De vreo câţiva ani, pe şoptite şi pe la colţuri, se vorbeşte despre înfiinţarea unui Templu Masonic în care să-şi desfăşoare activitatea cele trei loji funcţionale în Râmnicu Vâlcea. Încă din faza de proiect a noii construcţii, am văzut contractul semnat cu Primăria Râmnicului prin care Casa de Cultură de la Feţeni, cartierul Goranu, din municipiul Râmnicu Vâlcea este închiriată masonilor. Primarul de atunci, conştient de necesitatea spaţiului pentru cultură şi refacerea forţei fizice a locuitorilor din acest cătun, a condiţionat apariţia lăcaşului cu obligativitatea ca să fie permis accesul tuturor celor care vor să se recreeze. Numai că una este în contract şi alta se întâmplă în realitate. În imaginea care însoţeşte articolul se poate vedea o clădire impozantă şi garduri înalte cu porţi închise de diriguitorii masoni.
Niciodată, dar niciodată, locuitorii nu au putut intra în spaţiul care, cândva, era al lor şi în curtea acestuia. În schimb, din când în când, observă câţiva râmniceni, însoţiţi de familii la plajă sau la grătare. Oficializăm acum acest edificiu, pentru ca opinia publică să afle că masonii vâlceni şi-au făcut sediu şi nu mai sunt nevoiţi să-şi facă şedinţele în clădirea Muzeului Nicolae Bălcescu, din comuna cu acelaşi nume, păziţi de firme specializate care au sarcina să îndepărteze orice intrus, pentru a nu auzi ce se discută înăuntru.
Acum, la Feţeni, au garduri înalte şi interdicţia locuitorilor de a folosi construcţia lor şi curtea aferentă acesteia. Aşteptăm un drept la replică de la „administratorii” spaţiului, din dorinţa de a ştii toată lumea ce se întâmplă la Templu şi de ce unii se pot distra la grătare iar copiii sătenilor să se uite printre uluci, salivând. Deocamdată nu dăm publicităţii numele masonilor care „stăpânesc” locanta, încercând să fim şi noi ca ei „discreţi” şi nu „secreţi”.