceea ce spune el este adevărat. Nu te poți consulta cu el ca să vezi ce este mai bine. Eu am fost trimis în judecată pe baza unor semnături, pentru că am vândut niște terenuri ale societății. La data respectivă, când Minea a hotărât să le vindem, am fost să mă interesez la notari dacă pot fi vândute. Am primit răspunsul că nu pot fi vândute, decât în momentul în care o să am certificatul de atestare a dreptului de proprietate. Domnul Nicolae Claudiu Puiu făcuse dosarele pentru obținerea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate, dar trebuia făcut procesul verbal de finalizare. Am finalizat dosarele întocmite de domnul Puiu, printr-o comisie, așa cum spune HG 834/1990. Le-am depus la Consiliul Municipal, apoi la Consiliul Județean care ne-a spus că sunt bine întocmite. Odată cu finalizarea dosarelor, am dat și o valoare la terenuri. Aici a fost confuzia mea. Eu am fost în permanență indus în eroare că de fapt eu aș fi stabilit prețurile. Eu am stabilit, după HG 834, o valoare de înscriere a terenurilor în contabilitate, nicidecum o valoare de vânzare a terenurilor. Valoarea care am stabilit-o eu prin comisia internă a societății, a fost avizată și verificată de Consiliul Municipal, Consiliul Județean și Ministerul Turismului. După aceea Ministerul Turismului a emis certificate de atestare a dreptului de proprietate pentru acele terenuri. Acestea au fost emise prin aprilie 2002. Având aceste certificate, am putut vinde terenurile. Prețul de vânzare îl stabilește proprietarul, în cazul nostru acționarul majoritar, adică Nicolae Minea. Eu am semnat niște contracte de vânzare-cumpărare al acestor terenuri, ca apoi să mi se impute că eu am stabilit prețul de vânzare. Prețul de vânzare a fost stabilit chiar mai mic decât cel pe care îl băgasem eu în contabilitate. Nu mai rețin bine. Mie, mereu, Minea îmi spunea că eu am stabilit prețul. De aceea, la proces, tot timpul m-am chinuit să dovedesc că nu eu am stabilit prețul de vânzare, că actele făcute de mine au fost întocmite bine. Am ajuns chiar la conflict cu domnul Gogârnoiu, de la Finanțe, pe ideea că dânsul spunea că acele acte nu sunt bine întocmite. În proces eu m-am apărat pe faptul că acele acte au fost bine întocmite, nicidecum pe faptul că eu nu am stabilit prețul de vânzare…
Rep.: Și incriminarea a fost pentru faptul că ați stabilit prețul?
M.C.: Exact. Așa spune art. 10, lit. a din Legea 78/2000 ” stabilirea cu intenție a unei valori diminuate” . Așa spune, stabilirea cu intenție, dar eu nu am stabilit prețul de vânzare, prețul de vânzare l-a stabilit majoritarul. Ca să aflu, chiar ieri, că actele de vânzare-cumpărare ale terenurilor nu au fost semnate de mine, ci de către jurist. Eu aveam o șitampilă cu semnătura mea, o am și acum acasă, la soție, pe care juristul o ținea pentru atunci când trebuia să semneze acte pentru contabilitate primară. Pe acea șitampilă scria Coveianu Marian și era semnătura. I-am dat șitampila spre neschimbare lui Ionel Vlădescu, juristul de la SC ALUTUS SA. Zilele trecute am provocat discuția despre această șitampilă cu colegii din camera mea, eu fiind coleg de cameră chiar cu Nicolae Minea, iar unul din ei îmi spune că el a fost complice la un furt și a luat 6 ani condamnare, iar cel care a furat a luat 8 ani. I-am zis că și eu sunt în aceea și situație ca și el, că cel care a făcut fapta a luat 8 ani, iar eu am luat 6 ani condamnare. Apoi, Nicolae Minea s-a ridicat