– Marți, săptămâna aceasta, la Tribunalul București, Secția a II-a Penală, a avut loc judecarea „pe fond „a procesului intentat primarului Râmnicului „ing. Emilian Frâncu, acuzat de luare de mită în contractarea unui proiect arhitectural de modernizare a centrului municipiului Rm. Vâlcea. Autorii proiectului sunt doi arhitecți bucureșteni, deveniți denunțători la DNA, în baza presupunerii că s-ar fi cerut mită pentru a primi banii care li se cuvin din proiectare. Un procuror DNA a însăilat, pe picior, un scenariu pentru realizarea flagrantului. Unul dintre arhitecții proiectanți a devenit suportul unui aparat de înregistrare video-audio, lipit de corp și aflat sub vestimentație, acesta fiind folosit pentru relevarea dialogului infracțional presupus a se purta. În baza a două înregistrări audio-video „unul în biroul directoarei Aura Constatinov, de la postul TV „Vâlcea 1 și cel de al doilea de la hotelul Ibis, din București, unde primarul Frâncu s-a întâlnit cu denunțătorii Sorin Dragoș Popescu și Șerban Marinescu, scenariul s-a consumat. Menționez că autorul denunțului „în baza presupunerii că i s-ar fi cerut mită „a fost Șerban Marinescu. Individul acesta, căruia ” i s-a părut că se cere mită” , a apărut la tribunal, pentru a susține denunțul său, îmbrăcat sport, cu pantaloni bermude, rupți și peticiți, fără șiosete în picioare și adida și, sfidând, prin vestimentație, solemnitatea actului de justiție. Procurorul DNA „secția de Combatere a Corupției, considerând că a fost realizat flagrantul, a dispus începerea urmăririi penale față de Emilian Frâncu. Dar despre desfășurarea procesului vom reveni în numărul viitor, acum dorind să vă prezentăm ultimul cuvânt al lui Emilian Frâncu înainte de a afla condamnarea sa. El a fost condamnat la 4 ani de inchisoare cu suspendare.
ROMEO POPESCU
romeo.popescu@vocevalcii.ro
” Doamnă Președinte,
Sunt foarte obosit, dar, totu și, voi spune ceva, pentru că este viața mea în joc. Vreau întâi să vă fac o mărturisire. Vreau să șitiți că după soția mea și copilașul meu, dumneavoastră sunteți ființa cea mai apropiată de sufletul meu, acum. În fiecare seară, timp de cinci luni de zile, vorbesc cu dumneavoastră, înainte de a pune capul pe pernă, câte în lună și stele, pentru că, doamna președintă, sunt nevinovat. Am stat timp de cinci luni în pușcărie nevinovat și, acum, o să-mi dau și eu drumul și să pot spune tot ce am pe suflet.
Doamna președinte,
S-ar putea să am incoerență în exprimare, uneori. Vreau să încep cu esența acestui caz. Problema este extrem de simplă. Emilian Frâncu doreste pentru comunitatea lui să ceară, sub titlu de rugăminte, la doi arhitecți, două sume de bani, una sub titlu de sponsorizare, cealaltă pentru publicitate, deci pentru binele colectiv și dumneavoastră va trebui să hotărâți pe baza probelor și mărturiilor, dar mai ales este extrem de greu în acest caz, să decelați realitățile. Eu, ori am rugat să primesc sponsorizare, ori am pretins și atunci dați-mi 15 ani de închisoare, așa cum a cerut doamna procuror. Stând în celulă închis cu un procuror, acesta mi-a explicat că și rugămintea poate să fie șiantaj. Da, doamna președintă, poate să fie, dar cu două condiții: să ai cu ce-l șiantaja pe celălalt și să ai ce să îi oferi. Ori denunțătorii nu mi-au cerut niciodată ceva mie și nici eu lor. Deci, e un caz absolut ciudat. Domnul procuror (de dosar „n.r.) a beneficiat de o conjunctură total nefavorabilă mie, a făcut o povestioara frumoasă, pentru că, de la A la Z, rechizitoriul este demontabil și fals. Despre solicitarea mea de la Ibis (hotelul Ibis, din București unde procurorul a filmat întâlnirea „n.r.)Eu mă gândeam înaintea întâlnirii să le fac propunerea cu sponsorizarea, să negociem și, dacă mă refuză, asta edar eu îmi făceam datoria față de oraș. Ei m-au sunat la București și ne-am întâlnit acolo. Înainte aș