Cazul primarului municipiului Rm. Vâlcea, arestat preventiv la data de 25 aprilie, în urma unui pseudo flagrant al procurorilor DNA (după cum consideră avocații săi!), încă nu este lămurit cu probe de netăgăduit și acuratețe, conform realității juridice, cu toate că luni, 20 mai, în jurul orei 12.45, la Tribunalul București a fost înregistrat pe rolul instanței de judecată, cu celeritate, dosarul în care primarul municipiului nostru este acuzat de luare de mită. Potrivit rechizitoriului întocmit de procurorii DNA, se spune că Emilian Frâncu, la începutul anului 2013, a cerut mită unui arhitect din București, 10% din suma unui contract de 200.000 de euro, contract încredințat de Primăria Râmnicului firmei arhitectului denunțător în urma câștigării unui concurs de proiecte organizat pentru modernizarea spațiului public central din municipiul capitală de județ. În edițiile anterioare v-am prezentat apărarea asigurată primarului de avocații bucureșteni Liviu Dăscălescu și Flavius Craznic, dar și acțiunea în recurs susținută de Casa de Avocatură „Livescu&Asociații” împotriva încheierii Tribunalului București secția a II-a penală, pronunțată în dosarul mai sus menționat, prin care s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție „Direcția Națională Anticorupție de a dispune luarea măsurii arestării preventive pe o durata de 29 de zile și emiterea mandatului de arestare preventivă. În ediția de astăzi, prezentăm cititorilor noștri declarația lui Emilian Frâncu dată la DNA și susținută la Tribunalul București. În scurt timp vom da publicității și rechizitoriul din dosar.
Romeo POPESCU ” Onorată instanță, Mă declar nevinovat față de acuzațiile aduse. Mă bazez pe următoarele elemente: Nu puteam cere mită pentru un contract ale cărui clauze erau stabilite și nu puteam schimba nici valoarea acestuia și nici durata pana la care se făceau plățile sau condițiile în care se făceau acestea. Nu am cerut niciodată ceva pentru mine și nu am condiționat nimic. Sumele menționate în referatul de acuzare erau solicitate în condiții total legale având ca obiect publicitatea proiectului și sponsorizarea ” Zilelor Râmnicului” . Proiectul a fost câștigat în luna mai 2012, în mandatul fostului primar și avea ca obiect amenajarea zonei centrale a Municipiului Râmnicu Vâlcea. Toamna, au avut loc discuții tehnice în cadrul Comisiei Tehnice Economice despre îmbunătățirea proiectului. Contractul de prestări servicii semnat în ziua de 4 martie nu a fost negociat de mine ci de către Liviu Miftode, directorul Direcției Investiții. Fac mențiunea că nu am negociat ceva vreodată legat de contractul de servicii cu arhitectul Popescu Sorin Dragoș. În timpul discuțiilor tehnice îmi aduc aminte că, spre sfârșitul anului 2012, am arătat firmei de arhitectură, de față cu martorii (Tudor Șindilaru, Bădescu Dan- consilieri) că doresc ca proiectul să fie terminat până la 10 martie și că trebuie promovat în media pentru ca cetățenii Municipiului Râmnicu Vâlcea să șitie cum va arăta orașul lor, zona centrală, peste doi, trei ani. Nu am șitiut că B.I.A. POPESCU SORIN DRAGOȘ a emis vreo factură până la 10 aprilie când a apărut de la Direcția Economică o primă ordonanțare de plată de aproximativ 300.000 lei. Am fost foarte surprins când am văzut că pe 12 aprilie (vineri, ora 12) a sosit un borderou și mai multe acte, printre care și ordonanțarea unei plăți către B.I.A. POPESCU SORIN DRAGOȘ în valoarea de aproximativ 400.000 lei. Deoarece ordonanțarea nu era susținută de alte documente am solicitat să discut cu directorul de la Investiții și să mi se prezinte apoi procesul-verbal de recepție a proiectului. Rezoluția negativă pe care am pus-o pe borderou implica dorința mea de a cunoaște mai în detaliu contractul respectiv (fiind vorba de sume mari). Fiind o fire meticuloasă, atunci când aveam nelămuriri asupra plăților obișnuiam să solicit discuții cu cei în măsură să-mi furnizeze informații lămuritoare. Legat de problema eșalonării plății către B.I.A. POPESCU SORIN DRAGOȘ fac mențiunea că nu aveam nici o atribuție în acest sens și nu am discutat cu cineva despre acest lucru. Eșalonarea plății era prevăzută în contract și modul cum se făcea era stabilit de către Directorul economic care atunci când erau sume mai mari, împărțeau plata în mai multe tranșe pentru a se da posibilitatea să se efectueze în acele zile și alte plăți urgente, mai mici. Menționez faptul că în ziua de 12 aprilie am dat un telefon arhitectului POPESCU SORIN DRAGOȘ, să-l rog să vină la Râmnicu Vâlcea pentru a discuta despre proiect dar și despre promovarea lui. Am stabilit atunci să vină la începutul săptămânii următoare (vineri era zi scurtă) și printre altele în urma discuțiilor purtate, Popescu Dragoș și-a dat acordul să- și promoveze proiectul. În