Undeva, cândva, am văzut la televizor marile mișcări de mase, devalizarea magazinelor, disperarea unor oameni aparținând unei țări bogate dar care acum mor de foame. Se întâmpla în 2001 și pentru foarte mulți dintre noi a fost doar o șitire. Am vizionat de mai multe ori documentarul și ce m-a frapat au fost „suprapunerile” aproape punct cu punct cu situația României: și ei au avut o industrie națională foarte puternică ce asigura 95% din necesarul intern și ei au avut datorii foarte mici (prin ’70 aveau cam 7 miliarde). Pe urmă, în 25 de ani, au făcut datorii de 170 miliarde. S-a vândut TOT, la eiÎn film se face o afirmație interesantă (filmul este făcut înainte de 2004, veți vedea de ce această dată): „nicio țară din lume nu a renunțat, fără război, la rezervele ei de petrol și gaze” . Argentinienii și-au vândut petrolul care valora 25 miliarde, cu 2,5 miliarde. Nu cunoșteau situația de la noi ! Noi, fără nici un război, l-am dat de pomană la OMV, cu vreo 6 – 700 milioane de dolari (dacă țin bine minte). Deci, și ei pot spune că nu sunt singurii proști din lume. Apoi s-au îndatorat foarte mult, și-au distrus economia proprie și au ajuns muritori de foame. Și la ei băncile s-au îndatorat iar datoriile băncilor au devenit datoria Argentinei. Și la ei, stânga și dreapta și-au dat mâna împreună cu liderii sindicali, și rezultatul a fost că aceia bogați s-au îmbogățit și mai mult și cei săraci au ajuns muritori de foame. Au vândut ramurile strategice (monopoluri). Imediat au crescut tarifele fără ca cei ce le-au luat să investească un cent în dezvoltare. Vezi la noi Romtelecom-ul, IMGB-ul vândut în „97 cu 500 mii de dolari (a fost considerat atunci privatizare de succes). Argentina avea 90000 de km de cale ferată, iar după terapiile de austeritate mai aveau 8000 km. Asta o să urmeze și la noi. De și se spunea că s-au privatizat pentru eficientizare, s-au dat subvenții în continuare firmelor străine. Și la ei Congresul (Parlamentul de la noi) a fost cumpărat și, astfel, singura lor treabă era să ridice mâna ca să valideze legile antinaționale. Rezultatul final? De la 18% copii subnutriți, se ajunsese în 2000 la 84% subnutriție. În fiecare zi mureau în Argentina, de foame, aproximativ 100 de oameni. Asta ne așteaptă și pe noi?! INFERNUL LUI DANTE? Evident pot fi mici diferențe dar rezultatul final va fi acela și
Claudiu CHIDU NB – Investiți 2 ore din timpul dumneavoastră pentru a vedea acest film, nu e ficțiune, este povestea unei țări, Argentina, prosperă și fericită odinioară. http://www.youtube.com/watch?v=ksoha6uPHa4&feature=related