vrea să vă explic câteva nuanțe pe care sunt sigur că nu le-ați auzit până acum și eu sunt sigur că sunt importante. Vreau să vă spun că la hotel Ibis eu m-am prezentat, datorită stării de oboseală, cu o foaie de hârtie pe care am sintetizat câteva date și niciodată procurorul, spre uimirea mea, nu citează acel text care se vede foarte bine pe foaie. Eu mereu am cerut mărirea fotografiei filei A4, pentru că, fiind mărită, se poate vedea destul de bine ce scrie pe ea, nu pe verso, unde s-a stabilit destul de bine până acum ce e scris. Să revin. Atunci când am bătut palma și am stabilit că putem mări valoarea proiectului cu 10% și că îl vom promova, eu am crezut că acea mărire a fost făcută pentru a-i reveni comunității. V-am mai spus opinia mea, eu consider că dacă cineva, și nu numai eu, toți primarii din țară și orice structură care lucrează în administrație, are această speranță, că cine lucrează în comunitatea lor îi vor ajuta. Sunt zeci și zeci de firme care, odată la trei luni sau șase luni, vin și sponsorizează și ei, niște premii, o serbare și.a.m.d. Domnul Avram (funcționarul de la primăria Râmnicului, citat la proces, dar absent de la interogatoriu „n.r.) ar fi spus următorul lucru: că modul de accesare al acestor fonduri era foarte simplu. Cine câștigă licitațiile și apoi sponsorizează demonstrează că acel sponsor este puternic și putem face cu el o relație comercială adevărată. Deci nu este nimic rău în sponsorizare. ( ) Doamnă, lucrurile sunt extrem de simple, Emilian Frâncu, la Ibis, și-a atins obiectivul cu care m-am dus să mă întâlnesc cu ei. Obținusem promisiunea de sponsorizare și publicitate. Din momentul acela, primarul nu mai are treabă cu sume sau altceva. Spunea dânsul că nu l-am anunțat pe Avram, dar nu mai era treaba mea să îl anunț pe Avram, era treaba lui. Dacă ne întâlneam la mine la birou, atunci era treaba mea, îl chemam pe Avram și îi spuneam să se ducă să rezolve treaba. Din păcate, doamna președinte, drama și nenorocirea mea a fost că am uitat, mi-am șiters din minte, din momentul în care eu mi-am atins obiectivul, am uitat complet despre acest lucru. Cu o zi înainte de flagrant, eu eram împreună ci Mitropolitul Olteniei la tăiat pamblica la un cămin de bătrâni, iar denunțătorul m-a sunat și mi-a zis că mi-a dat un e-mail. I-am spus că am uitat complet de dânsul și să mă sune puțin mai târziu. Cu toate că aceste convorbiri sunt înregistrate, dar eu le mai spun o dată, pentru că este viața mea în joc. După aceea, am sunat-o pe Aura Constantinov și i-am spus textual: Vine un arhitect care o să aibă un mesaj. Deci i-am spus clar: MESAJ. Fata, fiind stresată și având multe pe cap, a înțeles că trebuie să primească ceva, ea nu a reținut cuvântul ” mesaj” . Nu am nimic cu ea, are un comportament desăvâr șit, dar ea, într-un fel, prin acea omisiune, m-a făcut să vin aici, în fața dumneavoastră. Cuvântul ” ceva” în mentalul ei a fost generat de cuvântul ” mesaj” pe care l-am rostit eu. Mai există un semn de întrebare, mare de tot. Eu am crezut că dacă solicităm un termen pentru audierea martorilor, pot depune la dumneavoastră explicarea ambientalului în mod determinant, ca să nu mai pierdem aici 2-3 ore vorbind despre discuția de la Ibis. Vă rog din suflet, citiți explicațiile mele, pentru că este foarte important să șitiți ce s-a întâmplat la Ibis, pentru că acolo, din spusele procurorilor, s-a făcut așa-zisa mită. Vă rog să înțelegeți că eu am crezut că ne veți mai da un nou termen (a fost refuzată solicitarea amânării cauzei, pentru audierea funcționarului public Avram, de la primăria Râmnicului – n.r.), veți citi materialul meu, și dumneavoastră și doamna procuror și atunci, la reîntâlnire, mă întrebați pe mine dacă aveți ceva nelămurit din acest material. Eu v-am văzut pe dumneavoastră că analizați orice, în detaliu și am rugămintea să citiți