O scrisoare venită pe adresa electronică a publicaţiei noastre are menirea de a scoate la iveală adevărul despre comportamentul şi profesionalismul profesorului de Limba Română de la Colegiul Naţional „Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea, Ion Predescu. Dezvăluirile sunt făcute de un fost elev al cadrului didactic menţionat, care doreşte, din motive lesne de înţeles, să-şi păstreze anonimatul. Nu dorim să comentăm afirmaţiile şi acuzaţiile din această scrisoare în niciun fel, pe care o vom publica în integralitate, însă ar fi cazul ca membrii Comisiei de etică din cadrul Ministerului Educaţiei să se autosesizeze şi să ia măsuri. De altfel, şi pentru actualii şi foştii elevi ai profesorului Predescu a venit timpul să rupă tăcerea…
• Colegiul de redacţie
Iată scrisoarea:
„Am citit cu plin interes articolele publicate în ultimul timp, şi mă bucur că în sfârşit cineva a luat atitudine şi a reuşit să înlăture acest profesor în procesul predării elevilor. Am fost elev al domnului profesor şi am doar câteva menţiuni de făcut despre dânsul. (…)
Am terminat de ceva timp liceul, dar încă mă bântuie faptul că în acei 4 ani de zile nu am reuşit să îmi îmbunătăţesc abilităţile de vorbire şi de a reuşi să îmi moderez greşelile gramaticale pentru că după cum bine ştim – dacă nu exersezi un lucru mult timp, ajungi să ai ceva lacune să ai ceva pierderi pe care e greu să le mai recuperezi.
Am reuşit să iau examenul de maturitate cu o notă relativ bună, dar pe propriile puteri mai ales la Română, pentru ca nereguli în predat şi «concepte» diferite există peste tot şi nu o să intru în detalii. Timp de 4 ani de materie predată săptămânal 4 h/săptămâna, recunosc cu vina de a eşua în a lua atitudine că nu am învăţat absolut nimic, că nu am făcut o oră de limba Română în care să fi învăţat ceva.
Întregul colectiv s-a complăcut în situaţie şi am «reuşit» să nu învăţăm nimic…
Cum se desfăşurau orele la limba Română?
– prof. Predescu îşi lua «sub aripa» favoriţi – mai ales domnişoare aspectuoase la care se uită fără pic de ruşine ce stârnea amuzamentul colegilor de sex masculin.
– eram trimişi ca nişte sclavi să îi aducem de mâncare, să îi aducem pastile de la farmacie (eram unul din preferaţii dânsului pentru astfel de aspecte din cauza unor cunoştinţe comune şi dintr-o mică cultură generala desluşeam ce probleme avea dânsul de sănătate lăsând la o parte problema dânsului cu boala ce ţine de dermatologie).
– am fost trimis în timp ce susţineam teza chiar la început până la casa dânsului să îi «repar» televizorul :)) o întâmplare chiar amuzantă pot spune.
– am fost trimis cu pachete speciale pentru diferiţi domni şi doamne de la muzeul din centrul oraşului, nu ştiu sigur cum se numeşte – cel în care se află sau aflau picturi şi tablouri …aproape de Mall.
– notele curgeau astfel: te considera puţin mai slab pregătit intelectual după expresia «vii de la ţară» – nota ta era undeva la 6-7, te trecea pentru că trebuia să te treacă şi nu îşi permitea să te lase corigent şi să te impui cumva într-un consiliu profesoral printr-un alt profesor;
– după cum spuneam, domnişoarele cu un aspect plăcut ochiului, primeau adesea 10 sau 9 fără să spună două cuvinte legate de materie.
– existau doua, trei răspunsuri de care domnul profesor era încântat să le audă, niciodată să nu îţi permiţi să vorbeşti altfel pentru că se înfuria şi în catalog curgea cu 2 şi 3.
– colegii care nu veneau la ore din instinctul de a scăpa de oră, nu primeau absenţă şi când o primeau era trecută doar să aibă acolo o absenţă la ora dumnealui.
– băieţii aveau mereu note slabe orice ar fi făcut, oricât ar fi învăţat.
– aducea adesea cărţi scrise probabil de prieteni şi amici ai acestuia, şi erai oarecum obligat să le cumperi de la dânsul să faci o impresie bună prin care să îşi crească nota.
– modul de predare? o colegă ce scria foarte frumos pe tabla albă, dar şi cu – scuzaţi-mi expresia – posterior la fel de frumos, copia fragmente dintr-o carte de BAC şi dânsul în timp ce noi copiam înscrisurile de pe tablă se plimba printre bănci adesea cu privirea la posteriorul acelei colege.
– când aveai ocazia de a discuta cu dânsul te întreba doar de provenienţă şi cunoştinţele de unde proveneai tu ca şi familie având o afinitate asupra locului din care şi el provine, comuna Bărbăteşti.
– în acelaşi timp, modul de adresare asupra domnului profesor era «domnule doctor doctor profesor» pentru că tindea să ne spună la fiecare oră ce academician bun era acesta socotind că a plasat în dicţionarul limbii române câteva cuvinte şi că este doctor în filosofie şi istorie dacă nu mă înşel.
– nu a predat niciodată materie legată de examenul de bacalaureat, ci doar concepte.
– limbajul dânsului era format astfel : 25% cuvinte în limba latină pe care evident nimeni nu ştia ce înseamnă, deşi folosea foarte des expresia pe care probabil nu o să o uit prea curând: cogito ergo sum sum ergo deus est. 25% fraze formate în special cu acest cuvânt repetat obsesiv: concept, iar restul baliverne pe care le născocea acesta.
– plin de sine, noi copiii cu capul în pământ fără a putea avea un argument sau o dispută asupra oricărui «concept».
– asupra elevilor ce nu foloseau limbajul adecvat descris mai sus, li se aduceau injurii de orice natură, de la cuvinte la care sigur nu aveai cum să le înţelegi, la tradiţionalul românesc: «du-te-n p*** mă-tii !».
Încă o dată regret că nu am acţionat în timp ce am fost în perioadă liceului pentru că atunci poate am ales efectul de turmă şi nu gândeam la fel ca şi acum, dar a fost o perioadă nefastă ce acum îmi provoacă dezgust şi repulsie.
Are şi o vârstă domnul profesor, respectabilă de altfel şi ar fii mai bine să rămână pensionat şi nimeni nu ar trebui să aibă de a face cu astfel de cadre didactice, oricine întâmpină orice dificultate legată de această natură ar trebui imediat să acţioneze şi să suprime orice tentativă de ameninţări.
Mult respect pentru ce aţi scris,
un fost elev al domnului doctor doctor profesor!”.