România Liberă continuă seria dezvăluirilor despre Centrul de Afaceri Româno-Rus, condus din umbră de foști ofițeri KGB și Securitate-SRI, care au pus umărul la falimentarea petrochimiei românești. Între ofițerii de informații români care au sprijinit activitățile subterane ale „Centrului” figurează și fostul șief al SRI Prahova, Corneliu Păltânea. În primul episod publicat cu titlul „Rețelele secrete ale unui război economic” am relatat despre destabilizarea financiară a combinatului Oltchim Râmnicu Vâlcea, săvâr șită prin implicarea firmei PetroCarboChem (PCC), patronată de doi polonezi, dintre care cel puțin unul a fost ofițer de informații. În al doilea episod („Cum au pierdut ru și controlul din cauză că Adrian Năstase nu a ajuns președinte” ) am relatat despre modul în care foști ofițeri ru și, cu ajutorul ofițerilor români corupți, l-au folosit pe electricianul Constantin Samson ca paravan pentru înființarea, în 2003, a Centrului de Afaceri Româno-Rus cu scopul de a crea ” o mare bază de date” și de a controla petrochimia românească. În numărul de astăzi dezvăluim numele politicienilor care au sprijinit înființarea Centrului, așa cum au fost relatate de Samson. Între oamenii politici figurează nume grele precum Ion Iliescu (fost președinte), Ioan Talpeș (fost șief al administrației prezidențiale), Mitică Honciu (fost șief al protocolului prezidențial), foștii consilierii prezidențiali Șerban Nicolae, Corina Crețu, Emil Cico Dumitrescu, Dumitru Iliescu sau fostul șief al SPP, gen Gabriel Nagy. Din partea Guvernului, Samson spune că avea sprijin total de la premierul de atunci Adrian Năstase, prin ministrul Industriilor, Dan Ioan Popescu. Dezvăluirile lui Samson despre susținerile politice de care a beneficiat (redăm fragmente din interviu) au fost confirmate pentru România Liberă de generalul (r) Ioan Talpeș. A ajuns în anturajul președintelui țării printr-un infractor Rep: Cu cine v-ați mai sfătuit când ați înființat Centrul de Afaceri Româno-Rus? Constantin Samson: În afară de domnul președinte Iliescu, de Mitică Honciu și de domnul general Talpeș, m-am sfătuit în întâlniri separate și cu Gabriel Nagy, cu Cico Dumitrescu și cu Corina Crețu, cu care sunt în relații de prietenie și acum. Ca și cu Șerban Nicolae, pe care l-am cununat. Rep: Observ că erați un apropiat de Palatul Cotroceni. C.S.: Da, când era președinte domnul Iliescu. Eu am fost în toate vizitele, am făcut parte din toate delegațiile domnului președinte Iliescu (…) Știu că veneau cu nevestele și Omar Hayssam și Munaf (condamnați pentru răpirea jurnaliștilor români în Irak). Rep: De cine mai erați apropiat în 2003? C.S.: Am avut relații civilizate cu Dan Ioan Popescu (ministrul Industriilor – n.n.), care era prieten cu Năstase și D.I. Popescu mi-a spus să fac Centrul. Rep: Cum l-ați cunoscut pe dl Iliescu? C.S.: Prin 1999-2000, prin Cico Dumitrescu pe care l-am cunoscut prin Ilie Alexandru (condamnat definitiv – n.n.) de la Hermes Slobozia. Cico m-a prezentat dlui Ion Iliescu. Iar prin domnul președinte i-am cunoscut pe Gabi Nagy, Mitică Honciu, Corina Crețu, Dumitru Iliescu (…) Rep: De ce ați înființat Centrul de Afaceri Român- Rus (…) Să aduceți vizitatori din Rusia? C.S.: Nu, ne gândeam la o relație strict economică. În 2003, m-am întâlnit cu un prieten (Liviu Niță, condamnat definitiv – n.n.), care mi-a zis: „Bă, Costele, de ce nu facem și noi un centru de afaceri româno-rus. Expune-le ideea , că tu ai cui să expui, ai susținere la autorități” . Și i-am spus prima dată lui Mitică Honciu, care era șieful grupului prezidențial la Ion Iliescu. „Da’ cum vezi tu asta?” – m-a întrebat el. „Băi, strict ca pe o societate comercială . 