Situația explozivă de la ETA a avut în spate niște păpușari, care i-au ghidonat pe șioferii protestatari întocmai ca niște marionete. Timp de o zi, șioferii de la ETA au blocat traficul în municipiul Rm. Vâlcea, fără o anunțare prealabilă. Oare șioferii protestatari nu au auzit și de alte forme sindicale de exprimare gen grevă japoneză? Se pare că nu. Fiind prima grevă din istoria existenței SC ETA SA, am fost curio și să aflăm ce anume îi mână în luptă pe șioferii supărați. Salariile mici? Sigur că da, sunt mici, trebuie mărite, dar de ce n-au protestat și în anii trecuți, împotriva foștilor directori care au înregistrat pierderi? Demisia actualului director? Oare de ce? Pentru că de la venirea lui Ion Popescu în fruntea societății s-au montat camere de luat vederi la garaje, iar consumul la combustibil este controlat la sânge? Iată câteva întrebări la care ar trebui să reflectăm cu toții, nu numai angajații ETA. Pentru a afla mai multe informații, l-am abordat pe actualul director Ion Popescu, pentru realizarea unui interviu, cu ajutorul căruia să facem lumină în cazul ETA. Facem precizarea că de și are probleme serioase de sănătate, Ion Popescu nu intenționează să demisioneze, asta pentru a nu le face pe plac ” dușmanilor” .  Â
Rep.: Domnule director Ion Popescu, la începutul acestei săptămâni la societatea pe care o conduceți a avut loc un protest spontan cel puțin ciudat. Ce s-a întâmplat, de fapt?
Ion Popescu: Dvs. ați început cu o certitudine, adică la SC ETA SA a avut loc (spuneți dvs.) un protest spontan. Văd că așa se pune problema în toată mass-media, și mai ales așa o justifică acum și protestatarii. Mie însă, întrebarea mi se pare că este mult, mult mai interesantă. Ce s-a întâmplat de fapt? Deci, doriți adevărul (așa cum îl șitim noi). Să vedem dacă vă convingem atât pe dvs. ca ziarist, cât și pe oamenii interesați, care vor să șitie ce s-a întâmplat cu adevărat la SC ETA SA în aceste două zile și de ce a fost blocat (spunem noi, ILEGAL), transportul în comun în municipiul Rm. Vâlcea. Nu șitiu dacă reu șim, dar faptele sunt acestea.
În primul rând, totul a început în luna martie 2013, când am convocat conducerea Sindicatului Liber al Șoferilor din cadrul SC ETA SA, în conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Muncă valabil pentru perioada 2012-2014, care la art. 51 avea o prevedere care spune așa: ” Următoarea negociere a salariilor va avea loc în luna martie 2013 pe contractul existent. Dacă negocierea nu va avea loc din motive diferite, salariile existente la data de 01.04.2013 vor fi majorate cu cel puțin rata inflației pe perioada martie 2012-martie 2013″ . Conform Procesului verbal înregistrat la secretariatul societății cu nr. 1316, încheiat în șiedința comună din data de 05.03.2013, au avut loc negocierile între conducerea societății și întreaga conducere a sindicatului (unde am discutat mai multe probleme ale societății, inclusiv despre angajările pe cele 28 posturi vacante, pe care le-am făcut până la acea dată, cu motivațiile pentru fiecare în parte, fără să avem opoziție din partea sindicatului). Referitor la majorarea salariilor, le-am comunicat faptul că dorim și încercăm să găsim o soluție financiară (bani) să plătim creșterea salariilor cu indicele de inflație comunicat de INS pentru anul 2012 (cred că a fost de 3,25%), cu condiția ca legea să ne permită acest lucru. Și ca să fim expliciți și foarte preci și, v-aș ruga să-mi permiteți să citesc și să redau exact prevederea legală, ca să eliminăm suspiciunile unora sau ignoranța altora.
La art. 53 din Legea nr. 5 a Bugetului de Stat pe anul 2013, alin (1) se spune că: ” operatorii economici definiți la alin (1), punctul b) (unde se încadrează și SC ETA SA), determină cheltuielile cu salariile, astfel:” și continuă la lit.a) ” care au înregistrat pierderi în anul precedent sau care primesc subvenții de la bugetul de stat și bugetul local pentru activitatea de exploatare NU POT depă și nivelul cheltuielilor cu salariile realizate în anul precedent (2012), cu încadrarea în nivelul aprobat prin bugetele de venituri și cheltuieli ale anului precedent” . Și Legea continuă la lit. b): ” operatorii economici care au înregistrat profit în anul precedent (adică 2012) pot majora cheltuielile cu salariile realizate în anul precedent, cu încadrarea în nivelul aprobat prin bugetele de venituri și cheltuieli, cel mult cu indicele mediu de creștere al prețurilor, prognozat pentru anul 2013″ .
