feriți-vă să mai rostiți ” democrație” în România, altfel decât în bătaie de joc! Ion Iliescu a cerut gloanțe de război și baionete… și-au bătut joc de România Îndoctrinații comuniști, femei nebune și pensionari sclerozați, aplaudau minierii și se bucurau. societatea era divizată iar Iliescu a profitat de la ” omul cu față umană” până la ” bădăran” , și-au văzut de interese și minciuna a fost lozinca lor de 20 de ani se protestează degeaba
La mulți ani, mineriadă dragă! Dormiți în pace, idealiști! La mulți ani, domnule Ion Iliescu!
Evenimente de atrocitatea mineriadei din 13-15 iunie 1990 nu vor putea fi șiterse niciodată de pe conștiința unei națiuni ie șite dintr-un univers totalitar. Azi se împlinesc 20 de ani de la atrocitățile comise de minerii lui Cozma, chemați de Ion Iliescu ca să evacueze Piața Universității unde protestau militanții anticomuniști, considerați de Iliescu, ” anarhiști” . Atacul a început printr-un comunicat citit la TVR din partea lui Iliescu, la data de 12 iunie: ” Chemăm toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democrația atât de greu cucerită” .
Autorii morali ai mineriadei care au distrus vieți omenești, imaginea țării și credibilitatea națiunii, în ceea ce și-a propus la Revoluție, se află și acum în libertate. Toate guvernele de până azi s-au dovedit incompetente în a spune adevărul despre mineriadă. De aceea, istoria nu are toate datele mișcării minerești, în schimb, le au procurorii care au dat criminalilor NUP pe bandă rulantă. Vă prezentăm câteva informații care nu trebuie uitate niciodată: pe militanții anticomuniști din Piața Universității, Ion Iliescu i-a considerat anarhiști, iar situația a fost redusă un timp la o problemă de circulație – la șiedința de Guvern din 11 iunie (există documentele) s-a stabilit ca evacuarea Pieței Universității să aibă loc în 13 iunie la ora 4.00 – Iliescu a cerut 4.000 de muncitori în piață, care ” să staționeze” până la normalizarea ” situației” – Chițac a declarat procurorilor că Iliescu i-a reproșat eliberarea fără aprobare a celor reținuți ilegal.
Vin minerii cotropitori
4 garnituri de tren cu mineri, condu și de Miron Cozma, sosesc în  dimineața zilei de 13, la București. Sunt devalizate sediile partidelor istorice, mii de bucureșteni sunt bătuți deoarece păreau intelectuali (barbă, ochelari) sau studenți. 6 oameni mor, dar numărul real ar putea fi mai mare, deoarece la Străulești au fost descoperite câteva zeci de morminte ale unor persoane neidentificate decedate în intervalul 13-16 iunie.
Români contra români
În documentarea acestui subiect, am descoperit o serie de noi dovezi ale vinovăției guvernanților de atunci, pe care le dăm publicității, spre atenta cunoaștere și neuitare de către vâlceni. Din totalul dovezilor, ne-au reținut atenția două acțiuni antidemocratice: Operațiunea ” Nufărul” și Operațiunea ” Crinul” .
Operațiunea ” Nufărul”
Ordinele date de președintele de atunci al țării, Ion Iliescu, vizau intervenția în forță contra demonstranților, distribuirea de muniție către soldați, utilizarea de mijloace chimice. Ion Iliescu a ordonat și punerea baionetelor la arme, care să fie folosite în caz de nevoie împotriva ” contrarevoluționarilor legionari” care ” au ridicat drapelul verde” pe sediul Poliției Capitalei. În ziua de 13 iunie 1990, președintele Iliescu a solicitat direct, în mod insistent, intervenția armatei, implicând, nedorit, militarii în acțiuni de represiune împotriva populației civile. Ora 15.45. Președintele Iliescu i-a cerut general-maiorului Nicolae Șchiopu, care îl înlocuia pe șieful Marelui Stat Major, ” să se intervină cu două detașamente de militari din unitățile MApN în sprijinul trupelor MI aflate în Piața Universității” . În replică, gen. mr. Șchiopu i-a propus președintelui ca ” MApN să nu intervină în Piața Universității și să întărească paza la Guvern și Televiziune” . Ora 16. Gen. col. Mihai Chițac a solicitat telefonic la Marele Stat Major ca ” MApN să intervină în Piața Universității” . Gen. mr. Nicolae Șchiopu îi comunică lui Chițac că ” președintele țării a dispus ca armata să întărească paza la Palatul Victoriei și la Televiziune” .