în picioare și a spus: ” Domnule, nu e chiar așa. El a vândut, dar nu a semnat el, într-adevăr, contractele de vânzare, ci juristul Ionel Vlădescu” . I-a scăpat această informație fără să vrea. Se poate observa că pe acel contract nu există semnătură făcută cu pixul de către mine, ci e doar semnătură făcută cu șitampila. Încă un amănunt. În momentul în care am ajuns administrator al societății, se stabilește ca șitampila președintelui consiliului de administrație să fie cu SC ALUTUS SA, un A mare în mijloc și dedesubt 1 (unu). Ștampila directorului general al societății, care era Nicolae Minea, era tot cu SC ALUTUS SA, un A mare în mijloc și dedesubt 2(doi). Contractele de vânzare sunt semnate cu A2, nu cu A1, deci cu șitampila directorului general, nu cu șitampila președintelui consiliului de administrație. Eu eram la acea dată președintele consiliului. În momentul în care eu nu am mai fost președintele consiliului de administrație, în 2003 când mi-am dat demisia și am plecat, am distrus șitampila. Deci contractele de vânzare semnate cu A2 sunt făcute după ce am plecat eu de acolo, pentru că nu mai exista șitampila cu A1, eu distrugând-o.
Rep.: Argumentul acesta nu l-ați folosit în proces?
M.C.: Nu, nu l-am folosit, pentru că eu tot timpul procesului nu am șitiut asta și eu doar încercam să dovedesc că actele întocmite de mine sunt bine făcute și că nu eu am pus prețul de vânzare.
Rep.: Dar trebuie să ne lămuriți, atunci când faci contract de vânzare-cumpărare nu trebuie să te duci în fața notarului și să semnezi?
M.C.: Am fost de multe ori la notar pentru active, pentru că s-a pierdut activa. M-am prezentat la notar și am semnat pentru ridicarea activei. Pentru terenuri, inclusiv notarul, doamna Fieraru Rodica, în declarația dânsei, spune că ” a venit domnul Nicolae Minea, împreună cu Ionel Vlădescu, de nenumărate ori, la mine, după care a venit domnul Coveianu, ca mandatar al societății, să semneze contractele de vânzare-cumpărare” . Dar eu aș vrea să fac o comparație cu ce are doamna Firan în arhiva dânsei și ce există în dosar. Bănuiesc că există o diferență, că nu sunt acelea și contracte. Bănuiam demult că nu sunt acelea și contracte, dar, până să spună zilele trecute Minea ce a spus, nu aveam certitudinea. De la acea discuție am certitudinea. Cu ce drept făcea Minea vânzările? El convoca AGA. AGA ce însemna? Ne adunam la mine în birou, la Râureni, veneau cinci in și, cât era limita legală pentru AGA, azi nu se întrunea cvorumul și o amânam pentru o săptămână. Peste o săptămână iar nu se întrunea cvorumul, dar țineam adunarea că așa spune legea, deci partea de legalitate era întocmită. Reprezentanții PAS nu mai veneau. După 2001, de când a intrat Minea în conducerea SC ALUTUS SA, nu se mai ținea AGA la Hotel Alutus sau la Capela, ci la Râureni, la mine, la secția de tâmplărie și cherestea. Acolo era o curte plină de câini în care reprezentanții de la PAS veneau cu teamă, erau mereu deranjați de zgomotul câinilor și de faptul că nu ne înțelegeam între noi. În biroul meu, care era o încăpere foarte mică, nu aveam toți loc. PAS-ul era organizat cu for de conducere, cu mandat, cu tot ce trebuie. Reprezentantul PAS de pe vremea aceea era Nicu Bolovan, fost chelner și șief de sală.
Rep.: Care era poziția PAS-ului la toate întrunirile AGA?
M.C.: Afirmativ, întotdeauna. Dar nu este condamnat PAS-ul pentru că au spus că nu ei au stabilit, ci Minea și Coveianu.