Din păcate, pentru salariații de la SC ETA SA, NU SE POATE APLICA această prevedere, deoarece în anul 2012 societatea a înregistrat pierderi (ca de altfel în fiecare an din cei 14 ani de când există ETA ca societate comercială).
Deci, să traducem și să concluzionăm. Să presupunem că eu, ca director general al societății îmi asumam riscul (enorm pentru mine și familia mea) ca să majorăm salariile, depă șind în anul 2013 nivelul cheltuielilor cu salariile realizate în anul precedent (2012). Aș fi găsit până la urmă o soluție economică să ne încadrăm până la sfârșitul anului în nivelul cheltuielilor salariale prevăzute în buget. Nu de această sancțiune posibilă îmi era mie frică. Ce făceam însă cu interdicția totală de a mări salariile (punctul b din lege), în condițiile în care societatea nu a reu șit să realizeze profit în anul 2012. În această situație riscul și sancțiunile în condițiile acceptării majorării ar fi fost năucitoare pentru mine. Nu aș fi putut plăti toată viața mea sumele de bani acordate salariaților ca majorări de salarii. Eu am găsit o altă soluție legală de a majora salariile solicitate de salariații de la SC ETA SA (mai ales ale șioferilor, mecanicilor și personalului auxiliar), am propus-o sindicatului, dar am fost refuzat, pe un motiv de solidaritate sindicală. Repet, soluția propusă de mine era una legală și am fi putut să respectăm și prevederile legii amintite mai sus.
Și atunci va întreb și eu, chiar dacă o fac retoric. Se justifică un astfel de protest, fie el și unul ” spontan” cum îl caracterizează unii? Păi dacă nu șitiți vă spun eu. Au mai fost astfel de încercări, mai ales începând cu perioada martie-aprilie anul acesta, când orice inițiativă a noastră, a celor de la SC ETA, era atacată și ” pe la colțuri” și în locuri ” publice” . Lucrurile începuseră să meargă din ce în ce mai bine și probabil că acest lucru deranja pe mulți. Dezamăgirea mea cea mai mare este că sunt câteva ” cozi de topor” la ETA, care se lasă manipulate (poate inconștient) și care cred că vor fi recompensați în vreun fel. Dezamăgirea lor va fi și mai mare decât a mea, pentru că vor vedea că în curând nu vor câștiga nimic, dar vor pierde respectul și sprijinul meu de coleg al lor. Ar fi sub demnitatea mea să mă răzbun pe ei. În rest, îi las ” în plata” Celui de Sus.
Cât despre așa-zisul ” protest spontan” din zilele de 10 și 11 iunie 2013, organizat de ” nucleul dur” din rândul șioferilor ” cu probleme grave de comportament în trafic și în societate” (așa spun cetățenii în reclamațiile pe care mi le trimit la adresa lor), condu și și mobilizați, în mod paradoxal și jignitor la adresa șioferilor, de o femeie, care nici nu este membră de sindicat, dar este ” mare dispecer la ETA” , știu că se pregătea de circa o săptămână, aproape clandestin, prin diverse întâlniri, telefoane, chemări la luptă etc. Cineva din conducerea Primăriei mi-a reproșat că de și șitiam despre eveniment, nu am luat măsuri să-l dezamorsez. Probabil că nu șitia că, de marți, eram în spital la București și abia sămbătă m-am întors în Rm. Vâlcea, iar duminică seara, când am primit informația că luni dimineața începe protestul șioferilor și nu vor ie și autobuzele în oraș am convocat urgent pe șieful Departamentului de Transport Public și pe două persoane din conducerea Sindicatului, președintele și vicepreședintele. Am rămas de la ora 20:00 până la ora 23:00 să încercăm să găsim o soluție și ne-am despărțit cu varianta propusă de mine, foarte riscantă de altfel pentru mine, pentru motivele arătate mai sus, urmând să-l informez luni dimineața la șiedința operativă de la primărie pe domnul Ion Gigi Matei, că îmi asum personal responsabilitatea de a acorda majorarea de salariu solicitată de sindicat și că prin alte măsuri economice, inclusiv externalizarea unor servicii, vom recupera depă șirea fondului de salarii, astfel încât să ne încadrăm până la sfârșitul anului în nivelul aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2013.
