Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Câteva cuvinte despre campania d-lui primar Emilian Frâncu

D-l Frâncu, un tip meticulos de felul său, ţine să taxeze absolut orice critică, ca şi cum ar fi un atentat la persoana dumnealui. Cred că are o agendă (cam cât DEX-ul) în care are notate toate aceste poliţe ce aşteaptă să fie plătite. A deschis atâtea fronturi, că dacă mâine ar fi (iar) săltat de DNA, cred că jumătate din oraş ar răsufla uşurată. Iar cealaltă ar ieşi să sărbătorească. Din păcate cuvintele dulci picurate în ureche de aghiotanţi nu schimbă această realitate cruntă. Din fericire pentru restul oraşului, momentul se anunţă a fi aproape.

Mergând pe principiul „cine nu mă laudă este duşmanul meu”, dl. Primar loveşte cu ură de moarte în toţi cei care îşi permit să îi atragă atenţia asupra unor greşeli (ca să nu zic hoţii) evidente pe care le comite în mod repetat. Astfel, dl Bobiţă Cătuşanu, pentru că a îndrăznit să sublinieze că de un timp toate evenimentele artistice finanţate de la bugetul local (jalnice) se derulează prin fundaţia d-lui Damian Mitu (apropiat al primarului) este atacat mişeleşte într-un articol comandat în ziarul Indiscret în Oltenia (http://www.indiscret.ro/articol-scandal-cu-damf-de-antract ). Nu ştiu ce contracte a avut dl Cătuşanu cu primăria în trecut, dar sunt convins că reporterii gazetei sus amintite nu le-au descoperit taman acum, coincidenţa ar fi prea mare. Deci dacă a fost la mijloc ceva necurat, bănuiesc că dl Frâncu a ştiut mai demult. Faptul că a tăcut şi nu a făcut nimic, îl face complice la „treaba murdară”, iar complicitatea d-le Frâncu, din punct de vedere legal (şi moral) se pedepseşte ca şi infracţiune.

Pe acelaşi raţionament (aplicabil oricui), am reuşit şi eu să ajung pe agenda d-lui primar. Pentru că mi-am permis să comentez la una din miile de poze postate de acesta pe facebook un fapt evident şi anume că „2 muncesc, 2 se uită, doi fac poze… şi toţi 6 sunt plătiţi de noi”. De la acest comentariu, m-am pricopsit cu tot felul de comentarii şi remarci – sincer să fiu cam deplasate, dacă e să presupunem că ar veni din partea unui individ „cu toate ţiglele pe casă”-. Am primit explicaţia că cei care munceau „scoteau un ciot pe care urinau prietenii d-lui Puican” şi că, pe scurt, sunt „un nimic” dacă mi-am permis să fac această remarcă. Sincer să fiu, mă deranja demult faptul că un individ, plătit din banii mei îşi permite să piardă timpul cu „şedinţe foto”, când ar trebui să facă cu totul altceva. Desigur, şi lucrările trebuiesc verificate, dar pentru asta există inspector de specialitate. Din câte văd dl Frâncu şi-ar fi dorit un asemenea post, dar din greşeală (a noastră, nu a lui) a ajuns primar.

De asemenea, în Curierul de Râmnic, am remarcat un articol care toarnă lături în capul oricui nu are nimic mai bun de făcut decât să critice „inamicul public” (http://ramnic.ro/articole/gura-leului-60199/2014-01-09 ). Păi, să am pardon, dar când un individ are un asemenea comportament, este condamnat pentru corupţie are în pix bugetul comunităţii şi îl gestionează contrar intereselor acestuia în favoarea intereselor proprii… cam asta e, un INAMIC PUBLIC. Şi se poate considera norocos că spiritul civic al râmnicenilor se rezumă la înjurături, pe la colţuri sau pe faţă. Asta pentru că unii încă mai cred în „îndreptarea păcătosului”. Eu unul nu mai cred în această minune. Pentru ca păcătosul să se îndrepte ar fi trebuit ca mai întâi să se căiască, iar mai apoi să îşi dorească îndreptarea. În mod clar nu avem în faţă un asemenea caz.

Acestea fiind spuse, consider suficiente cele de mai sus pentru a mă declara SĂTUL până peste cap de acest personaj, pe care dacă sincer să fiu, până acum l-am compătimit ca om, dar acum mă îndoiesc că merită arondat acestei specii. Drept urmare mă văd obligat (şi mă simt oarecum vinovat că nu am făcut-o până acum), să clarificăm lucrurile. Voi scrie pe această temă atâta timp cât va fi nevoie, până fiecare om care ştie să citească sau are urechi de auzit va înţelege ce năpastă s-a abătut asupra Râmnicului.

Următorul articol va fi despre modul în care câinii fără stăpân sunt folosiţi ca monedă de schimb în favoarea cesionării serviciului de gestionare din subordinea primăriei (şi evident şi a bugetului alocat acestei activităţi) către membrii de partid şi apropiaţi ai d-lui primar.

Şi teme mai sunt, îmi propun să tratez măcar una pe zi.

* PS: d-lui Emilian Frâncu: nu ştiu dar dacă vă mai aduceţi aminte, dar după ultima întâlnire, la care aţi insistat pe aplicarea OUG 155/2001, aţi fost plecat o bună perioadă de timp (la mititica), după care v-aţi întors declarând că aţi dobândit sentimente mai umane faţă de câinii fără stăpân… O fi fost un semn divin? Dacă da, e clar că nu l-aţi înţeles… să vedem dacă se va întâmpla şi a 2-a oară!

preluare http://puicaniulian.wordpress.com