Constantin Samson dezvăluie cum a fost implicat Centrul de Afaceri Româno-Rus în obținerea informațiilor clasificate de la companiile strategice ale României
Centrul de Afaceri Româno-Rus, condus din umbră de foști ofițeri KGB și Securitate – SRI, după cum spun surse din serviciile secrete, a pus umărul la destabilizarea financiară a celui mai mare combinat petrochimic, Oltchim Râmnicu-Vâlcea, alături de firma germană PetroCarboChem (PCC), patronată de doi polonezi, dintre care cel puțin unul a fost ofițer de informații. Constantin Samson, paravan folosit pentru înființarea ” Centrului” , dezvăluie pentru România liberă cum s-au năruit intențiile ru șilor de a controla industria strategică românească odată cu pierderea alegerilor de către PSD – Adrian Năstase.
România liberă, în articolul ” Rețelele secrete ale unui război economic” , a dezvăluit mecanismele prin care PCC s-a dezvoltat în România începând cu anul 1998, an în care a început proiectul inițiat de Banca Mondială și aplicat de Guvernul României de restructurare a colo șilor industriali. Atunci, șieful SRI pe județul Prahova era colonelul Corneliu Păltânea, care a protejat informativ PCC (împiedica înaintarea rapoartelor negative către centrala SRI), după cum menționează în note ale serviciilor secrete, deținute de România liberă.
Păltânea a fost secondat de subordonata sa, maiorul Cristina Andronache. Amănuntul este extrem de important având în vedere că Păltânea, acum în rezervă, continuă să aibă și astăzi relații strânse atât cu anturajul reprezentanților PCC în România, cât și cu cel al Centrului de Afaceri Româno-Rus, unde a fost director general, susțin surse apropiate serviciilor secrete. Un alt amănunt important este faptul că, în prezent, la Centrul de Afaceri Româno-Rus, fosta subordonată a lui Păltânea, maiorul (probabil în rezervă) Cristina Andronache, figurează ca lichidator.
Astăzi, România liberă prezintă împrejurările din 2003 în care a fost înființat Centrul de Afaceri Româno-Rus (CARR), persoanele folosite ca paravane, scopul pentru care a fost înființat centrul, cine a asigurat finanțarea, cine a deținut controlul real, iar în edițiile următoare, îi vom prezenta pe politicienii români care au susținut ” Centrul” . Radiografia activităților acestei instituții suspectate a fi oficina de spionaj rusesc pe teritoriul României a fost făcută de Constantin Samson, cel care a fost folosit pentru a înregistra ” Centrul” la Registrul Comerțului deoarece” avea susținere la autorități” . Samson a deținut 47% din acțiuni, pe care apoi le-a cedat fără bani unui reprezentant al părții ruse.
” La Fitze” , locul nașterii ” Centrului”
Potrivit lui Constantin Samson, discuțiile despre înființarea Centrului de Afaceri Româno-Rus ca loc pentru intermedieri în comerțul cu combustibili, minerale și produse chimice pentru industrie, au început în toamna anului 2002 , la Restaurantul ” La Fitze” din Herăstrău, exact în perioada în care integrarea României în NATO devenise previzibilă (după atentatele teroriste din SUA din 11 septembrie 2001).
La acest restaurant s-au întâlnit Constantin Samson, Iurie Cecan (cetățean moldovean) și Liviu Niță (implicat în scandalul SUNOIL, atunci abia ie șit din închisoare). Inițiativa înființării centrului i-ar fi aparținut lui Iurie Cecan, la solicitarea șiefului său Anatoli Patron, președintele Nova Bank (fosta Bancă Unirea). La rândul său, Patron ar fi fost executantul ordinelor lui Arkadie Volski, pe atunci consilierul președintelui Rusiei, Vladimir Putin. Samson ne-a spus că a fost ales de ru și pentru înființarea ” Centrului” deoarece ” avea susținere la autorități” . Surse autorizate susțin că Anatoli Patron și Arkadie Volski ar fi fost înalți ofițeri KGB.
Paravanul ” Samson”
Constantin Samson a obțiÂnut cu ușurință ” sprijinul autorităților” pentru înființarea Centrului de Afaceri Româno-Rus. Drept urmare, în 2003, Centrul de Afaceri Româno-Rus a fost înregistrat ca societate comercială, în care Samson deținea 47% din acțiuni; Traian Grigore și Gabriela Radu ( subordonații lui Samson) dețineau câte un procent, iar ru și dețineau restul de 51% prin off-shorul ” Alitrade” (50%), reprezentat de Iurie Cecan (cu dublă cetățenie română și moldovenească), plus un procent deținut în acte de Marian Moscovici (subordonatul lui Cecan).
Controlul ” Centrului” era deținut de Cecan, locotenentul lui Patron, care la rându-i executa ordinele lui Volski. Finanțarea era asigurată de partea rusă, după cum ne-a confirmat Samson. Deciziile erau luate tot de partea rusă. Cu alte cuvinte, Samson era folosit drept paravan. Samson ne-a mai relatat că la toate întâlnirile era prezent Iuri Ustinov, fost ofițer GRU, după cum a relatat presa. Pentru Samson, Ustinov era ” un ciudat, cu codiță la spate, care făcea traducerile” .
Țnta: realizarea unei ” baze mari de date”
De și scopul declarat al ru șilor cu privire la înființarea ” Centrului” era intermedierea comerțului cu combustibili, minerale și produse chimice, cel ascuns (spun surse din serviciile secrete, confirmate de Samson) era deținerea controlului (prin crearea dependenței de materii prime) asupra industriei petrochimice românești în contextul previzibilei aderări a României la NATO și al înființării unor baze americane pe teritoriul nostru. În proiect figura, între altele, dezvoltarea comerțului bilateral româno-rus prin afilierea unor firme românești și ” înființarea unei mari baze de date” ; ” banii urmau să circule dintr-o țară-n alta prin Nova Bank” .
(preluare România Liberă)
Lasă un comentariu