Era singura soluție legală sustenabilă, care dacă primea aprobarea în șiedința comună de luni 10.06.2013 a Consiliului de administrație și AGA (convocată în urmă cu 2 săptămâni) problema majorării salariilor de la ETA era rezolvată.
Când luni dimineața am venit la ora 5:20 la ETA, bucuros că am găsit rezolvarea pentru revendicările șioferilor, am rămas stupefiat. Conducerea sindicatului nu era acolo, iar încercarea mea de a forma un colectiv de 5-6 protestatari cu care să discut această problemă s-a lovit de refuzul categoric al celor 5-6 agitatori, vehemenți, total nepolitico și și bine instruiți. Abia atunci mi-am dat seama că nu majorarea salariilor era revendicarea lor, ci demisia directorului general, condiție pe care au susținut-o și în fața conducerii primăriei, a consilierilor locali și a membrilor Consiliului de Administrație.
Vreți să șititi și de ce? Păi ia să vedem: Cine a luat măsuri și a dat dispoziție (trebuie să recunosc, nu așa de dure cum ar fi trebuit) să fie sancționate sustragerile sau depă șirile nejustificate de motorină din SC ETA SA? Cine a îndrăznit până acum să monteze la ETA, pe autobuze, sonde și aparate de măsurat GPS pentru identificarea poziției autobuzului în trafic, a locației, a timpului real și a cantității de motorină sustrase, atunci când eventual se întâmpla un astfel de eveniment? Cine a instalat camere de luat vederi în incinta societății pentru identificarea modului în care se deplasează persoanele și mijloacelor de transport prin curtea ETA și mai ales la poartă (dispecerat!?) și punctul de alimentare cu motorină? Cine a aplicat sancțiuni administrative șioferilor care nu au respectat programul de transport, care nu au respectat călătorii care circulă cu autobuzele de la ETA, care vorbesc foarte urât și colorat cu cetățenii râmniceni? Cine a dat dispoziție ca șioferii să fie verificați permanent de controlorii de trafic și să raporteze dacă au la ei, în autobuz, toate documentele și atestatele cerute de lege, dacă dau bilete călătorilor, dacă își fac monetarul zilnic și respectă disciplina financiară și gestionară, dacă opresc în stații, dacă pleacă cu călătorii pe scări, dacă deschid u șile autobuzelor în stații, dacă îi respectă pe bătrâni, persoane cu dizabilități, și pe oricare dintre cetățenii care circulă cu mijloacele de transport în comun, indiferent de sex, vârstă, religie, etnie, într-un cuvânt, dacă arată respect față de cetățenii pe care îi transportă?
Păi este bine domnule director general Ion Popescu, cine ești dumneata să îndrăznești să pui la punct ” neamul lui manivelă” ? Stai în banca ta, că imediat îți facem un ” protest spontan” , blocăm transportul în comun și s-or găsi câțiva șiefi sau consilieri locali care îți râvnesc ” scaunul” mai de mult și le dăm noi argumente să te destituie dacă nu ești cuminte. Păi te pui cu ” neamul lui manivelă” ? Noi avem mușchi, nu caracter. Ce e ală! Pe ce lume trăiești? Ce e aia Legea Dialogului Social, Codul muncii etc., vezi domnule de treabă! Legea o facem noi, șioferii, doar suntem stăpânii și proprietarii autobuzelor de la ETA. Ce primărie domnule, ce Consiliu Local, ce cetățeni, ce tot vorbești prostii, domnule Popescu?
Ei, doamnă reporter, am dat-o eu pe glumă, dar nu e gluma mea. Sincer vorbind, este, de fapt, tristețea mea că, iată și în anul 2013 sunt indivizi în țara asta, care nu s-au trezit încă din ” somnul revoluției” și a ” spiritului de turmă” din perioada anilor ’90, când în România a dictat arbitrariul, interesul meschin, lovitura (lucrătura) mișelească pe la spate, minciuna, prefăcătoria, jocurile de culise ale grupurilor și grupulețelor, încă mai domnea pe atunci, clasa muncitoare conducătoare care a făcut praf și pulbere întreprinderile unde lucrau și unde îi schimbau pe specialiștii și pe oamenii valoro și de acolo, după bunul plac al grupurilor de presiune.