50% – noi, 50%- ei ” i-am zis eu. ” Ei cine sunt , Costele?” ” Ei – zic eu – sunt : unu’ e Anatoli Patron, care e președinte la NOVA BANK ( fostă UNIREA – n.n.) Și mai șitiu pe unu’ Iuri Cecan, și mai șitiu pe unu Ustinov, pe unu’ chel, care mai traducea (…) Am mai avut marea onoare să-l cunosc pe Arkadie Volski ( general KGB, fost consilier al lui fostului președinte rus Vladimir Putin „n.n.) Rep: Înseamnă că Rusia era foarte interesată de dezvoltarea relațiilor cu România? C.S.: Era extrem de interesată. I-am spus președintelui Ion Iliescu de proiectul ăsta încă înainte să-l facem. „Ce ziceți, să-l facem?” El a zis „Da, măi, da, să-l faceți, că-i foarte bine” (…). N-am mai așteptat să-l facem ca un grup de interese, de și era un proiect pentru asta (…), dar n-am avut timp, pentru că trebuia să plecăm în vizită (prezidențială „n.n.) la Moscova și voiam să inaugurăm înainte de vizită. Ru și voiau „o mare bază de date” Rep: Ce-ați făcut la Moscova? C.S.: Era vizită prezidențială, când s-a inaugurat și filiala Centrului de Afaceri Româno-Rus de acolo, în prezenta celor doi președinți, Putin și Iliescu (…) Și acolo nu mi-au plăcut niște lucruri. (ezită să spună) Rep: Ce nu v-a plăcut? C.S.: Nu șitiu (…) Cred că nu mă vroiau pe mine președinte acolo. Se credea că trebuiau să facă foarte mulți bani. Și au apărut tot felul de persoane, care nu aveau de-a face cu treaba asta, și asta nu mi-a plăcut (…) I-am întrebat cam ce ar vrea ei să facem și ei au spus să afiliem niște firme din România la treaba asta, să facem baza de date. Ei voiau o bază mare de date, și mie mi s-a părut mult prea stresantă pentru mine treaba asta (…). Rep: Cum a ajuns Păltânea (fost șief SRI Prahova-n.n.) la Centru? C.S.: L-a adus Iurie Cecan (cetățean moldovean, locotenentul lui Anatoli Patron „n.n.) , la consiliul de administrație când am semnat înființarea filialei de la Moscova. Atunci l-am văzut prima dată pe Păltânea și l-am mai văzut odată, la mine în birou, când am cedat părțile sociale.(…) Rep: Cine v-a zis să vă vindeți părțile? C.S.: (…) Eu am decis să vând, când m-am întors de la Moscova (…) Am zis că stresul e mare, nu merge, că vin toți ciudații; nu șitii de unde să-i iei, nu șitii cum îi cheamă, cine sunt, de unde vin. Nu era lumea în care mă învârteam eu. (…). Eu le-am zis „Luați-le!” , că n-a fost cu bani (…). Rep: Cum adică fără bani? (…) V-a obligat cineva? C.S.: Nici vorbă de așa ceva. Nici un ban, nici o copeică. „Eu sunt… mai puțin cu conspirația” Rep: Dar ce voiau „ciudații” ăia care tot veneau la dvs? C.S.: (…) Spuneau ce vrem să facem, cum să facem. Numai că azi discutai cu unii, mâine veneau alții, poimâine alții și, la timpul respectiv, eu nu aveam creierul necesar să înțeleg ce voiau ei. Ei voiau o dezvoltare foarte mare pe subiectul ăsta. Eu de felul meu sunt cu viața de zi cu zi, mai puțin cu conspirația. Rep: Vi s-a părut că sunt oameni care conspiră? C.S.: În nici un caz nu erau ca oamenii din anturajul meu (…) Practic, făceam niște pa și în necunoscut, prea mari pentru mine. Rep: Adică, serviciile secrete nu erau domeniul dvs? C.S.: Clar, nu. Deci clar, nu! Deci clar, clar nu! Trebuia să fiu tot timpul precaut. Să văd, să analizez ce a zis ăla și de ce și ce a zis celălalt și nu voiam treaba asta. Ioan Talpeș: „trebuia să calmăm puseurile nervoase ale Moscovei” Dintre oamenii politici enumerați de Samson, doar generalul (r) Ioan Talpeș a acceptat să ne relateze împrejurările în care s-a înființat Centrul de Afaceri Româno-Rus, confirmând că această