Eugeniu Iordăchescu, supranumit “Îngerul păzitor” în perioada comunistă, a reuşit să salveze de la dărâmare zeci de clădiri istorice, de o mare însemnătate pentru România. Vizate erau în special bisericile, incomode în ochii dictatorului. Atunci apărea” îngerul păzitor”, Eugeniu Iordăchescu. Pământean. Om. Inginer. Cel care mută bisericile și mănăstirile. Le ducea departe de privirea dictatorului, le pitula în spatele vreunui bloc de sorginte comunistă.
Lui Iordăchescu a început să-i fie șoptit numele pe la colțuri. Nimeni n-a crezut că poate face așa ceva, însă în cele din urmă a salvat 29 de clădiri, 13 dintre ele biserici ori mănăstiri. A trecut la blocuri, unele dintre ele mutate cu oameni în ele.
Reuşita acestor demersuri l-a determinat să coordoneze şi mutarea altor clădiri. Printre acestea este Spitalul din Craiova, Banca Naţională din Miercurea Ciuc, mutată 142 m şi Casa Anton Pann din Râmnicu Vâlcea. În 1982, o arteră de circulaţie din Râmnicu-Vâlcea trebuia lărgită pentru a se asigura legătura cu staţiunea Olăneşti, aşa încât casa memorială a lui Anton Pann a fost şi ea mutată, evitându-se, astfel, demolarea sa.
Mecanismul prin care era mutat imobilul nu era atât de complex, pe cât de ingenios: a construit o platformă de susţinere pe care era ancorat, urmând apoi să fie tras pe şine. Viteza cu care se deplasa era mică, de câţiva metri pe oră. Biserica Schitul Maicilor a fost mutată 245 de metri, o construcţie cu o greutate de 700 de tone. „Am făcut cinci mişcări în spaţiu cu ea, am rotit-o cu 36 de grade, am ridicat-o 1,67 m şi apoi am coborât-o 25 de centimetri “, mărturisea inginerul român.
Românii nu l-au cunoscut, pentru că n-au avut voie. Titlul dat de presa americană în 1985, sub poza unei biserici bucureștene, spune, însă, tot: ” Clădirile care umblă”.