ziua de 14 aprilie i-am dat un al doilea telefon în care îi anunțam că voi pleca pe 16 aprilie în Elveția și aș fi dorit să mă întâlnesc până atunci cu ei. Doream să lămuresc aspecte tehnice legate de pasajul subteran (nu mai asistasem în ultimele două luni la finalizarea proiectului) și voiam sa văd cum urma ca ei să asigure consultanța tehnică privind derularea contractului, clauză prevăzută în contractul de servicii. Pe 15 aprilie am fost sunat de către Popescu Sorin Dragoș care mi-a spus că nu ne putem vedea luni dimineață rămânând să mă sune din nou dacă ar fi venit luni după masă sau marți dimineața (când eu puteam să mă întâlnesc în zona Băneasa cu ei, fiind în drum spre aeroport). În perioada 16-20 aprilie, am fost plecat la o reuniune a primarilor la Geneva, în Elveția. Pe 22 aprilie (lunea), când am ajuns la serviciu, am văzut că Liviu Miftode s-a interesat de plata celei de-a doua tranșe, motivând că și arhitecții trebuiau să plătească, la rândul lor, alte firme care-i ajutaseră să finalizeze proiectul. În aceste condiții am semnat actele în vedere celei de-a doua plăți. Am plecat, în jurul orei 10:00, la București, unde s-a desfășurat o importantă reuniune la Palatul Parlamentului. În ziua de 22 aprilie, directorul economic Lepădat Ion mi-a adus la cunoștință că prognozarea a fost valabilă până în data de 15 aprilie și că trebuie să facă o nouă documentație pentru suplimentarea prognozei pentru acea săptămână. După prânz, am luat legătura telefonică cu arhitectul Popescu și am stabilit, de comun acord, o întâlnire la Hotel Ibis pentru a detalia aspecte stabilite pe 12 aprilie. Menționez faptul că la ora 14.30 am luat medicamentele ce trebuia să la iau la prânz, dar fără să fi mâncat, de și acest lucru era obligatoriu, ceea ce a generat în timpul discuțiilor dificultăți reale de exprimare. Discuția purtată în data de 22 aprilie avea ca obiect rugămintea mea de a finaliza discuția avută anterior despre promovarea proiectului de amenajare a centrului orașului și obținerea unei sponsorizări pentru serbările prilejuite de zilele orașului. Despre promovarea proiectului discutasem anterior, de față cu martorii enumerați la începutul declarației (Tudor Șindilaru, Dan Bădescu), cu ocazia șiedințelor tehnice ale C.T.E. dar și pe data de 12 în timpul convorbirii telefonice. În concret, l-am rugat pe Popescu Dragoș să aloce o sumă de aproximativ 50.000 lei pentru promovarea proiectului printr-un contract de publicitate sau sponsorizare a unei emisiuni pe teme urbanistice la o televiziune locală. Acest lucru se putea face cu plata prin bancă pe baza contractului de publicitate sau sponsorizare sau direct la postul de televiziune unde puteau fi îndrumați spre o firmă specializată în asigurarea serviciilor de promovare. Am propus postul de televiziune Vâlcea 1 pentru că era un post cunoscut râmnicenilor din anul 1993, cu audiență mare, demonstrată prin numeroase sondaje de opinie. În plus, oferta se putea extinde și pe radio, fiind singurul canal media (radio plus tv) din județ. Publicitatea se putea face la nivelul întregului județ prin eter (existau RTV Vâlcea 2 la Horezu și RTV Vâlcea 2 la Drăgășani) dar și în toate localitățile județului prin cablu. Am recomandat să se ia legătura cu Aura Constantinov, directoarea postului, despre modalitatea prin care să se facă promovarea, urmând ca detaliile să se discute direct cu aceasta, inclusiv, eventual, alegerea unei firme specializate în servicii complete de promovare, de exemplu: contracte radio, contracte TV, publicitate în media scrisă sau on-line. Deoarece în ziua de 20 mai municipiul Râmnicu Vâlcea sărbătorea 625 ani de atestare documentară, i-am propus arhitectului Popescu să contribuie cu o sumă de bani cu titlul de sponsorizare. Sponsorizarea urma să se facă în condiții legale, la nivelul primăriei existând un cont 67, unde intrau toate sumele primite cu acest titlu. Sumele respective erau la dispoziția Consiliului Local care hotăra cu privire la destinația lor (premii pentru olimpici, tipărire de cărți, sprijin pentru sportivi, oameni de cultură dar și pentru acoperirea cheltuielilor legate de diverse sărbători importante). Toate sărbătorile organizate la nivel de municipiu au fost în decursul timpului plătite exclusiv din sponsorizări. În cazul de față, la nivelul Consiliului Local se luase deja hotărârea să se înceapă acțiunea de atragere a unor sume cu titlu de sponsorizare așa încât mi s-a părut firesc să rog o firmă care tocmai câștigase o sumă importantă în urma unui contract cu primăria să contribuie cu suma de 40.000 lei. I-am indicat foarte clar domnului Popescu să ia legătura direct cu domnul Avram Vasile, cel care se ocupa la nivel de Primărie cu gestionarea contractelor de sponsorizare și i-am spus