acele explicații (date de el „n.r.) cu atenție. Am înțeles că a fost depus la dosar, acel material care conține explicațiile mele. Să mergem mai departe. Am stabilit noțiunea cu flagrantul, care de fapt nu a fost niciun flagrant. La începutul înregistrării de astăzi să fiți atentă și să ascultați cum denunțătorul forțează nota și spune, textual: ” L-am sunat azi pe domnul primar și ne-a spus că ne așteptă” . Adică el induce ideea că (Aura Cosntantinov „n.r.) este o persoană apropiată mie. Eu l-am întrebat pe domnul PSD (prescurtare de la Popescu Sorin Dragoș – denunțătorul „n.r.), la Ibis, de vreo 3-4 ori, dacă vrea să aibă legătură directă cu o agenție de publicitate sau cu o televiziune. Nu i-am spus în prima parte ceva despre Vâlcea 1 sau altă televiziune, pentru că nu m-a interesat. Dar când am văzut că PSD spune la orice zic eu ” da” , la orice zic să facem el răspunde cu ” da” (știa că are asupra sa aparatura audi-video de înregistrare montată de procuror „n.r.), m-am gândit la ce să mă mai complic eu cu agențiile de publicitate, când puteam aduce beneficii la o televiziune pe care o cunoșteam și pe care o puteam ajuta și eu, pentru că am fost și eu realizator la prezentarea frumoasă a acestui proiect. Probabil vă veți întreba ce tot are acesta cu publicitatea la un proiect?! Există un răspuns foarte simplu. Proiectul inițial, făcut cu absolut tot, cu Ordinul Arhitecților, cu un comitet făcut de primărie și cu juriu național, era proiectul celuilalt primar, celuilalt executiv. Dar voiam să se șitie că eu am amenajat centrul, voiam să se șitie, pentru orgoliul meu, ca să rămân și eu în nemurirea orașului. Pe mine nu mă interesează niciodată banii sau alte foloase materiale, vreau să rămână ceva după mine. De asta eu țineam foarte mult ca să promovez acest proiect. Au fost momente în care m-ați exploatat, pentru că m-ați ținut la pușcărie, dar să șitiți că într-un fel, dumneavoastră, doamna președinte, m-ați salvat. Felul meu exuberant de a fi m-ar fi făcut să nu fiu în stare să spun măcar un salut cuiva. Nu este posibil ca să semnezi un contract, cum este cazul doamnei Pripas (contabil-șef la primărie „n.r.) și domnul Lepădat (director economic la primărie „n.r.), să nu cunoască acel contract prin care la art. 10.1 spune că valoarea acelui contract se poate plăti în tranșe, două, că acel contract percepe penalizări, și pentru primărie dacă nu plătește la timp, și pentru ei, dacă nu depun proiectul. V-a spus cineva, dintre cei doi, aceste lucruri? Cei doi conducători economici ai primăriei nici măcar nu șitiau că există tranșe. Eu îi trimiteam pe ei să semneze contracte, ca să le citească și să fie atenți la toate amănuntele, că poate eu aveam multe pe cap. Dar, de-abia fiind în pușcărie, am reu șit să citesc atent toate documentele și am descoperit lucruri noi. Am mai descoperit un lucru foarte interesant, acolo spunea așa: NUMAI între 24 și 30 ale lunii se fac plățile. Știți ce înseamnă asta pe fonduri europene? Că cineva, oricum nu eu – în Vâlcea avem un om care de vreo 10 ani se ocupă de contracte pe fonduri europene – se ocupă de plăți și nu are voie să facă plăți în avans. Deci eu am plătit două rate în avans și nu am șitiut, pentru că nu m-au informat persoanele care se ocupă de contracte. După aceea am aflat și eu. Cine trebuia să îmi atragă atenția? Directorul economic și doamna contabil-șef! Dacă eu întârziam plata proiectului, genera 130 de milioane penalizări. Ar fi venit Curtea de Conturi, ar fi constatat și rămânea primarul să plătească totul, pentru că persoanele care se ocupă de contract și de plăți nu au venit să anunțe primarul că a întârziat cu plata. Dar chestia cu plata în avans are alte urmări. V-am explicat toate acestea, ca să înțelegeți că nu primarul are aceste atribuțiuni, pentru că eu nu mă pricep nici la construcții, nici la economie.