societate a fost folosită ca platformă de acțiune a unor foști ofițeri de informații români și ru și. În 2003, Talpeș era șieful administrației prezidențiale și consilierul președintelui Ion Iliescu pe probleme de siguranță națională. „Atunci se șitia cu siguranță că România va intra în NATO și trebuia să calmăm puseurile nervoase ale Moscovei, iar acest centru de afaceri era un mijloc de a relua relațiile, inclusiv prin domnul Volski (fost general KGB, consilier al președintelui Rusiei de atunci, Vladimir Putin „n.n.), pe care l-am cunoscut. Noi atunci am semnat și un tratat cu Rusia, care era o condiție impusă pentru a putea intra în NATO” argumentează Talpeș. Talpeș: „Partea rusă avea informații despre combinate pentru că avea toată arhiva CAER” În legătură cu intențiile din 2003 ale Moscovei de a face din Centrul de Afaceri Româno-Rus o puternică bază de date, cu alte cuvinte să aibă o platformă de unde să facă spionaj având în vedere perspectiva apropiată a aderării României la NATO, domnul Talpeș are o viziune proprie: „Nu se poate vorbi în acești termeni. Uitați-vă la alte țări europene care au relații foarte bune cu Rusia, așa cum trebuie să avem și noi. Trebuie să șitiți că fiecare țară, atât din estul, cât și din vestul Europei, a folosit și va folosi tot sistemul informațional la care putea avea acces” . Faptul că prin Centrul de Afaceri partea rusă a obținut informații în urma cărora investitori ru și și-au adjudecat combinate românești între 2001-2004 „nu era un lucru rău deoarece toate activele au fost adjudecate legal. Oricum, partea rusă avea informații despre ele, obținute cu ani în urmă prin CAER. Ei aveau toată arhiva CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, creat la inițiativa URSS în 1949 ca organizație economică a statelor comuniste europene „n.n.) și ei șitiau care sunt centrele de rezistența industrială ale României și care aveau șiansa de dezvoltare în noua contextura economică a Europei și a lumii” mai spune Talpeș. Talpeș: Blocarea finanțării Oltchim s-a făcut cu concursul unor personaje dintr-o rețea transnațională” În privința încercării PetromChem Carbo de a prelua agresiv OLTCHIM la preț de nimic, cu ajutorul unor persoane care au legături cu foste structuri KGBiste, între suspecți figurând și Păltânea, Talpeș spune că acest ultim combinat nu ar fi ajuns în această situație dacă se privatiza în 2004. „Oltchim a fost negociat încă din 2004. Au venit austriecii cu o firmă, dar li s-a cerut, în plus față de plata oficială, o plată suplimentară de 12 milioane de dolari în numele(…)” . Domnul Talpeș a pronunțat două nume reprezentative ale Guvernului de atunci, dar am evitat nominalizarea acestora deoarece acuzația este extrem de gravă iar persoanele acuzate nu au putut fi contactate. Asupra acestui aspect vom reveni. „Blocarea finanțării Oltchim s-a făcut cu concursul unor personaje dintr-o rețea transnațională de care Păltânea nu este străin” mai spune Talpeș. Talpeș: „Diferența dintre România și Rusia în materie de servicii: la ei serviciile îi controlează pe cei ie șiți din sistem, la noi ofițerii care au plecat aproape că au reu șit să controleze nu numai economia, ci și serviciile” Când l-am întrebat despre directorul Centrului, Corneliu Păltănea (fost șief al SRI Prahova), și despre relațiile acestuia cu foști ofițeri KGB care operează în economia românească, domnul Talpeș a fost extrem de precis. „La ei, ca și la noi, sunt ofițeri sau foști ofițeri de informații care operează în economie, inclusiv în economia subterană. La noi, fostul ofițer Corneliu Păltânea, implicat atât