Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Mitropolitul Olteniei, ÎPS Irineu, are grijă de nevoiaşii din Vâlcea

• La începutul acestei săptămâni, a avut loc lansarea lucrării „Sf. Ierarh Calinic – Iubirea şi Dăruirea Olteniei”, la Biblioteca Judeţeană din Rm. Vâlcea. La acest eveniment a participat şi Mitropolitul Olteniei, ÎPS Irineu, ocazie cu care a acordat un interviu redactorilor Vocii Vâlcii. Înalt Prea Sfinţia sa ne-a vorbit despre opera Filantropică a Bisericii din Oltenia, despre proiectele pe care le-a dezvoltat şi în judeţul Vâlcea, precum şi despre bisericile şi mănăstirile din judeţul nostru.

Rep.: Ştim că în ultimii ani, Mitropolia Olteniei a iniţiat şi finanţat proiecte filantropice pentru persoanele aflate în suferinţă. În schimb, Arhiepiscopia Râmnicului şi-a atras multe critici din partea enoriaşilor datorită lipsei de iniţiativă şi a nepăsării faţă de nevoile credincioşilor. De ce credeţi că Înaltele feţe bisericeşti din Vâlcea nu vă urmează exemplul?

ÎPS Irineu: Cred că urmează şi ei exemplul, dar Mitropolia Craiovei fiind mai mare organizează mai bine şi suntem mai expeditivi în aceste lucruri. Nu am putea spune că aici nu este o preocupare filantropică, dar în general proiectele nu sunt finanţabile în totalitate şi trebuie să ai o mare contribuţie la acest lucru. Apoi, există şi o logistică pe care trebuie să o pui în aplicaţie şi îţi trebuie şi oameni pregătiţi pentru astfel de lucruri. Nu întotdeauna poţi face proiecte, chiar dacă ai bunăvoinţă şi sunt bani pe piaţă. Sigur, eu acum nu vreau să critic Arhiepiscopia Râmnicului, pentru că aici eu sunt tot acasă.

Rep.: Sunteţi unul dintre Înalţii Prelaţi care a înţeles oportunitatea dezvoltării bisericii cu bani europeni. Vorbiţi-ne despre proiectele dvs. pe fonduri UE…

ÎPS Irineu: Fondurile europene sunt tot banii noştri. Şi România contribuie la marele fond european. Deci nu trebuie să gândim că fondurile europene sunt bani care vin de la Bruxelles degeaba. De aceea, am gândit că sunt acolo şi banii românilor şi trebuie să-i folosim pentru români. Este adevărat că la ora actuală aceste proiecte sunt foarte bine venite şi avem nevoie de ele, dar este o muncă deosebit de grea şi de complicată. Obţinerea finanţării este dificilă pentru că se schimbă adesea caietele de sarcini, normele de aplicare a proiectelor şi trebuie întotdeauna să fi la curent cu ce se dictează de la autoritatea de management.

Rep.: Care sunt totuşi proiectele cu fonduri europene pe care le aveţi în derulare…

ÎPS Irineu: În primul rând am avut proiecte de restaurare a monumentelor istorice, în principal biserici şi case care au fost considerate de Ministerul Culturii ca monumente istorice. Este necesar ca aceste biserici să fie restaurate după regulile ştiinţifice şi de oameni cu multă experienţă în domeniu. Cheltuielile au fost foarte mari şi am descoperit multe probleme la aceste monumente pentru că una este la suprafaţă şi alta este după ce începi cercetarea în profunzime. Apoi, mai avem proiecte culturale, în afară de factorul acesta al întrunirilor mai avem şi proiecte transfrontaliere, împreună cu bulgarii, cu sârbii şi cu alte state. Aceste proiecte sunt foarte importante pentru cunoaşterea istoriei noastre în spaţiul transfrontalier. Apoi, mai avem proiecte culturale în ceea ce priveşte o catalogare a monumentelor noastre istorice. S-au făcut cataloage, albume sau hărţi cu bisericile şi din judeţul Vâlcea şi din Olt, iar acum lucrăm la Dolj şi Mehedinţi.

Rep.: Ştim că se lucrează deja la un proiect social la Călimăneşti, fiind vorba despre două case pentru nevoiaşi. Ce ne puteţi spune despre ele?