explicit că, atunci când va veni la Râmnic, să ia cu el și șitampila pentru a oficializa contractul. Totul era legal și transparent. În rezumat sumele respective au fost stabilite de comun acord cu domnul Popescu, care nu a avut nici un fel de obiecție, nu aveau nici un caracter ilicit, referindu-se la contracte de publicitate sau sponsorizare încheiate în mod legal și transparent. Nu am condiționat încheierea acestor contracte de plata sumelor datorate de Primărie către Biroul de Arhitectură, eu neavând nici un fel de posibilitate de a împiedica în vreun fel plata acestora care se efectua conform contractului. Eram conștient și de faptul că întârzierea plăților către Biroul studii de Arhitectură Popescu ar fi generat penalități pe care Curtea de Conturi mi le-ar fi imputat și care ar fi trebuit să le plătesc personal. Raportarea plății de 50,000 lei și de 40.000 lei obținute în urma unor contracte încheiate în mod legal și transparent la tranșa a doua și a treia s-a făcut ca fiind un reper temporal și în nici un caz ca o condiționare a plății. Consider că este absurdă acuzația ce mi se aduce că aș fi putut solicita mită o sumă atât de mare doar pentru a nu întârzia o zi sau două plata către Biroul de Arhitectură care oricum era obligația primăriei de a face conform clauzelor contractuale. După întâlnirea din data de 22.04.2013 am fost implicat în multe activități importante ale primăriei dintre care cea mai importantă a fost inaugurarea Centrului rezidențial pentru persoane de vârsta a 3-a în prezența ÎPS Irineu, mitropolitul Olteniei, întâlniri privind crearea zonei metropolitane a Râmnicului și așezarea primei grinzi la proiectul de supratraversare a căii ferate, cel mai mare proiect cu fonduri europene aflat în derulare. De aceea nu am mai acordat niciun fel de atenție problemelor rezultate în urma discuției din data de 22.04.2013 cu domnul Popescu. Pe data de 24.04.2013 am fost sunat de dl. arhitect Popescu care m-a întrebat dacă poate să vină la Râmnicu Vâlcea și dacă am vorbit cu doamna Constantinov. I-am spus că am uitat să o anunț, dar că voi lua imediat legătura. Fiind în plină desfășurare cu ceremoniile legate de deschiderea Centrului Rezidențial pentru persoane de vârsta a 3-a (cămin de bătrâni) am luat legătura cu Aura Constantinov și i-am transmis lapidar că va veni a doua zi domnul arhitect pe la televiziune cu un mesaj de la mine. Prin mesaj, eu am înțeles că îi transmit doamnei Aura Constantinov, directoarea postului de televiziune, că va veni cineva care să discute direct cu ea despre promovarea proiectului ce urma să se materializeze prin contract de publicitate sau de sponsorizare a unei emisiuni pe teme urbanistice sau să le recomande o firmă specializată în promovare, eventual o agenție de publicitate. Datorită activităților în care eram implicat nu am putut să intru în detalii și nici a doua zi nu am avut timp să iau legătura cu ea. De aceea, Aura Constantinov nu a avut cunoștință de ce-ar fi putut să conțină mesajul, respectiv discuția cu dl. arhitect despre promovarea proiectului. Tot datorită lipsei de timp nu am avut posibilitatea să discut cu domnul Avram Vasile despre faptul că exista posibilitatea să fie căutat de o persoană în vederea încheierii unui contract de sponsorizare. De altfel, consider că nici nu trebuia să-l anunț în mod special deoarece aceasta era una din sarcinile lui de serviciu și strângerea de fonduri prin sponsorizare fusese hotărâtă anterior printr-o hotărâre a Consiliului Local. În acela și context a fost și mesajul lapidar transmis Aurei Constantinov care, în calitatea sa de director de televiziune, încheia contracte de publicitate și nu avea rolul de curier, eu neapelând niciodată la ea pentru a primi diferite bunuri materiale pentru mine. În ceea ce privește discuția purtată cu dl. Popescu, aceasta se referea la un viitor proiect care avea ca obiect amenajarea albiei Râului Olănești, proiect despre care purtasem o corespondență cu ordinul arhitecților. Conform corespondenței respective rezultă că proiectul respectiv urma să se acorde în urma unui concurs cu participare internațională, cu un juriu internațional, eu neputând influența în nici un fel constituirea juriului, procedura concursului și atribuirea proiectului, eu semnând numai actele care finalizau operațiunile respective, neavând un caracter decizional. De altfel eu am purtat transparent discuții cu mai mulți arhitecți, foști primari, reprezentanți ai societății civile cu intenția de a colecta cât mai multe idei care să fie la baza alcătuirii temei concursului ce urma apoi să fie gestionat în totalitate de ordinul arhitecților. Discuția purtată cu dl. Popescu a avut loc în acest context. În final menționez faptul că mă consider nevinovat față de acuzațiile aduse.”