Revin cu răspunsul la singura întrebare la care nu v-am răspuns dumneavoastră corect, ferm și pe loc. M-ați întrebat că dacă eu nu am șitiut nimic, dacă nu le-am cerut nimic denunțătorilor, de ce s-au dus la DNA? Întrebare logică pe care mi-am pus-o și eu. Mi-am răspuns că poate este o chestie politică, mi-am dat tot felul de răspunsuri, pentru că ceva-ceva acolo există. Mai există un răspunscei doi (arhitecții Popescu și Marinescu „n.r.) lucrau la o firmă (din Rm. Vâlcea „n.r.), la care eu am refuzat un proiect pentru un bloc de 24 etaje într-o anumită zonă. Se pot întâmpla catastrofe, dintr-un singur cuvânt. La mine s-a produs catastrofa, pentru că s-au dus ăștia la DNA. Am tot explicat tot felul de lucruri, dar nu am explicat un telefon simplu, dat de ei pe data de 5. ( ) În data de 13, eu am sunat și le-am zis că mi-am adus aminte de ei, că nu au mai sunat din ianuarie, că le-am făcut o plată și că ar fi bine să discutăm despre publicitate. Le-am spus să vină în Râmnic să ia direct legătura cu o agenție de publicitate. În acel moment, s-a întrerupt convorbirea, iar după 15 secunde am discutat din nou și am fixat zilele de luni sau marți, în care să vină în Vâlcea. Aceasta a fost discuția completă în 2 minute. Pe data de 14 îi sun, la ora 8 seara, și le spun că eu am bilet de avion pentru ora 1 și că nu ne mai putem întâlni la Rm. Vâlcea și că, ori să vină ei luni după-amiază la Rm. Vâlcea și eu îi aștept, ori ne întâlnim în drum spre aeroport. Și se întâmplă nenorocirea vieții mele. Dă telefon PSD, în data de 15, pe la prânz, și spune că nu mai poate veni. Sincer, m-a enervat, pentru că în contract spune clar că la orice solicitare a noastră ei sunt obligați să răspundă prompt, iar eu trebuia să aflu de la ei cum se mai dezvoltase proiectul, în ce punct a ajuns. Pentru dumneavoastră poate nu are importanță, dar eu mă leg de orice cuvințel ca să îmi dovedesc nevinovăția și de aceea m-am enervat eu când PSD a făcut declarația încât am uitat că sunt în fața unei instanțe și am început să gesticulez la fiecare minciună pe care o spunea PSD. Mărturia lui PSD este plină de minciuni, minciuni de tipul că prima oară s-a întâlnit cu mine pe data de 19. Mai spune că pe 25 mi-au dat telefon, dar nu este adevărat. În data de 25 nu au vorbit cu mine. Poate eu dacă nu gesticulam în timpul declarației domnului ateu, studentului ateu, care nu respectă instanța și a venit îmbrăcat în blugi cu petece și cu tene și fără ciorapi, nu vă atrăgeam atenția că dumnealui minte. De asta mi-am cerut de mai multe ori iertare de la dumneavoastră pentru disconfortul pe care l-am creat.
Va urma.