Rep.: Sunteți obișnuit cu protestele, putem zice… În perioada cât ați condus USG, înainte de privatizare, ați avut parte, la fel, de o perioadă tumultoasă, chiar cu greve ale angajaților…
I.P.: Da, trebuie să recunosc acest lucru. Dar atunci eram mai tânăr. Și motivele protestelor erau într-un fel altele. Atunci se punea problema dacă USG trebuia să mai rămână a doua societate ca mărime de pe platforma chimică din Rm. Vâlcea sau să se lichideze. Lucrau acolo 1.500 de salariați și vă dați seama ce ar fi însemnat asta pentru cei 1.500 de salariați și familiile lor. Dar pentru Platforma chimică și municipiul Rm. Vâlcea!? Un adevărat dezastru economic. Și am rezistat aproape 3 ani, până la privatizare. Îmi aduc aminte că rămăsesem practic singur împotriva tuturor. Dar aveam în schimb putere. Așa a rezistat USG 3 ani până a fost privatizată și iată că există și acum. Acolo, singurul meu șief a fost ministrul Mușetescu, Dumnezeu să-l ierte pentru că a murit acum câțiva ani, care m-a chemat și mi-a spus: ” Ai toată împuternicirea și sprijinul meu, nu te schimbă nicio putere locală, indiferent de numele și relațiile lor politice, l-am informat pe Prim-ministru. Ai o singură obligație față de mine și guvernul României, să reziști până la privatizarea USG-ului pe care o dorește FMI-ul în maximum un an. Spune ce dorești” . Răspunsul meu a fost rapid: ” Vreau bani de la Guvern pentru a putea să rezist măcar o perioadă de un an” . Vreți să șitiți răspunsul lui? N-am bani, nu pot să-ți dau nimic. Descurcă-te! Bați palma? Bineînțeles că am bătut palma și am plecat la Rm. Vâlcea. Pe atunci lucram în domeniul privat și aveam mulți bani. A fost o provocare pentru mine și am plecat după 25 de ani de locuit în București, m-am stabilit în Rm. Vâlcea și acum dau socoteală unor șioferi de la ETA. Așa-mi trebuie. Nu mă plâng, dar sunt profund dezamăgit, mai ales când văd că sunt politicieni care vor să pescuiască în apele tulburate de unii salariați de la ETA – Rm. Vâlcea. Ce vor pescui, nu șitiu?!
Dar aș vrea să mai continui cu situația de la USG pentru că este interesantă, chiar și pentru unii salariați de la ETA. USG-ul avea atunci o pierdere de doar 700 de miliarde de lei (adunate în ultimii 5 ani), datorii de cca. 1.500 de miliarde de lei și 1.300 de salariați, cărora trebuia să le asigur lunar salarii de 12 miliarde de lei, pentru ei și familiile lor. La sfârșitul perioadei, când am plecat de acolo în 2003, după privatizare, am ajuns la cca. 360 de miliarde pierdere, 1.200 de miliarde datorii și 1.500 de salariați (cu 200 de salariați în plus), cărora în cei aproape 3 ani le majorasem salariile cu cca. 120%, adică de aproape 3 ori față de 2001, cu 20% salarii mai mici decât Oltchim, ceea ce era considerată pe atunci o mare realizare. Crescuse producția de sodă calcinată de 3 ori.
Ceea ce se întâmplă acum la ETA este o bagatelă pe lângă ce greutăți am întâmpinat la USG. APAPS-ul (Statul) voia să închidă USG, ca să o poată privatiza mai ușor și mai rapid, Consiliul Județean voia și făcea presiuni să închid societatea pentru a putea să negocieze mai ușor cu Guvernul pentru transferarea USG la Consiliul Județean așa cum s-a întâmplat și cu CET Govora, iar viitorul proprietar, firma BEGA din Timișoara, cea care câștigase licitația pentru vânzarea USG-ului făcea presiuni, de multe ori cu amenințări și chiar încercări de ” stimulare” pentru a închide societatea și a o cumpăra pe nimic.
Rep.: Credeți că se află cineva în spatele protestatarilor de la ETA care vă cer demisia?
I.P.: Probabil că au fost coordonați și ieri de acela și ” păpușar politic” din municipiu, pe care îl șitiu pentru că este atât de nătâng, încât iese mereu în față, legându-se mereu de ce se mai întâmplă pe la ETA, ori de câte ori i se oferă posibilitatea. Este un individ, anost și insignifiant, care tot adună de ceva timp documente și informații din societatea noastră, doar, doar va ie și ceva. Sunt mereu informat despre unele persoanele care nu sunt loiale societății și se vând pe promisiuni și speranțe deșarte, dar ce să le faci unor astfel de persoane fără caracter? Și pe ei îi las ” în plata Celui de Sus” , care va fi mult mai dură decât o ” posibilă răzbunare” a mea, cum vor unii să acrediteze ideea.