în economia legală, cât și în cea subterană, a slujit doar propriile interese sau interese de grup, nu a slujit țara, de aceea eu i-am și cerut lui Radu Timofte (fost șief SRI „n.n.) să-l dea afară și el l-a dat afară(…) Era evident că Păltânea era în relații cu firme din Rusia și cu foști ofițeri corupți de acolo. Diferența dintre România și Rusia în materie de servicii este că la ei serviciile îi controlează pe ofițerii care au ie șit din sistem, inclusiv pe cei trecuți în rezervă și care acționează în economia subterană, dar la noi ofițerii care au plecat aproape că au reu șit să controleze nu numai economia, ci și serviciile , ceea ce este mult mai grav. Ei n-au slujit statul român, ei s-au slujit pe ei și la ora actuală fac tot posibilul să distrugă statul” spune Talpeș. Poziția PCC PCC, într-un interviu online realizată prin intermediar (o firmă PR) , prin semnătura lui W. Zaremba (fost ofițer polonez de informații al fostului bloc sovietic) ne-a transmis : „PCC consideră privatizarea drept cea mai bună soluție pentru Oltchim și singura soluție viabilă pentru redresarea companiei.(…) În cazul în care vom achiziționa Oltchim în urma unui proces deschis și transparent de privatizare, planurile noastre includ dezvoltarea Oltchim (…) prin reorientarea portofoliului de produse către produse de nișă specializate, cu marje de profit ridicate” . PCC deține și alte combinate de acela și profil cu OLTCHIM (spre exemplu ROCHITA, Polonia), iar „reorientarea portofoliului de produse către produse de nișă” înseamnă, de fapt, închiderea combinatului, spun specialiștii. Reamintim că PCC a intrat pe piața românească în 1998, cu o filială în Ploiești, pe vremea când Păltânea era șieful zonal al SRI. În 2007, PCC a reu șit să achiziționeze de piață aproape 1% din acțiuni Oltchim, metamorfozate printr-o hotărârea a Guvernului Tăriceanu în 12 %. La scurt timp după ce i-au crescut acțiunile, PCC a făcut o plângere la Uniunea Europeană prin care a blocat finanțarea combinatului. De atunci, din cauza lipsei de finanțare, datoriile istorice ale Oltchim au crescut la aproape 500 de milioane de euro. Dacă OLTCHIM se privatizează, acum statul nu va câștiga nimic. Cine este Corneliu Păltânea Sub ochii lui Păltânea au dispărut – prin falimentare sau preluare ostilă – o serie de colo și din industria energetică și petrochimică. După 2005, procurorii au scos la iveală că în perioada în care a condus SRI Prahova, Păltânea a fost implicat în numeroase afaceri ilegale de la organizarea furturilor de combustibili până la folosirea unor ofițeri acoperiți pentru crearea unor firme cu scopul devalizării rafinăriilor prahovene. Păltânea a fost trimis în judecată în mai multe dosare, în două dintre ele fiind deja condamnat (cu suspendare) de prima instanță. Contactat telefonic, Păltânea a negat relațiile de afaceri cu firme și cu foști ofițeri de informații din Rusia. Cine este Constantin Samson Constantin Samson este un prosper om de afaceri care, în urma unor scandaluri presărate cu dosare penale, a ajuns în posesia mai multor foste active ale statului. Până în 1990 a fost electrician pe Șantierul Centralei Nucleare Cernavodă, a intrat în afaceri încă din 1991. A început cu un restaurant în Cernavodă, apoi și-a făcut altul în Azuga; din 1992 și-a deschis un lanț de magazine, apoi a preluat fabrici, uzine, ferme, de notorietate fiind podgoria FRUVIMED, pentru care a fost în litigiu cu fostul șief al SRI, Virgil Măgureanu, pe care, în mod spectaculos, l-a învins.
Cum se putea ajunge în anturajul președintelui Ion Iliescu pentru a înființa un centru de spionaj