Ora 16.20. Președintele țării a cerut ca armata să întărească apărarea la celelalte obiective de stat: MI, SRI etc. Ora 19.25. În jurnalul unității Garnizoanei București, se menționează: ” Președintele Iliescu l-a informat pe adjunctul ministrului Apărării Naționale că pe sediul Poliției Capitalei a fost ridicat drapelul verde legionar, deci mișcarea este o rebeliune legionară și se tratează ca atare” . Se propune înființarea Comandamentului Militar al Capitalei și, în acest sens, au fost convocate cadrele de răspundere din MApN. Ora 20.55. În jurnalul activităților de la Garnizoana București, s-a consemnat convorbirea președintelui referitoare la pătrunderea demonstranților în TVR. Prim-adjunctul ministrului Apărării i-a transmis lui Iliescu că a mai trimis 140 de parașutiști înarmați și care vor executa despresurarea clădirilor. Ora 21.07. Șeful M.St.M. a dat ordin la Secretariat să-l informeze pe ministrul Apărării, aflat la Berlin, că ” în București se desfășoară o acțiune legionară care vizează obiective de stat” . Președintele țării este informat că ” a început eliberarea TVR de la etajul 11 în jos” .
Operațiunea ” Crinul”
Tot Ion Iliescu este cel care a intervenit personal pentru folosirea mijloacelor chimice, a gazelor lacrimogene împotriva demonstranților din seara zilei de 13 iunie 1990. Ca măsură de siguranță, toate comunicatele și ordinele ex-președintelui au fost retransmise, oficial, la toate unitățile militare pentru ” luare la cunoștință” . 13 iunie 1990, ora 17.35 – Ion Iliescu a telefonat la Marele Stat Major. Jurnalul activităților desfășurate de unitățile militare, în Garnizoana București, menționează: ” S-a primit ordinul președintelui Ion Iliescu de a se folosi gazele lacrimogene în zona sediului Ministerului de Interne. S-a transmis ordinul președintelui țării către Comandamentul Trupelor Chimice” . Ora 17.50 – Prim-adjunctul ministrului Apărării Naționale și șieful Marelui Stat Major au transmis ordinul președintelui României către comandantul Armatei I pentru pregătirea Companiei de Protecție Antichimice – Detașamentul 57 spre a interveni cu substanțe lacrimogene la sediul MI. Ora 19.20 – Comandantul Trupelor Chimice a primit ordinul să conducă personal operațiunea de întrebuințare a gazelor lacrimogene în preajma MI și a Poliției Capitalei. În registrul unității s-a menționat: ” În acest sens, comandantul trupelor chimice are aprobarea președintelui Iliescu” . Sediul Poliției fusese incendiat. S-a mai transmis informația că ” anumiți cetățeni străini incită la acțiuni violente” . Ora 22.20 – Se pun la punct ultimele amănunte ale operațiunilor ” Crinul” și ” Nufărul” , cu următorul desfășurător: elicopterul militar trebuia să arunce fiolele lacrimogene, iar trupele de parașutiști, poliție militară și polițiști să acționeze susținute de tancuri și TAB-uri în dispozitiv convergent. Manifestanții care nu apucau să fugă trebuiau prin și și arestați. Ora 23.20 – General-maiorul Roman a raportat prim-adjunctului ministrului Apărării că ” ma șina care transporta fiolele lacrimogene a ajuns la Aeroportul Otopeni” . Ora 23.43 – Elicopterul militar care încărcase, în cadrul operațiunii ” Crinul” , 2.200 de fiole cu gaze lacrimogene, a decolat de pe aeroportul Otopeni, cu direcția zona centrală a Capitalei. Între timp, elicopterul militar, ajuns în zona magazinului Victoria-Poliția Capitalei-Ministerul de Interne, a descărcat, în tranșe, sute de fiole conținând gaze lacrimogene. Unele dintre acestea s-au spart pe asfalt, altele în capul manifestanților. În cadrul operațiunilor ” Crinul” și ” Nufărul” , s-a intervenit în forță, evacuându-se în câteva zeci de minute întreaga zonă. Zeci de oameni au fost arestați și aruncați în dube. În jurul orei 1, în ziua de 14 iunie 1990, reprezentanții Armatei au raportat ” degajarea zonei și ocuparea Ministerului de Interne și a Poliției Capitalei” .