Rep.: Sunt implicații de ordin politic în acest demers al angajaților?Â
I.P.: Acum sunt absolut sigur! Până acum mai ezitam, dar acum sunt convins de vorbele și chiar de acțiunile unor oameni. Însă ce mă intrigă cel mai mult este faptul că chiar unii dintre colegii noștri, oameni politici se lasă ușor păcăliți de cântecul de sirenă al viitorilor posibili votanți și încearcă să pescuiască în ape tulburi. Este dezamăgitor și de ce nu, chiar derutant pentru mine. Trebuie să mai reflectez cu privire la înțelesul corect al noțiunii de prieten sau coleg, chiar și de partener politic. Da, sigur, nu toți oamenii trebuie să fie după chipul și sufletul tău. Caracterul adevărat, curat este acela pe care îl afișezi în public și mai ales în situații dificile. Eu nu le doresc să fie într-o situație similară, pentru că abia atunci își vor da seama cât sunt de singuri. Iată că am început să filosofez și nu e bine.
Rep.: Cum s-a ajuns la determinarea angajaților să renunțe la protest?
I.P.: Răspunsul meu este unul foarte simplu și direct. Numai legea este cea care poate să rezolve problema într-un conflict, mai ales atunci când acesta este provocat în mod nelegal. Sigur că și negocierile sunt bune, dar când ai certitudinea că scopul conflictului este cu totul altul decât cel clamat în public, renunți la negociere, care vezi că este o pierdere de timp și ceri instanțelor de judecată să soluționeze cazul în spiritul și litera legii.
Găselnița asta cu protest spontan este o prostie. Aproape toată presa care a comentat acest subiect greșește în continuare denumind această acțiune, protest spontan.
Legea Dialogului Social nr. 62/2011, la art. 181 spune clar, fără a lăsa loc niciunei interpretări ” orice formă de încetare colectivă și voluntară a lucrului într-o unitate este grevă” . Conducerea de la ETA a declarat această grevă ca ilegală, pentru simplul motiv că nu au fost epuizate niciuna dintre procedurile obligatorii prevăzute de această lege, respectiv numai după desfășurarea grevei de avertisment și dacă momentul declanșării acesteia a fost adus la cunoștința angajatorilor de către organizatori cu cel puțin două zile lucrătoare înainte.
Ori în cazul de față, din partea reprezentanților nominalizați, cei 10 salariați (reprezentanți ai organizatorilor) nu s-au derulat niciun fel de proceduri legale dispuse de legea dialogului social.
Am invederat instanței și faptul că organizatorii au incitat toți salariații, încălcându-se astfel dispozițiile legale ale art. 205 din Legea Dialogului Social care dispun: ” În unitățile sanitare și de asistență socială, de telecomunicații, ale radioului și televiziunii publice, în transporturile pe căile ferate, în unitățile care asigură transportul în comun… greva (numai dacă este legală) este permisă cu condiția ca organizatorii grevei să asigure serviciile, dar nu mai puțin de o treime din activitatea normală” .
De asemenea, conform art. 190 din aceea și lege, greva nu poate fi declarată decât pentru interese cu caracter profesional, economic și social ale angajaților, nu pentru alte aspecte ce nu au legătura cu acestea (managementul societății, demisia conducerii sau statut personal angajat).
Iată câte prevederi legale au fost încălcate de organizatorii acestei greve și de aceea am înaintat instanței de judecată pentru litigii de muncă de pe lângă Tribunalul Vâlcea, pentru declararea grevei ca ilegală, declanșată în data de 10.06.2013, reluarea de îndată a activității programului de transport, sancționarea greviștilor și obligarea acestora la plata de despăgubiri bănești.
Rep.: De când ați ajuns director la ETA Rm. Vâlcea ați încercat să le oferiți condiții mai bune angajaților. Ce anume ați făcut în beneficiul lor în acest timp?
I.P.: Îmbunătățirea condițiilor de muncă și viață ale personalului a constituit pentru mine obiectivul prioritar nr. 5 din Planul de management și din criteriile de performanță ale directorului general, aprobate de către Consiliul de Administrație pentru acest an.