ÎPS Irineu: Acestea sunt tot acţiuni sociale ale noastre. Este vorba de două case, spaţii de asistenţă socială pentru copii şi bătrâni. Cele două case le-am achiziţionat cu ajutorul unor oameni de bine, iar acum sunt băgate pe proiect şi aşteptăm ca ele să fie finanţate, să se semneze contractele şi să le dăm drumul ca să putem să dăm o mână de ajutor bătrânilor şi celor care sunt nevoiaşi.

Rep.: Ne-aţi spus ultima dată când aţi fost la Rm. Vâlcea să sunteţi unul dintre prietenii apropiaţi ai baronesei Emma Nicholson, cu care aţi şi dezvoltat câteva proiecte. Despre ce este vorba?

ÎPS Irineu: Ne cunoaştem prin intermediul asistenţei noastre sociale, pentru că se ocupă de copiii defavorizaţi surdo-muţi. Este cunoscut că baroneasa este şi ea suferindă de această boală şi a reuşit prin exerciţii şi multă stăruinţă să poată să-i înţeleagă pe cei care vorbesc şi ea însăşi să vorbească. Este un proiect foarte avansat acesta, l-am depus şi noi, dar, din păcate, nu am avut sorţi de izbândă. A fost depus la Ambasada Elveţiei, dar nu am reuşit. Dar nu am disperat şi o să îl reluăm, pentru că vrem să îi facem pe copiii aceştia surdo-muţi să vorbească, să poată să înţeleagă şi să aibă o şansă în viaţă. Este foarte important acest proiect. Eu am rămas impresionat de acest curaj al lor, mai ales al doamnei, care cu un suflet mare a venit la noi şi a finanţat o mare parte din proiectele noastre. Datorită baronesei Emma Nicholson şi a altor doamne de mare valoare din ţară am reuşit să organizăm chiar şi coruri cu surdo-muţi.

Rep.: Spre ce alte categorii sociale vă mai îndreptaţi privirea în viitor? Ce alte proiecte mai aveţi?

ÎPS Irineu: În primul rând trebuie să continuăm proiectele pe care le avem deja. Nu este uşor deloc, pentru că după ce ai terminat proiectul de finanţat, urmează o perioadă de cinci ani de zile de derulare a proiectului. Aici este cel mai greu pentru că trebuie să ai foarte mulţi bani, să dai salariile personalului, să îngrijeşti de clădire, plus hrana celor care locuiesc într-un centru social. De aceea spuneam că sunt griji multiple pentru aceste proiecte.

Rep.: Mai este necesară construirea altor biserici? Vă întrebăm acest lucru pentru că în ultimii ani au existat polemici în societatea românească referitoare la alocarea de fonduri de către stat pentru construirea unor noi lăcaşuri de cult, lucru neagreat de mulţi cetăţeni…

ÎPS Irineu: Care biserici şi care stat? Bisericile nu sunt tot ale statului? Este o falsă problemă. Am impresia că mulţi oameni încearcă să ascundă „cămila” şi să favorizeze „ţânţarul”, aşa cum spune o vorbă din popor. Bisericile nu sunt nici ale mele, nici ale Patriarhului, ci ale oamenilor, ale poporului român. Dacă se construieşte ceva în ţara aceasta este o bucurie pentru toţi, indiferent că este biserică sau şcoală. Nu trebuie să creăm o competiţie şi o falsă problemă între oameni. Dacă azi au nevoie credincioşii de o biserică într-un cartier, mâine au nevoie de şcoală. Iar preotul are rolul său bine definit, aşa cum a fost dintotdeauna şi înainte de război, pentru că preotul se ocupa şi de construirea căminului cultural şi de şcoli şi de multe altele.

Rep.: Vizavi de Catedrala Neamului…

ÎPS Irineu: Catedrala Neamului este o necesitate a unui popor care se vrea prestigios în lume. Făceam o comparaţie şi o fac şi acum, francezii nu şi-au pus niciodată problema să construiască Notre Dames, atunci când Parisul era cât Craiova şi totuşi au făcut-o. Iar azi dacă te duci în Franţa şi nu ai văzut Notre Dames înseamnă că nu ai văzut nimic. Aşadar, ca să construieşti o catedrală a acestui popor este o mândrie. Am impresia că uneori, ieşind din starea aceasta a dictaturii, suntem obişnuiţi să aruncăm copilul cu scaldă cu tot.