Faptele vorbesc
În zona Calea Victoriei-Casa Centrală a Armatei, în noaptea zilei de 14 iunie, au fost împușcați de parașutiști Gheorghiță Dunca și Dragoș Drumeș. Ambii plecaseră să vadă ce se întâmplă prin oraș, după ce aflaseră de la televizor că în zona centrală au loc unele manifestații. Dragoș Drumeș se afla cu prietenul și vecinul său Mircea Paraschiv la circa 50-60 de metri de barajul respectiv, cu spatele la acesta și fugind amândoi, în speranța că vor scăpa cu viață. Cei doi au apucat să zărească cum se execută foc dinspre cordonul de pe bulevard. Concluziile actului medico-legal de necropsie în cazul Dragoș Drumeș au fost: ” Moartea a fost violentă și s-a datorat leziunilor produse prin împușcare cu armă de foc, tragerea fiind făcută de la distanță și din spatele victimei, aceasta având o poziție aplecată spre față” . La Gheorghița Dunca, ” moartea a fost violentă și ea s-a datorat leziunilor produse prin împușcare cu un proiectil de 7,62 mm tras de la o distanță care depășește limita de apariție a factorilor suplimentari ai împușcării” .
În noaptea de 13-14 iunie 1990, au fost ucise prin împușcare patru persoane: două lângă sediul Ministerului de Interne și două în zona barajului de la Casa Centrală a Armatei. Ulterior, s-a stabilit că aceștia nu aveau legătură cu mișcările de stradă, se aflau întâmplător în zonă și au fost împușcați din spate. În zona Ministerului de Interne au fost împușcați mortal: Valentin Velicu Mocanu, 25 de ani, căsătorit, cu doi copii minori, muncitor la IOR București, și Mitriță Lepădatu, 25 de ani, căsătorit, cu doi copii minori, paznic la Direcția de Transporturi Poștale București. Fără să facă vreun gest de violență și la o distanță mare de clădirea MI, aceștia au fost împușcați mortal de tirurile trase. În momentul împușcării, cei doi se aflau cu spatele către clădirea MI.
În noaptea de 13-14 iunie 1990, lângă magazinul ” Romarta Copiilor” , au mai fost răniți prin împușcare: Dan Gabriel Pârvulescu, Gabriel Cziuk Prodan și Cătălin Iancu. Conform rechizitoriului Parchetului Militar, Gabriel Dan Pârvulescu și Cătălin Iancu, răniți în zona membrelor inferioare, nu au fost împușcați în zone vitale doar datorită încercării lor de a se eschiva în fața gloanțelor.
Procurorii au concluzionat că a existat intenția de a li se suprima viața celor doi prin împușcare cu armă de foc și doar reacția lor le-a salvat viața. În afara victimelor prezentate mai sus, din studierea arhivelor a 14 spitale de pe raza Capitalei au mai fost descoperite încă 7 persoane cu diagnostic de rănire prin împușcare.
Andrei BACALU