Până în prezent, noua conducere a societății a luat o serie de măsuri cu caracter social având ca scop, îmbunătățirea condițiilor de muncă și de trai pentru salariații societății și menționez doar câteva:
– având în vedere activitatea stresantă pe care o desfășoară șioferii de pe autobuze și necesitatea ca aceștia să aibă permanent un dialog civilizat cu călătorii, s-a înființat în incinta sediului societății un cabinet psihologic pentru efectuarea controlului psihologic periodic, obligatoriu, precum și pentru asigurarea unei asistențe psihologice permanente pentru toți salariații societății; Costurile cu deschiderea acestui cabinet psihologic sunt minime, iar cheltuielile cu salariul unui psiholog sunt cu mult mai mici decât costurile efectuate până în prezent pe bază de contract pentru controlul psihologic obligatoriu.
– s-a repus în funcțiune fosta cantină, prin închirierea spațiului existent la o firmă de catering, pentru asigurarea hranei pentru salariații societății. După 3 luni s-a închis această cantină din cauza lipsei de clienți.
– s-au reparat și modernizat halele de producție, în special cele care deservesc Atelierul mecanic și Service-ul auto pentru terți, atât pentru dezvoltarea și diversificarea activității acestora, cât și pentru asigurarea unor condiții decente de muncă, mai ales pentru perioada de iarnă (fără căldură, u și fără închidere corespunzătoare, acoperiș deteriorat prin care ploua, pereți deteriorați, geamuri lipsă etc.)
– a fost reparat acoperișul clădirilor (cca.650 mp) și în prezent în aceste spații nu mai plouă, ceea ce a determinat o îmbunătățire a condițiilor de muncă a salariaților din acest sector de activitate și a fost eliminat riscul unor incidente de electrocutare, datorită faptului că ploua atât pe cablurile electrice cât și pe tablourile de siguranță. Acțiunea va continua și săptămâna viitoare, când vom finaliza acoperișul unei hale de reparații de circa 600 mp, cu forțe proprii, la 10-15% din prețul pe care l-ar fi trebuit să-l plătim la terți.
– a fost reparat, reamenajat și modernizat atelierul de înlocuire și schimbare a roților și anvelopelor pentru autobuzele și microbuzele societății (această activitate a fost externalizată până în prezent) și a fost dotat cu obiecte de inventar și utilaje moderne (fără costuri suplimentare), asigurându-se astfel o reducere a costurilor de producție de cca. 50.000 lei/an;
– au fost achiziționate utilaje, obiecte de inventar și SDV-uri noi, pentru dotarea atelierului de reparații autobuze și microbuze (compresor și aerotermă de mare capacitate pentru încălzirea halei de reparații, furtune flexibile pentru eliminarea fumului și noxelor din incinta halei, strung și ma șină de găurit pentru prelucrare piese și componente motoare etc.), asigurându-se astfel o îmbunătățire semnificativă a condițiilor de muncă pentru salariații societății;
– a fost contractată și executată lucrarea de înlocuire a cablurilor și tablourilor electrice din incinta halelor de reparații, la propunerea controlului efectuat de ITM, lucrarea fiind realizată de către Pro-Imsat Vâlcea, în contul datoriei pe care aceasta o avea față de SC ETA SA și care practic era extrem de greu de recuperat, având în vedere că această societate se află în procedură de insolvență. Nimeni altcineva nu ar fi reu șit să rezolve această problemă extrem de importantă pentru viața muncitorilor din atelierele mecanice, dacă nu interveneam personal să facă această lucrare, pentru că fiind în insolvență nu aveau nici un interes să cheltuiască bani, doar de dragul salariaților de la ETA;
– în luna octombrie anul acesta vom aduce 8 autobuze noi, care vor asigura condiții de muncă pentru șioferii care le vor deservi (16-20 soferi) cu mult, mult mai bune decât autobuzele pe care lucrează în prezent, când vara le este prea cald (fără aer condiționat), iar iarna îngheață împreună cu călătorii în autobuze fără căldură, în care uneori plouă sau ninge.
Credeți că este mult, este puțin? Muncitorii vorbesc, nu o spun eu, că în cele 6 luni de când am venit la ETA am făcut pentru muncitori și pentru viața socială mai mult decât toți directorii care au condus societatea în ultimii 14 ani. O fi bine, o fi rău? Întrebați muncitorii din ETA. Eu doar am răspuns la întrebarea dvs.
MAGDA POPESCU
Lasă un comentariu