Rep.: Ascultându-vă mărturisirea, ne-am lămurit că dumneavoastră abia acum v-ați dumirit de situația care exista cu A1 și A2 de pe șitampile. Foloiți-vă juridic de noua situație, sesizând parchetul. Aș vrea să ne mai vorbiți despre relația lui Nicolae Minea cu Alutus-ul, pentru că de la Alutus ați primit condamnare. Cum s-a ajuns ca în fiecare cameră a Hotelului Alutus să funcționeze o firmă?
M.C.: Nu chiar în fiecare cameră, pentru că hotelul are multe camere, în jur de 90 și ceva. Camerele nu deveneau proprietatea acelor firme, ci ele funcționau în acele camere cu contract de închiriere. Dar acest lucru nu încurca cu nimic proprietatea lui Minea, pentru că oricum el tranzacția o făcuse deja. Deci Minea, în 2001, a vândut tot ce se putea vinde, toate cele 12 active. De exemplu, el personal, fără să aibă intermediari, a vândut un spațiu care se afla peste drum de UGSR, acolo unde era un bar și o agenție de turism, acum acolo e un salon de cosmetică (Salonul CARMEN’S – n.r.). În acel spațiu a vândut partea din față lui Marian Tăbăcuțu, iar partea din spate a vândut-o lui Sofianu. Tot ce era acolo făcea parte tot din activele Alutus-ului. Ulterior a vândut tot ce însemna Alutus-ul… motel, hotel, șitranduri, Comanca. Toate au fost vândute firmei SC Zacexim SA. Această firmă aparținea amantei lui, pe care o chema Cezarina Zorlescu. Minea a făcut transferul la tot ce însemna active ale Alutus-ului către SC Zacexim SA.
Rep.: Știți cumva dacă Nicolae Minea a fost ajutat de vreun oficial al Vâlcii?
M.C.: El a încercat să se dea bine pe lângă toți, dar nu a reu șit. De exemplu, el acum spune că totul i se trage de la Maria Tudor. Eu nu cred așa ceva, pentru că Maria Tudor nu are nicio treabă. Ea doar a cumpărat, ca orice om de afaceri, un activ care era disponibil. De exemplu, dacă mâine se scoate Capela la licitație, participați și dumneavoastră și câștigați licitația, atunci, după părerea lui Minea veți fi dumneavoastră vinovat. Mai spune că și Mugur Isărescu e vinovat de situația lui, că Maria Tudor lucrează cu Mugur Isărescu. De câteva zile mai spune și că Cristi Boureanu este vinovat de soarta lui. Din politicul local, el spune că vinovat pentru ce i se întâmplă ar fi domnul Perpelea. Că ar fi venit într-o zi Mircea Perpelea la Alutus și i-a spus să își ia catrafusele și să se mute la Capela. Eu nu cred că s-a putut preta domnul Perpelea la așa ceva. Minea a făcut chiar un filmuleț cu un reporter de la OTV, Cosmin Gagiu. Îi lua interviu Cosmin Gagiu lui Mariana Andreianu, administrator de la Comanca, precum că ar fi fost acolo tot domnul Perpelea și cu domnul Vlădoiu și i-ar fi spus că spațiul de la Comanca, oricum, îl iau ei. Odată, chiar în drum spre Coliba și, Minea mi-a zis că băiatul lui Vlădoiu ar fi ” tras ațele” ca să ajungem noi la închisoare. Eu i-am spus că nu cred așa ceva, că îl șitiu pe unul din băieții lui Vlădoiu și că el este format de acela și om care m-a format pe mine, adică Costică Dinescu și nu s-ar preta la așa ceva. Oricum, lupta de la Alutus a fost între Finanțe și Minea.
Rep.: Domnule Coveianu, vă mulțumim. Întâlnirea noastră a fost scurtă și edificatoare dar mi-ar fi făcut plăcere să ne cunoaștem în altă parte, în libertate. O să ne mai vedem și o să ne mai întâlnim aici, peste două săptămâni.
Romeo POPESCU